Altfel

Vă amintiți de romanul ”În trup străin”? Vă amintiți că lucram la acest roman? L-am terminat, dar urmează coperta, paginarea etc.

Aș vrea să vă povestesc câte ceva despre el și să vă spun și de ce Mihaella Ionn.

Romanul ”În trup străin” este primul roman dintr-o nouă viață. În viața ”trecută” am scris… am scris mult, multe cărți, care, la acest moment, nu mă mai reprezintă. Nu că le-aș rescrie, dar nu aș mai scrie niciodată la modul acela. Sigur că nu le pot renega. Sunt ale mele, fac parte din trecutul meu, le pot considera trepte în evoluția mea spirituală și nu numai.

Vin dintr-o lume întunecată, ascunsă, rece și periculoasă – religia/ B.O.R. Spun asta pentru cei care sunt noi pe aici. Viața mea, darurile mele divine… toate… timp de 20 de ani, au fost îngropate în grota Ortodoxiei.

Un arhiereu… profitând de firea mea spirituală, care Îl căuta pe Dumnezeul cel adevărat, căuta Inteligența Supremă, a făcut din mine o habotnică.

Căutând Conștiința Supremă, Divinitatea, am ajuns să fiu roaba personajului B.O.R. – personaj numit Dumnezeu.

Cei care merg la biserică sau care vor să scape de încorsetarea demonică din spatele ”adevăratei credințe”, știu cât e de greu, (pentru unii imposibil), să scapi de teama de pedeapsă, de vină, de canoane, de dogme etc.

Cei care nu au nimerit în grota B.O.R., ferice de ei.

După ce am scăpat de lanțurile Ortodoxiei, după ce am destructurat o parte din programele distrugătoare acumulate în cei 20 de ani și după ce mi-am găsit cât de cât echilibru, m-am hotărât să scriu un nou roman.

Apropiații mei, când au auzit ce subiect vreau să abordez, mi-au zis că am un curaj nebunesc de ”plonjez” într-un astfel de subiect, după 20 de ani de încorsetare religioasă.

Este foarte adevărat că am ieșit cu totul din ceea ce era pentru mine ”zona de confort”, dar consider că trebuia. Trebuia de mult timp să evadez din lumea aceea plină de nebuloase și de răutăți, dar probabil că pe acolo a trebuit să treacă drumul meu, un drum destul de lung…

Cei care mi-au citit cărțile (pe teme religioase) știu că erau semnate Mihaela Ion, care este, de fapt, și numele meu real. Începând cu noul roman, pentru că din 2019 s-a schimbat totul în viața mea, dar și pentru că este o nouă etapă, voi semna: Mihaella Ionn.

 Sigur că nu am ales întâmplător să dublez literele ”l” și ”n”, dar motivul pentru care am făcut-o… prefer să rămână o taină.

De ce ”În trup străin”? De ce o carte despre o persoană transgender? Deoarece o consider ca pe datorie și o reparație morală față de acești semeni de-ai noștri. În primul rând, eu aveam o datorie față de aceste persoane, pentru că, Ortodoxia căreia i-am fost ”roabă” (așa spune Biserica: ”suntem robii lui Dumnezeu”), nu doar că le detestă, ci le și consideră demonizate. Din acest motiv, timp de 20 de ani, pe cei care sunt diferiți, i-am ocolit, dar măcar am avut decența să nu dau cu piatra. În al doilea rând, noi, ca societate, avem o datorie morală față de ei, deoarece nu doar că nu-i înțelegem, dar nici măcar nu încercăm să-i înțelegem.

În România noastră ”evoluată”, mai ales persoanele transgender sunt blamate și de multe ori excluse din societate, de parcă ar fi niște paria, niște mici monștri de care ar trebui să fugim.

În realitate, ei sunt oameni ca și noi. Unii foarte buni, alții mai puțini buni, ba, mai mult, unii dintre ei sunt extrem de sensibili și empatici.

