Parcă îl vedeam…

Într-o zi i-am zis duhovnicului meu că nu mai pot.

-Preasfințite simt că mă doare timpul. Vin de la redacție cu speranța că voi găsi un moment, un loc în care să scriu și… nu se poate. Gazda ba vrea să mergem la cumpărături, ba o apucă reamenajarea casei, ba vrea să-i țin companie plimbându-ne prin magazine să vadă noutățile sau să compare prețurile. Locuind în casă străină nu am niciun cuvânt de spus. Trebuie doar să execut. Aș vrea să scriu, dar unde?

-Sub cerul liber. Eu așa am învățat. Vă spun din ceea ce am experimentat, nu din povești. Noi aveam o singură cameră cu 4 paturi dintre care unul era improvizat de tăticu. Jumătate din patul de lemn era așezat pe vatra sobei, lângă cuptor. În camera aceea de multe ori eram și 11-12 suflete: cinci dintre copiii rămași acasă, mămica, tăticu și 4-5 nepoți. Eu îmi luam cărțile și caietele și mergeam în pădure la umbra unui plop. Vă spun că sub cerul liber se citește și se creează foarte bine. Dumneavoastră nu vreți să vă faceți un Univers care să vă aparțină. Creația lui Dumnezeu este nemărginită. În nemărginirea ei găsim un loc unde să avem Universul nostru pe care-l putem crea după necesitățile noastre sufletești.

Deși eram destul de întristată, în timp ce îmi povestea îl și vedeam pe micul Macedon luându-și cărțile într-o trăistuță țărănească și mergând în pădurea de pe dealul din spatele casei. Parcă îl vedeam cum căuta cu privirea lui ageră, semn al inteligenței, plopul la umbra căruia să se așeze pentru a învăța. Un plop, nu un brad sau un paltin… Când mi-a spus că învăța la umbra unui plop m-am gândit că alesese intuitiv acest copac, fiind o prefigurare a vieții pe care avea să o urmeze.

Legenda spune că cei care L-au răstignit pe Mântuitorul au făcut crucea din lemnul unui plop. Plopul când a auzit că din lemnul lui se va face obiectul torturii pentru Împăratul Cerului și al Pământului, a început să-și tremure frunza. În amintirea acelui moment plopul a rămas cu frunzele fremătând. Niciun alt copac nu își mișcă frunzele așa cum o face plopul. Poate și din acest motiv se regăsește în multe opere literare. Printre ele și în poemul lui Eminescu, ”Pe lângă plopii fără soț”.

Dacă Mântuitorul a fost răstignit pe o cruce făcută din lemn de plop, pentru a izbăvi lumea de păcate, micul Macedon avea să aleagă crucea slujirii lui Hristos răstignind pe altarul credinței viața de lume cu toate ale ei.

Va urma

Fragment din

 

1 comentariu

😗😗😗

Lasă un răspuns