Lună: mai 2021

P.F. Daniel are toate motivele canonice și statutare să-l trimită pe Teodosie în Consistoriu. Conferința extraORDINARĂ a „academicienilor” de la Constanța.

 

În urma articolului ”Teodosie a dat scrisoarea la presă. El conspiră pentru debarcarea Patriarhului Daniel”, am primit foarte multe telefoane de la preoți, călugări, mireni, oripilați de atitudinea profund ostilă și denigratoare a lui teodosie față de Patriarhul Daniel.

Printre multele telefoane, am primit un apel de la cineva din comunitatea ProVita, Valea Plopului, județul Prahova, care, printre altele, mi-a spus:

Vă rog, vă implor, știu că blogul dumneavoastră este destul de urmărit, scrieți, să știe cât mai multă lume, că noi, în fiecare lună, avem niște mese calde și alte nevoi asigurate și datorită Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. De ani de zile, Preafericitul, din salariul Preafericirii Sale, ne dă o sumă de bani, care ne este de mare folos. Printre ajutoarele sigure pe care le avem, se află și sprijinul Părintelui nostru Patriarh.

Un alt apel telefonic, o altă rugăminte:

Vă rog să scrieți că Patriarhul Daniel a ajutat foarte mult mănăstirea noastră, din salariul Preafericirii Sale, dar, vă rog, nu dați numele mănăstirii, pentru că nu am binecuvântarea Părintelui Stareț. Ba, mai mult decât atât, a dat, pentru toți călugării din mănăstire, câte un rând de veșminte noi-nouțe făcute pe măsurile noastre.

Altă rugăminte:

Scrieți, vă rog, că Părintele nostru Patriarh, în fiecare lună, dă bani pentru o fundație care se ocupă de bolnavii cronici.

Un alt apel telefonic, o altă rugăminte:

Sunt preoți care au bisericile în construcție și primesc, în fiecare lună, la aceeași dată, o sumă de bani din partea Preafericitului. Asta arată clar că sunt bani din salariul Preafericirii Sale.”…

Teodosie, arhiepiscopul ca cacofonie

Și uite cum teoDUSie m-a transformat în lăudătoarea Patriarhului, ceea ce nu credeam că o să ajung vreodată.

Deși aveam de gând să postez un alt articol, din respect pentru urmăritorii mei sinceri, am simțit nevoia să le acord spațiu fie pentru a-și exprima gândurile, fie pentru a le face cunoscute mărturisirile.

Ai auzit, teoDUSie  (teoDUSie – botezat așa de jurnalistul Constantin Cumpănă. Și ce dreptate mai are!, pentru că duuuus mai e zlătarul!), ce face „mafiotul” (cum îi zici tu!) de Patriarh? Dă bani din propriul buzunar, nu ca tine, dai banii când primești salariul, cu martori, ca să aibă cine te lăuda, apoi iei de zece ori mai mult de la bieții preoți. Ca să nu mai vorbim cum „ajuți”:

Părinte, du-i Mihaelei Ion 100 de euro din partea mea și ți-i dau eu în câteva zile!”

Au trecut 20 de ani și nu i-ai dat nici acum.

După ce am încheiat legătura cu tine (Slavă Domnului!), când mi-au spus preoții cum „mă ajutai” din buzunarul lor, fără să le înapoiezi banii, mi-a crăpat obrazul de rușine. Unora le-am dat banii, alții… n-au vrut să primească.

Așa „ai ajutat” și „ajuți”, tu, oamenii, doar cu numele, pe când „mafiotul” de Patriarh, că pentru tine e un mafiot, ajută chiar din propriul salariu.

Auzi, bă? („bă-ul” acesta n-am vrut să-l scriu. Calculatorul e de vină!). 😊 Ți-e teamă că Patriarhul e mai mafiot decât tine? Stai liniștit! Nu te-a întrecut. Pe tine nu te întrece nici dracu. Până și acela stă cu un carnețel după tine, își ia notițe când faci strategii și se miră cum de nu i-a trecut prin coarne! Deci… demult… l-ai întrecut pe dracu.

