Astăzi îi mulțumesc Arhiepiscopului Varsanufie

 

Pt că se apropie sfârșitul anului 2018, am de mulțumit unor persoane, care, pt mine au fost fie binecuvântări, fie lecții. Am început prin a-i mulțumi PS Galaction și voi continua cu Arhiepiscopul Varsanufie. Cine ar fi crezut? Nici măcar eu.

Când l-am cunoscut,  în reședința duhovnicului meu, pt mine, avea să devină o binecuvântare, mai târziu s-a transformat într-o lecție. Dură, cea mai dură, până la un punct.

La început, m-a susținut, m-a încurajat, alături de duhovnicul meu, mi-a citit cărțile înainte de publicare, ba mai mult, subiectul pt cartea ”Cu Hristos în spatele gratiilor”, nu doar că mi l-a propus, dar mi-a și facilitat accesul în incintele penitenciarelor, urmărind îndeaproape desfășurarea evenimentelor. Dar… a venit o zi… în care, dintr-un motiv anume, a devenit o lecție. Știu motivul, dar nu-l voi menționa aici, pt că, de ceva timp, în urma unui eveniment neașteptat, am hotărât să arăt doar lumina din oameni. Niciun om nu e bun până la capăt, așa cum niciun om nu e rău până la capăt.

Față de Arhiepiscopul Varsanufie, am trecut prin multe stări. L-am detestat, mi-am dorit să-l văd plătind pt tot, mi-a fost milă de el, nu mi-a fost milă, m-am rugat să-i ierte Dumnezeu toate greșelile, m-am rugat ca Dumnezeu să facă dreptate, etc, dar niciodată nu l-am urât.

Am avut momente în care îl întrebam pe Dumnezeu de ce trebuie să fie așa? De ce nu se mai termină coșmarul? De ce într-o viață atât de scurtă, încape atâta durere? De ce, de ce… multe de ce-uri. Mă durea pt că vedeam cu trece viața, așa, în tensiuni și nu puteam să fac nimic pt a schimba lucrurile. Mai târziu am înțeles că, în anii aceea, Dumnezeu mă pregătea pt a-mi descoperi o realitate de care auzisem că există, dar nu credeam. O realitate, pe care, dacă aș fi descoperit-o fără lecțiile acelor ani chinuitori, nu cred că aș fi făcut față.

Astăzi, îi mulțumesc Arhiepiscopului Varsanufie, pt toate câte au fost și bune, dar și mai puțin bune. Experiența celor mai puțin bune petrecute lângă el, m-a făcut să devin mai răbdătoare, mai înțelegătoare… M-a făcut să caut să înțeleg cauza întâmplărilor și să nu mă arunc să înfierez efectul. M-a învățat să nu răspund răului cu rău, să nu stric binele făcut, să mă rog cu sinceritate pt cei care mă nedreptățesc, etc. Tot experiența anilor petrecuți lângă el, m-a învățat să nu mai aștept nimic de la oameni, pt că, și cei mai buni, într-un anumit context al vieții lor, pot fi învinși de neputințe.  

Astăzi, îi mulțumesc și pt faptul că, la sugestia duhovnicului meu, a înțeles că trebuie stins conflictul dintre noi.

Astăzi, îi mulțumesc și îi spun că l-am iertat pt toate câte au fost și la rândul meu, îmi cer iertare, căci poate și eu, fără să vreau, i-am adus în vreun fel atingere sufletului său.

Am ales să fac această mărturisire publică, pt ca voi, cei care citiți și care poate aveți sufletul sfâșiat de nedreptăți, să știți că numai iertarea aduce sufletului sărbătoare.

Arhiepiscopului Varsanufie îi doresc sărbători fericite și îl asigur că, dacă de iertarea mea ar depinde calea sa către Rai, aceasta ar fi deja deschisă.

1 comentariu

Doamne cat de admirabil si nobil gest! Ce OM mai sunteti!!! Adevărate lecții,dure dar pline de frumos pt ca a ti ales dv binele ca sa triumfe în dv…si sunteti in model demn de urmat! Felicitari!!! La cat mai multi sa Triumfe binele în ei!

Lasă un răspuns