Alter ego

Bine v-am regăsit, prieteni și neprieteni!

Au trecut două luni de când nu ne-am văzut. Pentru unii – sper mult mai mulți decât mi-au scris – revenirea mea în mediul online este o bucurie; pentru alții – sper tot mai puțini – revenirea mea poate fi percepută ca o indispoziție, ca să nu spun un stres în plus, peste alte multe săbii puse deasupra capetelor lor.

Celor din urmă le spun că se mai pot relaxa încă 😊, deoarece după această postare mă voi retrage din nou pentru un timp.

Mulți dintre voi mi-ați scris că vă e dor de mine, de postările mele. Și mie mi-a fost dor de voi, de interacțiunea cu voi, deși v-am purtat cu mine, în visele de vară, în gândurile înalte, în zilele fierbinți.

Când m-am retras din mediul online, îmi propusesem să și călătoresc mult în această perioadă, dar mi-am dat seama că nu aceasta era calea. Mi-am dat seama că am nevoie de o perioadă de liniște, de așezare, după atât timp în care mi-am lăsat sufletul, de multe ori, la mâna unor oameni – neoameni.

În febra ițelor încâlcite ale acestei lumi mă încurcasem și eu, mă rătăcisem de mine, mă abătusem de la adevăratul sens și scop al existenței mele.

Împinsă de evenimente nedorite, intrasem pe contrasens, deși radarul sufletului îmi arăta că nu sunt pe drumul cel bun, că m-am coborât prea mult, că mă amestec în gunoaie cărora nu trebuia să le dau nicio importanță, cărora le-am crescut valoarea și care s-au dovedit că fără numele meu au ajuns în starea în care erau înainte de a scrie/ spune Mihaela Ion – adică NIMENI.

Sfârșitul anului 2018, prin evenimentele petrecute atunci, a însemnat începutul regăsirii mele. După 20 de ani, cu un bagaj de întrebări fără răspuns, de coșmaruri cărora nu le cunoșteam rădăcina, m-am trezit la răscruce de drumuri, toate necunoscute mie. Nu puteam să aleg, pentru că nu știam ce să aleg, așa că am bântuit, am rătăcit, m-am întors dintr-un drum și am mers pe altul…

O perioadă bulversantă în care eram prinsă între două imposibilități – imposibilitatea de a mă întoarce și imposibilitatea de a alege altceva.

A fost greu, foarte greu… După ce că aveam eu luptele mele interioare, mai veneau și lovituri din exterior – o altă luptă.

În acea luptă nu am fost singură, am avut oameni buni lângă mine, dar uneori nici ei nu-mi erau de ajuns, pentru că-mi era sufletul prins între un trecut dureros și un prezent incert, pentru că lupta era a mea, o luptă în care cale de mijloc nu exista. Trebuia ori să înving, ori să fiu învinsă. Și… am învins.

Cu lecțiile învățate, sunt cea mai bună variantă a mea de până acum. Bineînțeles că toată viața avem de învățat, deoarece din acest motiv suntem aici pe Pământ, să învățăm, să ne perfecționăm, să ne spiritualizăm, să ne regăsim natura divină. Bine, asta este valabil pentru cine a înțeles care este scopul venirii noastre pe lume, pentru cine a înțeles că expresia „Școala vieții” nu este întâmplătoare. Pentru cei care nu au înțeles toate acestea, expresia „au trăit degeaba” va fi motto-ul așezat pe frontispiciul vieții lor ratate.  

În această vacanță am făcut multe activități care m-au înălțat sufletește, despre care voi vorbi în articolul viitor.

În minunatele zile de vacanță, am petrecut și foarte mult timp în cel mai frumos și sigur loc de pe Pământ – brațele lui.

Încă de la începutul acestui articol am spus că mă voi retrage din nou din mediul online. De data aceasta nu pentru la fel de mult timp. Mă retrag pentru că – ce să vedeți? – vă pregătesc o surpriză, care va uimi pe mulți. E vorba de ceva la care nici măcar eu nu mă așteptam. Dar… nu mai e mult până veți afla.  

Voi reveni după data de 5 octombrie ca un… tsunami 😊. Așa că… aveți tip să vă pregătiți. Pregătiți-vă! 😊

Până la următoarea postare, vă îmbrățișez cu iubire, pe voi prieteni, iar pe neprieteni… încerc 😊.

Bucurați-vă!

Bucurați-vă de toamnă!

Bucurați-vă de tot ce-i bun și faceți ca în jurul vostru totul să fie bun.

Bucurați-vă! Eu mă bucur deja!

Vă iubesc!

 

1 comentariu

🤗🤗😘😘

Lasă un răspuns