Și cum am devenit, fără să vreau, „lăudătoarea” Patriarhului, simt nevoia să spun că Patriarhul face, după cum se vede, binele în taină, pe când teoDOS, când se screme și face câte o mărgică, cotcodocește să-l audă toată șatra (nu, n-am greșit, am lăsat intenționat cacofonia, deoarece, când e vorba despre teodosie, merge: că co, ca că, cu cu, mai ales cucu, dar nu orice cuc, să fie cuc maaaare)! 😊 

Sceleratul ăsta de teoDOSsie mă face să vorbesc așa cum n-am crezut că o voi face vreodată, dar, vorba lui Leonard Coca (Daniel Ion), parcă o cere, dar și merită!

        Conferința extraORDINARĂ a „academicienilor” de la Constanța.

De regulă nu abordez două subiecte într-un articol, dar, de sila lui teodosie, am preferat să fac asta pentru a nu mai reveni (sper) cu un alt articol tot legat de „mitropolitul proștilor” alias Pinocchio de la Mare.

Bă, teoDUSie, când a auzit Patriarhul că faci conferința extraORDINARĂ cu „mulți istorici” (???) s-a „speriat” rău, dar rău de tot.

Fac o paranteză. Chiar, mă, pe unde i-ai pierdut pe „istoricii” ăia mulți? Nu cumva oamenii s-au prins de manevra ta scârboasă de a lovi în Patriarh, și nu numai, și nu au vrut să se bage în mocirla ta? Și așa… conferința ta extraORDINARĂ a ajuns doar ORDINARĂ.

Revin la „sperietura” Patriarhului. Deci, când a auzit PF Daniel de conferință s-a speriat. Răăăuuu. M-a chemat să stau noaptea cu Domnia Sa, așa cum mă chemai tu. Am încercat să-l liniștesc. I-am cântat, i-am recitat poezii, l-am legănat, i-am citit povestea ”Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”… Aaaa, nu, pe-asta nu i-am citit-o. A zis că nu vrea… pentru că e cu pitici și-i amintește de teodosie – „Piticul erotic”. 😊

Trebuie să precizez pentru proștii lui teodosie că am glumit, nu m-a chemat Patriarhul (habotnicii din adunătura lui chiar ar fi în stare să creadă că m-a chemat). Nu, nu m-a chemat, am făcut mișto (ca să folosesc un termen „academic” a la „Academia Dosiana”… ăăă, asta… „Tomitana”… calculatorul iar face figuri!) de „mitropolitul ratat de la Tomis”.

Mitropolia a murit, trăiască pofta de băieți!

N-a mai putut Patriarhul de conferința ta. După cum ai văzut, după conferință, cererea de preamărire ți-a declarat-o „defunctă”. Deci… ți-a murit cererea, bă, teoDOSie! Știu… nici tu nu te simți prea bine… dar… pofta pentru băieți… nu ți-a murit.

De fapt, dragii mei cititori, cererea de înființare a mitropoliei era „decedată mortal” încă din anul 2002, de la prima zvâcnire de copite a lui teoDOSie de a ajunge Patriarh. Pentru că… dacă s-ar înființa Mitropolia Tomisului, ar trece înaintea Mitropoliei Moldovei, iar Mitropolitul Tomisului ar fi următorul Patriarh. Deci… behăitorul de pe turle de biserici, avea de gând să fie următorul patriarh… după Patriarhul Teoctist! Așa se adeverește zicala cu țiganul care vrea să ajungă Împărat!

Și dacă cererea a decedat în timpul Patriarhului Teoctist, scursura omenirii i-a făcut „învierea” și acum, în vremea Patriarhului Daniel. Numai că cererea de Mitropolie a decedat în timpul „resuscitării”.  În 2021… ca în 2002! Deci, teoDUSule, mai trage o dublă, că tu ești învățat să faci Învierea de două ori… Sau mai trage o dată… ca la „Loz în plic”!

Teodosie clocește petiții și proteste în Dealul Patriarhiei

TeoDUSie, nu-l cunosc pe Patriarhul Daniel, dar m-am interesat și eu… cum funcționează. Să știi că avem ceva în comun… și anume: cu cât suntem presați mai mult, cu atât ne înverșunăm mai rău.

Si să mai știi că Patriarhul Daniel nu cedează niciodată presiunilor, așa că… degeaba te agiți să-i pui pe preoți să semneze o petiție prin care să ceară ei, „fără să știi” tu, reînființarea Mitropoliei.

