Arhiereul – unealta demonului din umbră – 15

Provenit dintr-o familie numeroasă, cu 10 copii, dintre care 9 fete, o mamă depășită de probleme și un tată aproape inexistent în viața lor, Arhiereul crescut numai printre femei era deja efeminat. La momentul abuzului, încă era în căutarea identității sexuale. În sufletul lui erau deja niște lupte. Se vedea bărbat, dar avea atitudini de femeie. Era excesiv de sensibil, delicat, mult prea timid, fragil, dădea impresia nevoii permanente de protecție, etc. Lipsa unei prezențe masculine, care să-i inspire putere, curaj, bărbăție, făcuse din el un trup de bărbat cu necesități de femeie.

Noaptea aceea nefericită îi accentuase și mai mult degringolada din sufletul lui. Dacă starețul acela îl tratase ca pe o fetiță / femeie din toate punctele de vedere, căderea lui pe panta efeminării acceptate începuse deja. Odată cu acea seară, dispăruse din mintea lui și ultima urmă a dorinței de a se întregi ca bărbat. Forță morală nu mai avea, stima de sine devenise zero, el exista, dar nu mai știa cine e și ce e.

Dimineața a ieșit din camera starețului și a mers la cursuri. Un coleg l-a văzut și a început să râdă. Când a ajuns în clasă, colegul respectiv i-a șoptit altuia:

-Uite-o pe fetița starețului!

Acela mai tupeist, s-a apropiat de el și i-a șoptit:

-Așa-i mă? Ai devenit fetița starețului? Cum a fost? Ți-a plăcut? Păi dacă ești fetița starețului, de ce nu ai fi și fetița noastră.

Seminaristul de atunci a plecat privirea și a ieșit din clasă. După ce că se simțea murdar și vinovat, era obligat să suporte și răutățile colegilor. S-a retras după clădirea seminarului și a început să plângă. Sărăcia, foamea și lipsa iubirii tatălui îl aruncase cu brutalitate în mâinile unui bărbat, care în loc să-l protejeze l-a folosit. Cel mai probabil și acel stareț, la rândul lui, trecuse prin aceeași situație, prin aceeași traumă. Nerezolvată conștient, a devenit patimă și inconștient mijloc de răzbunare a acelor vremuri. Istoria se repeta și în cazul ierarhului. Devenise nu un cerc vicios, ci un lanț nefast întins de la o generație la alta.

Noaptea aceea în care ierarhul s-a zbătut în chinurile demonice ale poftelor nefirești, a luat sfârșit. Nu a îndrăznit să treacă la un alt nivel de teamă că îl pierde. S-a ”hrănit” doar cu fanteziile stârnite de atingerea trupului nevinovat al băiatului.

-Copilaș, s-a făcut dimineață. Azi am o sfințire. Te iau cu mine la slujbă. Vrei? i-a șoptit la ureche.  

-Sărut mâna! a zis băiatul trezit din somn.

-Ai dormit bine? l-a întrebat Arhiereul zâmbind.

-Da, foarte bine, i-a răspuns copilul. Vă mulțumesc mult.

-De aici înainte așa vei dormi, i-a zis ierarhul mângâindu-l pe cap. Începând de astăzi aceasta va fi și casa ta.

-Cum adică? a întrebat băiatul uimit.

-Adică vom locui împreună.

-Nu pot să cred. Vă mulțumesc! Sunteți atât de bun. Nu am mai întâlnit un om așa bun ca Preasfinția Voastră.

-Eiii, bun e Dumnezeu. Noi doar încercăm să-i urmăm.

Ierarhul își intrase în rol. Bunul păstor, marele rugător, arhiereul, stăpânul…

S-au pregătit în grabă, Arhiereul și-a sunat șoferul și au plecat la sfințire.

Visul frumos al băiatului avea să se transforme, în scurt timp, în cel mai negru coșmar.

Va urma

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 14

O carte document

 

Lasă un răspuns