Arhiereul – unealta demonului din umbră – 9

Când a ajuns la birou, era deja forfotă mare. Secretarul verifica dosarele, câțiva preoți îl aștepta în anticameră, telefoanele sunau… Ziua începuse în forță. Arhiereul a trecut pe la baie să vadă dacă urmele nesomnului au rămas pe chipul lui. Era într-adevăr obosit, dar gândul că a scăpat de coșmarul nopții și că a venit în locul în care toți erau dependenți de el, îi dădea puteri. Și-a dat părul după urechi și s-a uitat la mâini. I s-a părut că are unghiile neîngrijite. A luat telefonul și a sunat-o pe Corina, secretara de la serviciu contabilitate.  

-Doamne ajută, a salutat-o zâmbitor. Puteți veni la mine la birou 10 minute?

-Da, sigur. Vin imediat.

-Luați și trusa de unghii. Am nevoie să-mi aranjați puțin manichiura.

-Da. Da, a spus secretara și a și plecat spre biroul Arhiereului.

Între timp ajunsese și preotul care îl însoțise în casa conspirativă. A bătut grăbit la ușă și a intrat.

-Sărut mâna, Preasfinția Voastră.

-Doamne ajută. După conferință mă aștepți în mașina ta. Îți dau ce trebuie să-ți dau, apoi mergem la masă. Acum nu mai vorbim nimic legat de asta. Trebuie să vină doamna Corina să-mi facă manichiura.

Nici nu a terminat bine fraza că a și intrat secretara. S-a așezat lângă el și a început să-i taie unghiile, timp în care Arhiereul vorbea diverse cu preotul. După ce i-a tăiat și pilit toate unghiile, secretara a vrut să plece.

-Tăiați-mi și pielițele de la unghii! a zis zâmbind, dar poruncitor.

-Eu cred că nu e cazul, dar dacă Preasfinția Voastră doriți, vi le tai.

-Da, vă rog!

Secretara s-a conformat, iar Arhiereul a continuat dialogul cu preotul. După ce i-a definitivat manichiura, femeia s-a retras.

-Mergi și tu în sală, i-a zis Arhiereul. În 10-15 minute începem conferința.

-Blagosloviți! Ne vedem după ședință, a spus și a plecat. Imediat ce a închis ușa, a făcut o grimasă: ”Ia uite și la asta, parcă e ciung. Nici să-și taie unghiile nu poate. Și pentru asta are nevoie de slugi.”

Părintele Nicolae venise încrezător la ședință. Nici prin cap nu-i trecea că avea să fie ultima lui conferință preoțească. Zâmbitor și sincer, i-a salutat pe colegi și a mers, cu evlavie, să ia binecuvântare de la ierarhul său.

Arhiereul i-a zâmbit frumos, dar fals. L-a întrebat ce mai face și l-a felicitat pentru activitatea misionară pe care o avea. Ba mai mult, înainte de a fi sacrificat, ierarhul l-a dat exemplu de slujire adresându-i numai cuvinte de laudă.

După ședință, preotul care fusese cu ierarhul în casa conspirativă, l-a așteptat în mașină, după cum stabiliseră.

Arhiereul a urcat pe bancheta din dreapta și i-a spus să pornească.

-Mergem undeva? a întrebat mirat.

-Da, coborâm dealul și urcăm pe partea cealaltă. Nu vreau să trezim suspiciuni stând pur și simplu în mașină.

După ce a pornit mașina, ierarhul a scos din buzunar un pliculeț și l-a pus în suportul pentru pahar dintre scaunele mașinii.

-Uite aici ai praful îngerilor. Măi, să nu-i pui mult să moară ala la masă! Îi pui jumătate din cantitate, atât cât să fie incoerent în vorbire.

-Și cum fac? a întrebat gâtuit de emoție.

-Îi răstorni cafeaua și te oferi să-i aduci alta. Iei cafeaua de la bucătărie, intri în baie, pui praful și i-o aduci.

-Am înțeles, a zis tulburat.

S-au întors și au intrat în sala de mese. Scaunul de lângă părintele Nicolae era liber. Cafeaua era deja pusă în cești. Preotul care avea misiunea ingrată, după ce a gustat din cafea, s-a făcut că vrea să ia un șervețel și a răsturnat ceașca așezată în fața părintelui.

-Vai, părinte, scuză-mă! N-am vrut. Merg să-ți aduc altă cafea. Ți-aș fi dat ceașca mea, dar am băut din ea.

-Nu-i nimic! Stai liniștit! Nu te mai deranja pentru că oricum nu obișnuiesc să beau cafea.

-Eii, nu se poate. Dacă șeful a hotărât să fie și cafea în meniu, nu putem fi nepoliticoși. Bei și tu cât poți.

-Bine, fie, a zis bietul preot conformându-se.

Nemilosul funcționar îmbrăcat în haine preoțești, a mers la bucătărie, apoi a făcut întocmai cum i-a spus Arhiereul.

Părintele Nicolae, a băut puțin din ceașca de cafea și i s-a părut că avea un gust ciudat.

-Părinte, cafeaua asta parcă are un gust ciudat. Nu ți se pare? l-a întrebat chiar pe autorul mizerabilei acțiuni.

-Ba da, i-a răspuns fățarnic, dar ca să nu-l jignim pe șeful, bem și noi măcar jumătate.

Bietul părinte, a băut cu înghițituri mici mai mult de jumătate din cafeaua aburindă.

-Imediat ce a fost așezat pe masă aperitivul, nefericitul sacrificat a început să aibă o senzație acută de amețeală. Cu mare greutate a gustat câte ceva de pe farfurie, apoi a început să facă tot felul de grimase și să vorbească fără sens. Avea privirea pierdută și se uita dezorientat, ca și cum nu ar fi știut unde se află.

Arhiereul s-a ridicat de pe scaun și l-a prins de umăr.

-Ce ai pățit, părinte? l-a întrebat ”vizibil” îngrijorat.

-Dumneavoastră cine sunteți? i-a răspuns cu o altă întrebare privind parcă dincolo de el.

-Sună repede la Psihiatrie, i-a spus celui prin mâna căruia îl distrusese pe bietul preot.

Slujitorii prezenți s-au ridicat de pe scaune privind înmărmuriți spre colegul lor. Nu înțelegeau ce se întâmpla. Unii se închinau, alții încercau să aibă un dialog cu părintele Nicolae.

-Cum se poate așa ceva, Preasfințite? l-a întrebat un coleg de-al bietului preot. Cum să înnebunească un om așa dintr-o data?

-Lasă-mă și tu cu întrebările! Sunt și așa destul de îngrijorat pentru el. Mai bine hai să ne rugăm, a zis cu o fățărnicie greu de redat.

Între timp a ajuns și salvarea.

-Însoțește-l tu pe părinte! i-a zis tocmai celui care îi pusese drogul în cafea. Vin și eu cât pot de repede!

Va urma

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 8

1 comentariu

🤔🤔😲😲

Lasă un răspuns