Ba, mai mult, tu, conform „strategiei” deja cunoscută, chiar o să te ”superi”, după ce-i pui să semneze… nu-i așa?

Degeaba te gândești să-ți trimiți muierile (doar ce-ai spus că femeia are „condiția slăbiciunilor ei” și că „femeia a început păcatul”!) pe Dealul Patriarhiei să urle isteric la Patriarh, pentru că o să reușești să-l enervezi și mai rău. Atât. Nimic mai mult.

După ce vei epuiza și metodele astea infecte, îți va rămâne doar schisma și asta ca să fie clar pentru toată lumea că tu ai vrut DOAR MĂRIRE… personală.

„Extraordinara” conferință de presă a fost… extra-ORDINARĂ!

Să amintesc puțin și despre mascarada numită „conferință de presă”, unde căpiatul de teodosie și-a adus un „avocat-academician al ONG-urilor”, despre care zicea că nu a avut cum să-l cenzureze.

Să te întreb pe țigăneasca ta: să mori tu că n-ați făcut strategia înainte? Tu „n-ai știut” ce o să spună, nu-i așa, infectule?

Dar nu cumva tu i-ai spus că Patriarhul nu ar fi scris cartea despre Brâncuși, așa cum mi-ai spus și mie despre F.P? Dacă Patriarhul „nu e în stare să scrie o carte”… atunci ești tu în stare? Tu, lovitule de prostie, care ți-ai dat doctoratul în Psalmii lui David și nu știi dacă David e sfânt sau nu!!!

Băăăăă, să vii într-o conferință extraORDINARĂ și să nu știi titlul unei cărți despre care spui că nu e scrisă de Patriarhul Daniel, e mai mult decât rușinos. Hai că vă spun eu, „academicieni de Valea portului”, care sunteți voi „academicieni pe persoană fizică”: lucrarea se numește „Brâncuși, sculptor creștin ortodox”, a apărut în anul 2013, la Editura „Trinitas”  și are 104 pagini, carte pe care chiar vreau să o citesc.

Din conferința de doi bani, și ăia găuriți, am ascultat trei minute, mai mult nu am rezistat… Restul, pentru că toată a fost alcătuită din resturi, mi-a fost povestit de prieteni.

Ce am văzut eu în cele trei minute? Doi oameni, mustind de frustrări, de ură și de răutate, care aruncau cu lături când în Bănescu – purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, când în academicieni, când în jurnalista Emilia Șercan și, mai ales, în Patriarhul Daniel. Niște silogisme de-alea scârboase, a la „Academia DOSiana”… când Patriarhul Daniel e genial, când nu e capabil să scrie o carte de 104 pagini etc…

Am înțeles că… „academicianul ONG-urilor” a spus: Academia nu știe carte”. Are dreptate. Academia nu știe carte pentru că este o clădire, academicienii însă… sunt intelectuali rasați, printre care el nu a vut loc.

„Academicianul” de la Tomitana vrea „oasele înapoi”!

Am mai văzut în presă că… „avocatul” lui teodosie a spus: Dacă ai luat oscioare din Zoticos (n.r. – unul dintre cei patru martiri de la Niculițel) de la Niculițel, din Dobrogea, și le-ai pus la temelia Catedralei Neamului… Dacă nu respecți Sciția Minor, Dobrogea asta, atunci adu oasele înapoi!”. Auuuu, ce pățirăți, mă? I-ați împrumutat oase Patriarhului Daniel și acum le vreți înapoi? Preafericirea Voastră, dați-le oasele înapoi! Dumneavoastră „nu respectați Dobrogea”, dar ei „respectă” sfintele moaște, zicând că sunt… OASE!

Am înțeles că „academicianul” lui teodosie a mai zis: Tu, Bănescule, cum îți permiți să te iei de un înalt ierarh?”… Dar tu, „academicianule” care NU EȘTI ACADEMICIAN, cum îți permiți să-l insulți pe Patriarhul Daniel, care, totuși, este Patriarhul B.O.R.?

