A plecat…

 

Astăzi dimineață Sara, prima mea perușică, a plecat să zboare printre îngeri. Împăcată, liniștită, și-a luat zborul spre cer în picioare cu ochișorii deschiși, așa cum o vedeți în imagini. Dacă aripa morții nu și-ar fi lăsat amprenta rece pe trupușorul ei aș fi crezut că a coborât să mănânce.  

Poate unii vor spune, eiii, a murit o pasăre și ce trebuia să scrie pe fb? Da, am simțit să scriu. Pt că ea, Sara, este perușica mea. Am simțit să scriu pt că poate privind ochișorii aceștia negri, mulți care neglijează animalele își vor aminti de ele. Am simțit să scriu pt ca am simțit și atât…

Zbor lin Sara, iubita mea, frumoasa mea. Îți mulțumesc pt tot ce mi-ai oferit, pt ciripitul tău vesel, pt iubirea ta, pt zborul tău jucăuș, pt privirea ta gingașă. Mulțumesc Sara pt cei 9 ani pe care i-ai petrecut alături mine. Mulțumesc chiar și pt plecarea ta lină, fără zbateri, fără teamă…

Mulțumesc Sara pt că tu m-ai acceptat și m-ai iubit și când am fost veselă și când am fost tristă. Mulțumesc pt că tu m-ai privit când oamenii au uitat să mă privească.  Mulțumesc Sara, te iubesc și știu că de-acum mă vei privi din ceruri… 

Da, am scris cu lacrimi în ochi… lacrimi de mulțumire… 

Ai plecat, dar ai rămas în sufletul meu… Sara… iubita mea… îți mulțumesc… <3

Lasă un răspuns