Așa…

Am închis telefonul și m-am întristat. Împlinise  62 de ani. Prea repede trecuse timpul… Mi se părea nedrept… Mi-era teamă că vremea se scurtează și că viața se scurge. Nu mă mai gândeam că și pentru mine trec anii, mă gândeam la el, la Eroul meu…

Începuse să mă doară că suntem muritori… Din dorința mea sinceră de a mă apropia de Dumnezeu, dar și din cauza (pentru că nu mai poate fi: datorită) faptului că mima foarte bine stările înalte, proiectasem în cel pe care îl credeam omul Lui, toate calitățile, toată Lumina. Îl ridicasem în inima mea la rangul de împărat pământesc, proiecție a Împăratului ceresc.

Fragment din volumul 2 al lucarii ”Mai mult decât o carte – Adevărul”

De ce îl urăște Teodosie pe Mitropolitul Teofan

 

1 comentariu

🤗🤗🤗🤗

Lasă un răspuns