La respectiva adunătură, teodosie stătea la masă ca o cucuvea cufurită și asculta cu încântare cum  era împroșcat Patriarhul cu toate zoaiele, apoi a spus că, după conferință, se va întâlni cu Patriarhul în rugăciune. E de o nesimțire alarmantă !…

Firesc și legal ar fi ca… acum… Patriarhul Daniel, pentru tulburarea pe care teoDOSie a provocat-o în sânul Bisericii, și nu numai, să-l bage în Consistoriu. Și dacă vrea, îl mai ajut și eu, pentru că mai sunt o groază… ”de groază”… știute și nespuse/ nescrise!

Cu „academicianul” închipuit, m-am întâlnit de foarte multe ori la evenimentele închinate marelui poet Mihai Eminescu, dar NICIODATĂ la mormântul lui Eminescu. Poate o fi fost, dar eu nu m-am întâlnit cu „domnia sa” (???). Și merg la mormântul marelui poet de vreo 23 de ani.

Se dă mare eminescolog, de pe scaun, dar dacă îl întreb: cum arată în acest moment mormântul lui Eminescu? Ce flori are puse pe mormânt? Mă tem că nu știe să răspundă.

E ușor să fie eminescolog, de pe scaun, să-l ”iubească” pe Marele Poet, dar să meargă la mormântul lui Eminescu… e în stare? E în stare să aducă apă pentru a-i stropi florile de pe mormânt? Să-și murdărească mâinile, smulgând ierburile de pe mormântul Marelui Poet? Să-i șteargă crucea? Să meargă pe vânt, pe ploaie, pe arșiță, pe ninsoare, ziua și noaptea? Eu… pe toate astea le-am făcut și le fac… și multe altele. „Academicianul” închipuit… le face?

Taraful de lăutari al lui Teodosie

Revenind la circul de la Tomis, am și eu o curiozitate. S-a terminat, mă, nunta-paranghelie? Atunci când nuntașul Tănăsescu striga: Costicăăă! Muzica. Închide-o de tot. Acum cântăm noi!… Teodosie și gașca de cântăcioși se credeau la nuntă și, înainte de aruncatul zoaielor, doreau să  schimbe tura de lăutari, dar și repertoriul, pentru că urma „taraful teoDOSie” cu un potpuriu de muzică țigănească. 😊

Apropiindu-mă de finalul acestui articol, vreau să vă mărturisesc că… Patriarhul Daniel nu se află printre  ierarhii mei preferați, nu am niciun interes să-i iau apărarea, nu urmăresc niciun avantaj, dar nici nu pot să rămân spectator la felul în care un infect ca teodosie, o creatură nefericită și bună de legat, minte cu atâta obrăznicie, nerușinare și nesimțire.

Preafericirea Sa nu se află printre ierarhii mei preferați poate și pentru faptul că nu-l cunosc foarte bine, dar cine știe… poate mă ajută teodosie să ajung la el și să-l cunosc, o întâlnire cu Preafericirea Sa fiind benefică pentru ambele părți.

Așa că… Preafericirea Voastră, aștept să mă invitați la un ceai. Vă promit o întâlnire de neuitat, pentru că nu veți avea cum să uitați ce v-aș putea spune și nu doar spune. Cu o astfel de ocazie, ați afla și despre alianțele pe care le-a făcut teodosie cu unii dintre sinodali, în ce scop și cu ce preț, în cazul în care nu știți.

Dacă mă invitați la un ceai și vreți să mă răsfățați, pentru că eu sunt o răsfățată, să-mi cumpărați un ursuleț de pluș! Îmi plac ursuleții de pluș!

Teodosie și stabilimentul „La felinarul roșu”

Teodosie… holbează-te bine la ce urmează și bagă la scăfârlie!

Bă, din cauza ta nu-mi pot desfășura activitățile în liniște, pentru că primesc tot felul de informații despre mizeriile tale. Dacă ar fi să scriu tot ce aud, ar trebui să scriu câte un articol la 15 minute, 24 de ore din 24. Oamenii apelează la mine pentru că au încredere și pentru că văd că nu mi-e teamă de un monstru ca tine. Am încercat să-i resping și apoi mi-a părut rău…

Tu nu te mai potolești? I-ai pus pe robii ăia să-ți facă „surpriză” volumul omagial de toată jena, ai făcut circ pe la emisiunile de la televiziunile preferate, pe Facebook…

M-am abținut și nu am scris nimic, deși am destule informații, pentru că eu vreau să mă descotorosesc de tine… DE TOT, dar acum cu Mitropolia ai întrecut măsura. Vrei Mitropolie și tu NU ești în stare să înlocuiești geamul acela spart de la turla Catedralei din Constanța, care e spart încă de pe vremea ÎPS Lucian! Ți-am spus de nenumărate ori că e curent în Catedrală, dar tu nu simți, pentru că ești nesimțit.

