Lună: aprilie 2022

Zile de introspecție

Deja am început să mă ”împiedic” de postări… ”de pocăință”. A început ”Săptămâna Mare”. Urmează ”Învierea” și ”Săptămâna Luminată”. Urmează se umple Fb de… ”Hristos a Înviat!” și fotografii cu mielul sacrificat și pus pe masa îmbelșugată.

Eu… neavând miel pe masă, nu voi avea ce să postez, așa că… trebuie să mă retrag 😊. Glumesc, evident. Nu mielul este motivul retragerii mele sau… poate chiar el, dar nu pentru că nu-l am pe masă. Și cum aș putea să-l am?! Mielul nu face parte din categoria legumelor, fructelor sau  semințelor. Asta nu înseamnă că voi trebuie să faceți ca mine. Mâncați ce vreți și ce vă cere organismul! Eu sunt mai cu ”fițe”. 😊

Cei care-mi urmăriți blogul știți că nu consum carne, fructe de mare, icre, ouă, brânză, lapte.

Și totuși… de ce  mă retrag? Deoarece îmi doresc ca această perioadă… pentru mine… să fie una de introspecție. Nu vreau să-mi risipesc energia ”împiedicându-mă” de postările amintite.

Aș vrea să ne vedem după data de 2 mai.

Să închei cu salutul: ”Hristos a Înviat”? E devreme, nu?

Și pentru că e mult prea devreme, voi încheia cu vorbele Patriarhului Iustin Moisescu: ”În definitiv… pe Hristos nu l(L?!)-a văzut nimeni înviind.”

Când a spus asta, cu ce ocazie și alte detalii… le voi spune după data de 2 mai.

Nu aruncați cu ouă vopsite sau nevopsite, cu pască și cu ce mai aveți la îndemână! 😊

Așteptați!

Lumină, liniște și bucurie!

Vă îmbrățișez!

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Dimineață romantică…

Aprilie…

trandafiri și cafea…

și multă iubire…

Iubesc!

Te iubesc…

Vă iubesc.

                                            ***

Ne vedem luni, 18 aprilie.

Postat de Mihaela Ion in Fotografii, 0 comentarii

Ana: ”Eram în transă.”

Vreau să scriu despre acea noapte. Îmi tremură mâinile. Parcă a fost ieri.

După ce mi-a spus că mă iubește, m-a sărutat din nou și a început să mă dezbrace, rostind în șoaptă:

-Se dezbracă trupul acesta pentru a se dărui total unui bărbat care nu a cunoscut femeie.

După ce m-a dezbrăcat, m-a întrebat:

-Mă iubești tu pe mine?

-Da, am rostit gâtuită de emoții.

M-a așezat pe covorul din sufragerie și mi-a întins mâinile, ca și cum m-ar fi răstignit.

-Mă iubești tu pe mine?, m-a întrebat din nou.

-Da, am îngăimat.

-Vrei să mi te oferi jertfă?, a întrebat cu respirația întretăiată de poftă.

Am clătinat din cap afirmativ. Nu am mai avut putere să răspund, apoi am simțit cum… mă… domina. Rămăsesem cu privirea într-un punct fix. Nu simțeam nici durere, nici plăcere. Pe tot parcursul actului sexual rostea, parafraza versete sau expresii din slujbe ori rugăciuni. La un moment dat nu am mai auzit ce spunea. Eram ca în transă. Îi auzeam doar gemetele și îi simțeam trupul transpirat.

Într-un final s-a descărcat. În trupul meu. Pe trupul meu. Spunea ceva. Nu înțelegeam ce. Eram absentă. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine.

După un timp m-a stropit cu apă. Cred că a fost apă, apoi m-a ridicat, m-a îmbrăcat și m-a dus acasă.

Când am coborât, mi-a spus ceva de o slujbă de dimineață, dar nu am înțeles ce.

Nu știu cum am ajuns în dormitor. M-am așezat cu fața în sus și am retrăit toate momentele de care-mi aminteam. Spre dimineață am adormit cu mâna pe abdomen. Purtam în trupul meu sămânța lui. Și-mi doream să rămân însărcinată, să-i dăruiesc un copil, să fie taina noastră.

Atât. Atât. Acum.

Ana

Ana: ”Am urât-o pe Bety”

Postat de Mihaela Ion in Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor, 1 comentariu

Renaștere…

 

 

Postat de Mihaela Ion in Fotografii, 1 comentariu