Ajutorul nesperat al Sfintei Muceniţe Filofteia

Maine Sfânta Muceniță Filofteia

Într-un moment greu al vieţii mele, când nu mai găseam nicio cale de a ieşi dintr-un coşmar pe care îl trăiam secundă de secundă, m-am abandonat cu totul în mâinile Lui Dumnezeu. Spuneam doar:

-Doamne fă ceva că nu mai pot!

Nu mai aveam putere să fac nimic. Situaţia respectivă mi-a anulat până şi voinţa. Mă simţeam rău şi fizic şi psihic.

Într-o noapte am visat că eram cu multe persoane la parterul unei vile. La un moment dat s-a auzit un vuiet, apoi un val de apă a spart uşa şi a intrat în casă. Noi am început să urcăm pe scări. Cei din jurul meu ţipau îngrozitor. Eu eram epuizată şi în vis. Nu mai aveam putere să ţip.

Urcam scările şi valul de apă secera vieţi. Eram tot mai puţini. Când am ajuns la mansardă mi-am dat seama că rămăsesem singură. Apa creştea şi ea. Văzând că nu mai am unde să urc, am privit spre cer şi am zis:

-Doamne unde să ne ascundem de la faţa mâniei Tale?
Atunci a apărut o fetiţă de vreo 10-12 ani. Avea un chip angelic, mi-a întins mânuţa şi zâmbind mi-a zis:

-Hai! Curaj!
„Cu ce să mă ajute pe mine copilul acesta?” mi-am spus în gând.

Ea cu mânuţa întinsă mi-a mai zis încă o dată:

-Curaj!

Apa se oprise la nivelul picioarelor. Văzând că apa s-a oprit în momentul în care a apărut copila, am întrebat-o:

-Dar tu cine eşti?

-Sunt Sfânta Filofteia de la Argeş.

În momentul în care şi-a spus numele, apele au început să se retragă.

Când am văzut că apele se retrag, am zis în gând „Doamne câtă îndrăzneală are copila aceasta înaintea Ta!”

M-am trezit având în minte chipul şi îndemnul ei. „Curaj!”

A doua zi, deşi nu mă simţeam bine fizic, am fost la Curtea de Argeş la sfintele moaşte ale protectoarei mele din vis.

Când am intrat în biserică, era slujbă. M-am apropiat de racla cu sfintele moaşte. În momentul în care m-am apropiat, am avut impresia că mă aştepta.

După acest vis şi după ce am fost la racla cu sfintele moaşte, am avut şi curaj şi putere să ies din situaţia respectivă.

Târziu mi-am dat seama de ce mi-a spus „Curaj!”. Pentru ce avea să urmeze, într-adevăr aveam nevoie de mult curaj.

De-atunci rugăciunile către Sfânta care a venit în vis, fără să o chem, sunt nelipsite.

I-am mulţumit şi îi mulţumesc în fiecare zi!
În semn de profundă recunoştinţă împărtăşesc cu voi această experienţă.

La multi ani sarbatoritilor 

Foto – Icoana mea draga

 

1 comentariu

ungureanu mariana

ce frumos!..si ajutorul dar si recunostiinta!

Lasă un răspuns