Schimbă becul acela de la felinarul de la poarta Arhiepiscopiei, că e ars de ani buni sau măcar schimbă felinarul. Pune un felinar roșu, să fie ca la stabilimentul „La felinarul roșu”!

Eu nu vreau să mai scriu despre tine, dar… voi scrie din două motive:

  1. Dacă-ți pui javrele să-mi răspundă în locul tău.

  2. Dacă mai minți ca un ordinar și îi acuzi pe alții de lucruri pe care le faci chiar tu.

Încetează cu tâmpenia cu Mitropolia! Nu mă determina să detaliez ce se află în spatele nebuniei tale! Să-ți intre bine în cap: la Tomis va fi Mitropolie, dar NUMAI după plecarea ta, viu sau mort, din scaunul de arhiepiscop. Ai înțeles, rușinea ortodoxiei?

Teodosie, o-preș-te-te!

Tu, cel mai corupt, cel mai infect, cel mai mincinos, cel mai fariseu, primul ierarh INFRACTOR din istoria B.O.R., tu, un homosexual înrăit, rușinea B.O.R. și a omenirii cu credință adevărată, tocmai tu vrei să fii Mitropolit al Tomisului, adică al doilea om în Biserică… după Patriarh? Niciodată, cățărătorule pe biserici și cisterne! Niciodată!

Și dacă, prin absurd, ar ceda Patriarhul la nu știu ce presiuni, ÎȚI PROMIT că voi declanșa cel mai mare scandal din istoria Bisericii și tot nu vei ajunge Mitropolit. Așa că… stai satano în banca ta, atât cât o să mai stai! Nu forța lucrurile, pentru că s-ar putea să-ți ceri plecarea înainte de vreme. Și așa ai ajuns mult prea departe.

Oprește-te, atât îți spun! O-PREȘ-TE-TE!… Pune STOP dorinței bolnave de preamărire personală, pentru că nu vreau să-mi investesc timpul și energia pentru a te pune la punct… de tot!…

Teodosie, o minte sufocată de păcate grave

Știu că foarte mulți ierarhi îmi urmăresc blogul. Ceea ce îi scriu nimicului este valabil și pentru cei care au de gând să susțină rușinea și mizeria numită teodosie și să pună presiune pe Patriarh, având fiecare anumite interese personale.

Vă adresez același mesaj: dacă vă pasă de Biserica strămoșească, vedeți-vă de problemele din eparhiile voastre, de credincioșii voștri, nu faceți jocul unui infect!

Nu uitați un lucru! Bolovanul, odată pornit la vale, nu se știe când și unde se oprește. Să nu se oprească și pe la voi prin eparhii!

În încheiere vreau să vă prezint niște maghernițe de-ale lui teodosie, numite biserici, construite de el ca să justifice cererea de ridicare a Arhiepiscopiei la rang de Mitropolie, care, la mintea lui sufocată de orgoliu, aroganță, narcisism, arghirofilie, simonie, dorințe de plăceri sexuale nefirești și alte păcate extrem de grave, ar vrea să facă parte din Mitropolia Tomisului și să o reprezinte! Priviți și veți înțelege că acest individ este lacom de mărire personală, că vrea Mitropolie doar ca să-i fie trambulină către funcția de Patriarh al B.O.R. – boala gravă a lui teodosie, netratabilă și nevindecabilă.

Vă întrebați, desigur, cum ar putea ajunge, dacă, totuși, Patriarhul Daniel este în funcție? Știe el ce să facă. Ce i-a făcut și răposatului arhiepiscop Lucian.

P.S. Noi… ne revedem vineri, 4 iunie a.c. sau cel târziu… luni, 7 iunie… cu articolul pe care voiam să-l postez astăzi… articol, vă asigur, tulburător și șocant.

