Arhiereul – unealta demonului din umbră – 18

Ultimul fragment postat public. Începând de săptămâna viitoare, vom continua postările doar pe grupul închis

Părintele Vasile, șocat, a încheiat repede convorbirea cu Gabriel și l-a însoțit pe Leon la chilie. Acolo au mai stat de vorbă, iar la finalul convorbirii, Leon era mai hotărât decât oricând să nu mai accepte acel compromis aducător de iad.

-Părinte, nu știu ce voi face, dar eu așa ceva nu mai permit.

-Sunt convins că Dumnezeu nu te va lăsa.

-Sau poate mă va lăsa pentru ceea ce am făcut.

-Oprește-te și nu te va lăsa, ai să vezi.

Părintele Vasile a plecat la chilie, iar Leon a rămas cu gândurile lui, cu traumele lui, cu disperarea lui. Toată noaptea a stat în genunchi și s-a rugat plângând.

Următoarea zi avea să urmeze același scenariu. Numai că, Leon nu a mai acceptat. A mers în birou la Arhiereu când a fost chemat, dar a scos cheia din ușă și a pus-o în buzunar. Ierarhul a rămas surprins când a văzut ce face.

-Încuie ușa! i-a poruncit Arhiereul, care trăsese deja draperiile.

-Nu o încui. Am venit doar să vorbim. Iertați îndrăzneala. Vă spun ce am de spus, apoi Dumnezeu cu mila. Dacă va vrea să mă lase în mâinile Preasfinției Voastre să mă distrugeți, facă-se voia Lui. Eu nu sunt homosexual. Nu mă simt atras de bărbați. Am cedat pentru că nu aveam de ales, pentru că mi-a fost mai teamă de Preasfinția Voastră decât de Dumnezeu. De fiecare dată când am cedat, am simțit o mare silă, de mine, dar și de Preasfinția Voastră. Chiar dacă poate vi s-a părut că-mi face plăcere, nu a fost așa. Nu vă detest, nu vă urăsc, dar nu vreau să mai fiu marioneta Preasfinției Voastre.

Arhiereul era, pe cât de uimit, pe atât de furios. S-a stăpânit cu greu pentru a-l asculta până la capăt. A vrut să vadă dacă trece la amenințări sau și mai rău, dacă are vreo dovadă.

-Dacă îmi veți îngădui să rămân aici până îmi voi găsi o altă mănăstire, bine, dacă nu, faceți ce vreți. Nu spun nimănui ce s-a întâmplat, vreau doar să-mi redați libertatea și să mă lăsați să-mi vindec rănile.

Arhiereul l-ar fi zdrobit, dar a abordat strategia victimei.

-Bine, Leon. Va fi așa cum dorești. Am crezut că-ți face plăcere… am crezut că simți ceva pentru mine, dar se pare că nu, a spus ridicându-se de pe scaun și trăgând draperiile. Dacă vei pleca, mă voi simți părăsit și singur, a continuat clipind des, semn că-i venea să plângă. Am avut mare încredere în tine și am sperat că mă vei urma oriunde aș fi plecat. Îți respect decizia. Te-am iubit Leon… mult, a spus încercând să îl impresioneze.

-Vă mulțumesc pentru înțelegere. Dacă într-adevăr v-ați simțit atras de mine, va trebui neapărat să plec de aici, pentru că nu vreau să vă ispitesc.

-Faci cum vrei, Leon. Lasă-mă singur acum, te rog! Mai vorbim, a zis și a deschis ușa biroului.

Călugărul a pus cheia pe birou și a plecat.

-Nu vă mai sărut mâna pentru că nu vreau să vă ispitesc, a spus înainte de a ieși. Mă iertați!

”Să crezi tu că apuci să pleci de aici” și-a zis în gând. ”O să am grijă să te distrug înainte de a ieși pe poarta mănăstirii”.

După terminarea programului a mers la reședință unde îl aștepta Valeriu. Era furios, trist și rănit în imensul său orgoliu.

-Vali, eu nu am chef de mâncare în seara asta. O să te rog să mănânci singur, a spus abia șoptind.

-Nu mi-e foame. Am gustat ceva mai devreme, mi-a dat maica. Dacă vreți mergem la odihnă.

-Da, aș vrea, a spus și s-au retras în dormitor. Hai să te țin în brațe ca pe un copilaș! O să adorm mai repede lângă tine.

Copilul s-a ghemuit în brațele lui și a și adormit. Arhiereul își mușca buzele și își înghițea lacrimile. Îi venea să urle de furie, de ură, de… altele…

S-a ridicat încet și, la lumina de la flacăra candelei, i-a privit, minute în șir, chipul nevinovat al băiatului. Apoi s-a așezat cu fața în pernă și a început să plângă înfundat. Prin fața ochilor începuseră să-i treacă imagini din nopțile petrecute alături de Andrei, Ioan, Cristi, Iulian, Ștefan, Daniel, Radu, Horia, Paul… tineri pe care îi meditase pe vremea în care era asistent la Facultatea de Teologie și pe care îi coborâse cel puțin o dată în adâncul iadului. Dar peste imaginile acelea, se suprapunea chipul acelui copil mort, cu pleoapele vineții și gurița deschisă…

Va urma 

 

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 17

Decizie

Lasă un răspuns