Arhiereul – unealta demonului din umbră – 12

Având în vedere faptul că discrepanța dintre urmăritorii de pe blog și cei care se exprimă pe fb, este enormă, mâine vă voi spune ce am hotărât în legătură cu acest subiect. Până atunci – lectură cu folos să vă fie  … spre trezire…

Psihiatrul l-a privit stupefiat. Începuse să bată un vânt straniu. Frunzele foșneau a amenințare. Medicul a privit în toate părțile căutând parcă o portiță de ieșire din infernul care se contura.

-Dar e împotriva jurământului pe care l-am depus… a îngăimat cu teamă.

-Atunci rămâi cu jurământul și te vei duce acasă, dacă vei mai avea unde, i-a spus hotărât.

-Să zicem că fac asta. Vă dați seama că e destul de riscant? Nu e singur pe lume, familia ar putea cere să fie transferat la o altă clinică, poate cere o expertiză.

-Lasă nu-ți mai face probleme! Ne vom îngriji noi de tot. Misiunea ta e să îl declari nebun irecuperabil. Atât.

-Și dacă familia va cere transferul și se va dovedi că nu are probleme psihice?

-Nu se va întâmpla asta. Nu mai pune atâtea întrebări! Mă obosești deja. Mâine îl declari nebun și gata. Ai înțeles?

-Am înțeles, a spus psihiatrul oftând.

Angajatul serviciilor secrete și-a recuperat telefonul apoi a plecat, iar medicul a rămas câteva momente în birou. I-a mai cercetat o dată fișa bietului preot. Sedativul administrat și-ar fi pierdut efectul până dimineața. Soția când ar fi venit la vizită, l-ar fi găsit într-o stare destul de bună. Pentru că trebuia să urmeze indicațiile date, a luat un sedativ mai puternic decât cel administrat și a mers în salon. L-a privit cu milă pe bietul preot.

”Îmi pare rău, dar între siguranța mea și integritatea ta, aleg siguranța mea”, a zis în gând desfăcând fiola și trăgând serul în seringă. L-a injectat și a plecat.

În drum spre casă a oprit la o cârciumă de cartier și a băut 100 ml de vodcă. Până la momentul acela, nu băuse niciodată astfel de băuturi, nu intrase niciodată într-o cârciumă de o așa factură. Până atunci s-a respectat ca om și ca intelectual, din acel moment însă, a coborât printre muncitorii de pe șantier, printre gunoieri, printre oamenii străzii. Conștiința nu-l mai lăsa să-și respecte statutul. Alegerea de a face rău din teamă, i-a dărâmat lumea interioară care era într-un oarecare echilibru. Arhiereul făcuse încă o victimă colaterală – psihiatru.

Când a ajuns acasă, soția l-a văzut bulversat și a simțit că mirosea a alcool. Pentru a o liniști a inventat repede o poveste. I-a spus că e foarte obosit, că a fost ziua unui coleg și că dacă toți au băut, a trebuit să guste și el. Femeia știind că nu avea obiceiul să bea, l-a crezut.

Noaptea a trecut greu pentru toți cei implicați în acea poveste dureroasă, inclusiv pentru Arhiereu, care era chinuit în continuare de trecut, nu de nedreptățile din prezent.

În dimineața zilei următoare, soția părintelui Nicolae, a pregătit ceva de mâncare și apoi a plecat în grabă la spital. Când a ajuns, părintele abia se trezise. L-a îmbrățișat și a început să plângă în hohote.

-Ce ai pățit, dragul meu? Iubirea mea, ce e cu tine? l-a întrebat sărutându-i când mâinile, când chipul.

-Nu știu, sunt obosit, a îngăimat privind în gol. Dar unde sunt și de ce plângi?

-Ești la spital și nu știu ce-i cu tine…

-Nici eu, a zis încercând să o îmbrățișeze, dar mâinile nu-l mai ascultau.

-Ce-ți amintești? Spune-mi te rog! Ce-ți amintești? l-a îndemnat femeia plângând.

Nu a apucat să răspundă la întrebare că, s-a deschis ușa și a întrat Arhiereul. Venise în grabă nu pentru că i-ar fi păsat de bietul preot, neliniștea lui era alta. Voia să se asigure că de acolo va fi transferat direct la un centru de bolnavi psihic irecuperabili.

-Sărut mâna, Preasfinția Voastră, a zis femeia ridicându-se să-i sărute mâna.

-Sărut mâna, a șoptit și nefericitul preot.

-Doamne ajută, a zis Arhiereul binecuvântându-i cu mâinile sale atinse de sindromul Iuda. Cum te simți părinte? l-a întrebat prefăcându-se îngrijorat.

-Obosit, dar nu știu ce s-a întâmplat cu mine, a spus abia legând cuvintele.

Femeia s-a uitat la Arhiereu implorându-l din priviri să-i spună ceva, să-i dea o explicație.

-Părinte, poate îți amintești că după conferința preoțească am luat masa împreună. Acolo, dintr-o dată ți s-a făcut rău. Probabil ai avut o cădere de calciu. O să-ți revii curând și totul va fi bine.

Imediat ce a terminat explicația, a intrat psihiatrul având în mâini așa-zisele rezultate ale analizelor. După ce a schimbat câteva cuvinte cu pacientul, a spus că se retrage să vorbească puțin cu aparținătorii. Femeia și Arhiereul l-au urmat.

-Toată noaptea i-am făcut analize, și-a început medicul pledoaria. Avem aici un set, vom continua și astăzi. Din păcate pacientul prezintă simptomele unui om cu grave probleme psihice. Necesită o internare de lungă durată, timp în care vom încerca să-i găsim un tratament care să-i amelioreze starea.

-Cum adică? Soțul meu nu se mai vindecă? a întrebat femeia acoperindu-și gura cu ambele mâini.

-Se pare că nu. Ceea ce putem face pentru el, este să-i oprim boala din evoluție, în caz contrar, va ajunge la demență.

Arhiereul își ascundea un zâmbet diabolic mascându-l cu o tuse seacă. Femeia, când a auzit a început să tremure și s-a sprijinit de perete. Și-a pus mâinile pe pântece și a început să țipe.

-Copilul! Nuuuu, copilul meu… pierd copilul…

S-a așezat ghemuit, după care a leșinat. Medicii s-au mobilizat să-i acorde primul ajutor, ei… pentru copil era deja prea târziu… Arhiereul mai făcuse încă o victimă colaterală. Indirect luase dreptul la viață unui copil conceput din iubire.

Va urma 

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 11

1 comentariu

Cartea releva o realitate crunta, dureroasa, unde unii (aici e vorba de Arhiereu, etc ),cred ca pot dărâma biserica. Nu pot dărâma nici pe Hristos si nici Biserica lui Hristos , pe moment nici Iuda nu a inteles , dar cand a inteles , …….. nu era tarziu , dar a mers mai departe ….pana la pierzare……ce nu intelege omul fie preot, fie mirean este, ca Omul nu mai poate fi omorât ca a invins moartea si diavolul. O carte excelenta.

Lasă un răspuns