Arhiereul – unealta demonului din umbră – 13

Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase – Pildele lui Solomon

-Nu așa se procedează, l-a apostrofat Arhiereul pe psihiatru. Biata femeie deja trăia o dramă. Nu vă supărați pe mine, dar nu ați avut niciun pic de tact.

-Poate și eu trăiesc o dramă, pe alte coordonate.

-Îmi pare rău, a spus fățarnicul Arhiereu. Vă pot ajuta cu ceva?

-Nu, sau cel puțin, nu acum.

-Bine, cum spuneți. Dacă aveți nevoie de mine, nu ezitați să mă căutați! Mai intru puțin la părinte, apoi mă retrag. Am o mulțime de lucruri de făcut.

-Vă doresc spor, a spus psihiatrul și a plecat la birou.

Arhiereul a intrat în salon, unde bietul preot adormise deja. Nu auzise nimic din zarva de pe hol și poate că a fost mai bine așa.

Ierarhul mulțumit, imediat ce a ieșit pe poarta spitalului, l-a sunat pe angajatul serviciilor secrete.

-Vă mulțumim mult! a spus satisfăcut. Am fost în vizită la dragul de părinte și am văzut că este foarte bine îngrijit și că se depun toate eforturile să fie recuperat.

-V-am spus că rezolv!

-Încă o dată vă mulțumim. Întâlnirea va fi pe seară, așa după cum am stabilit.

-Da. Sigur, a spus grăbit angajatul serviciilor secrete. Am o audiență și nu mai pot vorbi acum.

-E-n regulă. Ținem legătura. Doamne ajută. Maica Domnului să vă ocrotească. 

Viclenia depășise demult orice limită… Arhiereul lăsase în urmă un preot torpilat pe un pat de spital, un alt preot cu încă o povară pusă pe conștiință, o femeie căreia, indirect, îi luase dreptul de a fi mamă, un copil nebotezat trecut în lumea cealaltă, un psihiatru bulversat… El își vedea nestingherit de activități. Ba mai mult, toată ziua a fost cu zâmbetul pe buze, purtând masca blândului păstor.

Pe seară, geanta diplomat a ajuns a angajatul serviciilor secrete. L-a sunat pe Arhiereu să confirme că a primit coletul și a mers în camera unde avea acces doar el, pentru a-și pune în seif achiziția. A deschis geanta diplomat. Teancurile de dolari străluceau la lumina candelabrului. Oare cât costa în viziunea lor viața unui om cu victimele aferente?

Între timp Arhiereul a terminat programul și s-a retras la casa arhierească, unde i-a spus maicii care îi slujea, să pregătească masa pentru două persoane. Simțea nevoia să se relaxeze, așa că l-a trimis pe șofer să-l ia pe Valeriu de la căminul preoțesc. Copilul a intrat emoționat și s-a repezit să-i sărute mâna. Arhiereul l-a binecuvântat și l-a mângâiat pe cap.

-În seara asta vom lua cina împreună. Aș vrea să-mi mai povestești lucruri despre tine, despre visele tale, despre dorințele tale, a spus în timp ce i-a tras scaunul și l-a invitat să se așeze. Mulțumit de prestația psihiatrului și încântat de prezența copilului, a uitat să spună rugăciunea înainte de masă.

-Rugăciunea am rostit-o înainte să vii. Servește! Bucatele sunt binecuvântate, a spus încercând să salveze aparențele, dar și să pozeze în mare rugător.

-Vă mulțumesc mult. Despre mine nu am mare lucru să vă spun. Lângă Preasfinția Voastră am uitat de toate durerile. Mi-ați redat speranța, de fapt mi-ați dat o speranță la care nici nu îndrăzneam să visez.

-Mă bucur să aud asta. O să-mi mai povestești despre tine pe parcurs, în seara asta hai să ne bucurăm că luăm masa împreună, a spus Arhiereul intuind că e mai important să-i sporească încrederea în el, decât să-i afle durerile.

După ce au terminat de mâncat, ierarhul nu a mai uitat de rugăciunea de mulțumire. S-a ridicat de la masă cu o mimă de sfânt și a început să rostească rugăciunea. Tânărul, cu bărbia în piept, asculta fascinat cuvintele rostite de ierarh.

-Preasfinția Voastră, vă mulțumesc pentru tot, a spus după ce a încheiat rugăciunea. Merg la cămin. Vă las să vă odihniți, sigur ați avut o zi grea și pe lângă asta, m-ați invitat și pe mine la masă.

Ierarhul a zâmbit cu viclenie și a făcut ochii mici. Avea atitudinea unei fiare care își fixa prada.

-Vali, dragul meu, vrei să dormi cu mine așa ca un copilaș?

-Cu Preasfinția Voastră? a întrebat uimit peste fire.

-Da, Vali, cu mine. O să am grijă de tine ca de copilul meu.

Tânărul a rămas fără cuvinte.

-Hai, nu spune nu! Mergem la baie, faci un duș, îți dau niște pijamale și dormim împreună, a continuat ierarhul, luându-l de mână și conducându-l la baie.

Copilul nu a mai avut timp să reacționeze. S-a lăsat cu totul în mâinile lui. A făcut duș din inerție, apoi a îmbrăcat pijamaua din mătase dată de ierarh și a bătut timid la ușa dormitorului.

-Intră copilaș frumos, a zis ierarhul zâmbind. Am făcut și eu un duș rapid în baia de serviciu, a continuat încercând să-i câștige tot mai mult încrederea tânărului.

Copilul se uita fascinat când la icoanele de pe pereți, când la lenjeria de mătase de pe pat, când la ierarhul pe care parcă nu-l mai recunoștea fără dulamă și fără engolpion.

-Hai, copilaș frumos, la culcare! i-a spus indicându-i partea dreaptă a patului.

Tânărul s-a întins timid pe marginea patului. Arhiereul s-a așezat lângă el și l-a acoperit cu pilota.

-Vino lână mine! Vino! Dacă adormi așa pe marginea patului, o să cazi din pat, a spus și l-a tras ușor mai aproape de el.

Va urma

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 12

O carte document

Viața ascunsă a unor ierarhi

 

2 comentarii

😨😨😱😱😭😭

😱😱😱😱😱😱😱😱😱

Lasă un răspuns la Mari Ungureanu Anulează răspunsul