Bucuraţi-vă, prieteni!

Bucuraţi-vă, prieteni, lumea e bănuită de a fi frumoasă,
Bucuraţi-vă de tot ce aveţi şi mai ales, de ce aţi devenit!

În urmă, încleştări de o clipă mai vie decât moartea,
Plutesc neputinţe peste anotimpuri ce tocmai vin,

Obsesiile se pot alinta ca o pisică sub crengile mângâierii,
E alb mirajul îngăduinţei din lacrima de poet,
Bucuraţi-vă prieteni, din inima anului nou vă zâmbeşte un înger,
Bucuraţi-vă, trifoiul are exact câte petale îi desenează tandreţea noastră,
Bucuraţi-vă, de absenţa care descântă diamantul singurătăţii,

Iubirea poate hiberna sub zăpadă, forţa florii albe şi fragile
Mai ales atunci, când gerul sparge suflete şi chipuri în bucăţi neverosimile
De cărbuni încinşi,
Bucuraţi-vă, în zori va fi pace şi lumină!

Iar pe mine, iertaţi-mă de toate, în noaptea aceasta,
Când văzduhul tună ameţitor a zămislire,
Iertaţi-mă, că poate nu v-am iubit cât aţi meritat,
Nu v-am mulţumit pentru fiecare secundă de împreună,

Iertaţi-mă că nu am braţe să vă îmbrăţişez pe fiecare în parte,
Nu vă pot trimite nici măcar porumbei cu pagini albe şi ninse,
Ceea ce trăiesc şi nu vă pot spune este singura patimă de nevindecat. Bucuraţi-vă, prieteni, de tot ce aţi devenit!

Lasă un răspuns