Oamenii aceștia și așa trăiesc niște drame greu de închipuit, de ce trebuie să le punem și noi poveri în plus? Apoi ne mirăm că devin violenți. Păi… devin, pentru că nu-i acceptăm. Ei au nevoie de înțelegere, de mângâiere, nu de bici.

Văd tot mai des afișat refrenul – deja a devenit un refren-, ”ăștia au ceva la cap, au nevoie de internare la psihiatrie, iar noi nu trebuie să le cântăm în strună”. Păi… ”ceva la cap” au și dependenții de băutură, de jocuri de noroc, de filme porno… ”Ceva la cap” au și depresivii, anxioșii, anorexicii, persoanele bulimice etc.

”Ceva la cap” am și eu, pentru că mă simt de 23 de ani și mă comport ca atare.😊 Iubesc, dansez, cânt, fac drumeții, sunt deschisă către noi experiențe etc., în loc să-mi pun basmaua pe cap, să stau numai la cratiță, să consider că… eventual… mai sunt bună doar de menajeră. După opinia multora cam asta e ”perspectiva ce se oferă” persoanelor chiar și de 40+. 

Până la urmă ”ceva la cap” are orice om. Ce facem în această situație? Avem două posibilități: fie considerăm că Pământul este un spital de psihiatrie și ne comportăm ca niște ieșiți din minți, fie ne tolerăm măcar, dacă nu dorim să ne înțelegem unii pe alții.

”Ceva la cap ”au și cei care stau, 10-15, uneori 24 de ore, la rând la ”sfintele” moaște și ajung să se închine, fie cu o zi – două înainte sau după ziua sfântului/ sfintei. Dacă tot se închină înainte sau după, de ce mai stau la rând? Care e logica? Nu se pot închina în orice zi a anului? Aaa, pardon! ”Așa e tradiția, maică; aducem jertfă”😊 . Așa să faceți! Și voi sunteți sănătoși la cap?

Toți au drepturi și au nevoie să fie tolerați, numai persoanele LGBT… nu, în general, iar persoanele trans, în niciun caz, după mintea celor care se întorc împotriva lor.

Cartea SEX- Schimbare. Putere. Identitate.”, scrisă de Daria Jane, ar putea aduce mai multă lumină în mințile întunecate ale celor care pun la zid astfel de persoane. Ar putea aduce lumină, dacă ar fi citită, bineînțeles, nu doar dacă privim coperta.

Nu vă speriați de cuvântul SEX scris mare și evidențiat! În carte, Daria nu descrie scene de sex, vorbește despre experiența ei și despre sexualitate în general.

Când am descoperit-o pe Daria, mi-au încolțit în minte două gânduri. Primul – am vrut să-i propun să scrie o carte despre experiența ei, dar m-am oprit, deoarece m-am gândit că poate nu e pregătită pentru asta. Și… iată că Daria a scris!

Cel de-al doilea gând… a fost să scriu eu un roman al cărui personaj principal să fie o fată trensgender și… iată !… Am scris.

Aminteam mai sus de curajul nebunesc pe care l-am avut în abordarea unui astfel de subiect. Am avut curaj, dar am avut și susținerea Dariei Bulzan (Jane), căreia îi mulțumesc. Pe tot parcursul acestui proiect a fost foarte deschisă și mi-a răspuns la toate nelămuririle.

Povestea romanului ”În trup străin” este povestea unui nou început, unui nou capitol în marea carte a mânuitorilor de cuvinte, în care, cu ajutorul vostru, îmi doresc să-mi las noua semnătură – Mihaella Ionn.

P.S. Nu uitați! Avem o postare și aici – Arcada Publishing House

2 comentarii

Mariana Ungureanu

Idem cu dezlegarile de biserică…felicitări!

Elena Obrinteschi

Uimitor! Cred că-mi doresc această carte!…

Lasă un răspuns