Atunci plâng…

 

 

Nu plâng, dacă pierd amăgirea,

Nu plâng pe ce urme-ai lăsat…

Nici dacă-și întoarce privirea

Un om căruia i-am tot dat…

 

Nu plâng… când aștept și nu vine,

Nu plâng peste răni din trecut,

Nu plâng pentru lucruri meschine

Și nici peste strigătul mut.

 

Nu plâng din mândrie sau teamă

Și nici de durerea ce strâng,

Dar dacă-ntr-un suflet e dramă

Atunci cu siguranță… plâng…

 

M.I. 

 

1 comentariu

Ana si Mihai Iacob

Draga Mihaela te felicit, sufletul tau scrie poezie!

Lasă un răspuns