Arhiepiscop – 3 ani şi jumătate într-o cămăruţă 2 pe 2

IPS Lucian Florea

Am ajuns la ÎPS Lucian, care era tot trist, tot îngândurat.

-Înaltpreasfinţite am venit să vă aduc o veste foarte bună. Duhovnicul meu m-a rugat să vă spun, să vă garantez, că veţi rămâne la reşedinţă. V-ar fi sunat, dar ştiţi cum e… nu vrea să facă tulburare înainte de intronizare.

Bătrânul Arhiepiscop s-a luminat a faţă.

-Adevărat sora Mihaela? Atât de mult mă iubeşte pe mine Dumnezeu?

-Atât de mult Înaltpreasfinţite.

S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a închinat.

-Mulţumesc Doamne!

Zâmbea. După un timp însă s-a încruntat. Ghimpele îndoielii îi înţepa din nou inima.

-Şi dacă a zis doar aşa să mă liniştească?

-Înaltpreasfinţite duhovnicul meu nu vorbeşte doar ca să vorbească şi nu se joacă niciodată cu sufletul unui om. Aveţi încredere vă rog! Mai e puţin până la intronizare şi veţi vedea că nu se va schimba nimic.

-Oare am făcut eu tot ce trebuia pentru Dumnezeu? Văd că Dumnezeu face în continuare multe pentru mine…

-Bucuraţi-vă Înaltpreasfinţite! E vreme de bucurie…

Când am plecat bătrânul Arhiepiscop era liniştit… Am ajuns la Bucureşti purtând în suflet lumina de pe chipul bătrânului Arhiepiscop. Am mers evident la reşedinţa duhovnicului meu, după ce i-am povestit l-am întrebat:

-Şi totuşi… unde veţi sta?

-Oriunde. Dacă e nevoie pe malul mării. Îmi va fi bine oriunde dacă voi şti că Înaltul e liniştit.

A venit şi ziua intronizării, iar ÎPS Teodosie nu avea niciun loc pregătit. Ar fi putut să închirieze o vilă, dar nu. A locuit 3 ani şi jumătate într-o cămăruţă de 2 pe 2 în incinta Arhiepiscopiei.

3 ani şi jumătate şi-a desfăcut din bagaj doar strictul necesar. Dacă ÎPS Lucian ar mai fi trăit 10 ani, 10 ani ar fi locuit în aceeaşi cămăruţă.

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

 

Lasă un răspuns