„Am fost injectată în somn”

 

-Am iubit… l-am iubit mult pe fostul meu prieten, a început să povestească privind în gol. Un bărbat frumos, viclean și dependent de heroină. Două luni am locuit împreună, timp în care nu am bănuit nimic. Într-o zi am văzut că îmi lipsește un tablou din casă. Atunci, constrâns de împrejurări, a recunoscut că se droghează, dar mi-a promis că va face orice să nu mă piardă. Mi-a cerut să-l ajut…, mi-a fost milă de el. De fapt, îl iubeam ca pe nimeni altul. A spus că nu se poate lăsa dintr-o dată şi, ca să nu-şi mai cumpere doza întreagă, m-a rugat să-i accept pe «prietenii» lui în garsoniera mea, sub pretextul că ei îi vor da din doza lor. Garsoniera pe care mi-a făcut-o mama cadou, devenise cuib de drogaţi…

       

A scuturat scrumul țigării și și-a șters în grabă lacrimile. Din când în când mai punea palma pe pântece, ca într-o mângâiere vinovată. Copilul, după ce i se dăduse și lui porția de drog, se liniștise. Creștea în pântecele unei mame, care trăia în anticamera iadului.

-Când mi-a spus că va face orice să nu mă piardă, nu mi-am închipuit că în acel ”orice” intra și distrugerea mea. A încercat să mă ademenească, să mă convingă, să mă constrângă, să mă roage… văzând că nu cedez, într-o noapte, m-a injectat în somn de trei ori. Dimineaţa, mi-a fost foarte rău. Nu mă puteam da jos din pat. Mă dureau toți mușchii, oasele, tot corpul și nu înțelegeam de ce. El încerca să mă liniștească spunându-mi că răul pe care-l simt este din cauza oboselii. O săptămână, noapte de noapte, mi-a aplicat acelaşi tratament. Apoi şi-a recunoscut fapta şi mi-a spus că a făcut din mine o dependentă pentru a nu mă pierde.

Biata tânără își aprindea țigară de la țigară și ofta. Amintirile acelea dureroase o făceau să tresară și odată cu ea și pruncul nevinovat. A luat pila de unghii și a început să se maseze, când pe mâini, când pe picioare.

-Atunci am simțit că-l urăsc, a continuat oftând. Dacă aș fi putut, l-aș fi omorât. Nu am avut cum să fac asta. Așa că l-am gonit din casă şi am rămas cu Dan, un băiat din grupul lui de drogaţi, care-mi făcea curte de mai multă vreme. Am încercat, dar nu am putut trece peste acel şoc. Mă drogam pentru a scăpa de durerile fizice, dar și de cele sufletești. Nu puteam să înțeleg, de ce în schimbul iubirii mele, am fost împinsă spre securea morții. Singurul paravan în spatele căruia puteam să ascund realitatea, era heroina. Dan, noul meu prieten, nu mă putea ajuta cu nimic – doar mă injecta, a continuat, masându-şi pielea cu vârful unei pile de unghii. Senzaţia de mâncărime nu-i dădea pace.

Fragment din cartea – ”Între Raiul rugăciunii și iadul drogurilor”

1 comentariu

O Doamne! Si cand ziceam ca mi e mi a fost greu!!🤐🤐😟😟

Lasă un răspuns