Teodosie a dat scrisoarea la presă. El conspiră pentru debarcarea Patriarhului Daniel

Catedrala neterminată, începută de vreo 12 ani, din parcul Casei de Cultură.

 

Biserica cu hramul „Întâmpinarea Domnului“, amenajată în garajul unui imobil P + 1, situat pe str. Moților, nr. 36 (cartier Palas)

Biserica din Valu lui Traian. Așa-zisa turla a bisericii este din folie de plastic.

Șandramaua „Izvorul tămăduirii”, situată pe trotuarul Bd. Tomis.

  

Biserica „Sf. Mc. Haralambie”, Boema, Tomis Nord (zona benzinăriei PETROM).

   

Biserica „Sf. Mc. Ștefan”, situată în Parcul Gării. Nu are cruce!!!… Este folosita ca agenție de organizat pelerinaje!!!…

Cartierul Tomis 3. Aici trebuia sa fie o biserica, dar Arhiepiscopia, după ce a distrus terenul și nu a construit NIMIC, l-a pierdut prin decizie a instanței!…

Foto: rezistenta.ro/

Șandramalele lui Teodosie (neterminate, ilegale, nesigure). Fotomontaj: info-sud-est.ro

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

Teodosie a dat scrisoarea la presă. El conspiră pentru debarcarea Patriarhului Daniel

Încă de la început precizez că… scriu acest articol cu o imensă scârbă, pentru că acest zlătar cu mitră… îmi provoacă o silă de nedescris.

Am primit foarte multe mesaje, am fost sunată de foarte mulți preoți și rugată să scriu ADEVĂRUL despre ce se ascunde în spatele circului făcut de teodosie (nu, nu e o greșeală, teodosie TREBUIE scris cu literă mică; un om mic și infect merită numele scris cu literă mică). 

Deși aș putea să scriu un articol amplu, mi-e SCÂRBĂ să-i mai acord prea multă atenție acestui GUNOI cu mitră, irecuperabil și inutil. O să mă ocup serios de el, să-l fac în loc de Patriarh, cum se vede deja, cel mult pensionar abandonat printr-o mănăstire, dacă după acest articol își va întărâta javrele să mă atace sau să facă referire la această postare.

Ai ceva de spus, SPUNE TU, NETERMINATULE, nu te ascunde în spatele unor  mârșăvii pe care le cunosc foarte bine… de 20 de ani!

Nu te dezminți, ai rămas același mizerabil, același ticălos. Te folosești de oamenii naivi sau dornici de afirmare, le dai informații trunchiate și interesate și le spui SĂ SCRIE, apoi… VEI FACE PE ”SUPĂRATUL” CÂND VEI CITI.

Așa făceai și cu mine, infectule! Numai că… eu aveam un statut când te-am cunoscut, nu eram adunată de pe marginea drumului și nu m-ai putut folosi chiar cum ai fi vrut tu. Recunosc, am căzut de multe ori în plasa ta, dar nu am lovit în oameni pe care nu-i cunoșteam, doar pentru că mă îndemnai și mă „învățai” cum să fac asta, punând la cale „anumite strategii” ticăloase și utile numai ție.

Această mizerie cu mitră… nu vrea Mitropolit, EL SE VREA PATRIARH! După ce a fost întronizat la Constanța, când încă eram mai proastă decât prevede legea, îi spuneam că mi-e foarte greu fără el, iar el îmi spunea:

– Stați liniștită! Nu va trece mult și mă voi întoarce.

Eu… căzută în cap… credeam că se referă la faptul că va veni în vizită prin București. N-am înțeles nici când mi-a repetat de foarte multe ori acest lucru. Jumătatea aia de metru cu mitră cu tot… a plecat la Constanța cu gândul că se va întoarce Patriarh!… 

 

 

Teodosie este cel care a dat presei scrisoarea prin care PATRIARHUL îl înștiințează că refuză să-l ridice la rangul de Mitropolit 

Surse demne de încredere din Arhiepiscopia Tomisului mi-au spus:

– Când a primit scrisoarea Patriarhului, țiganul s-a făcut mai negru decât e. A început să tremure și l-a sunat pe secretarul Patriarhului, amenințând că va da scrisoarea presei ca să vadă dobrogenii (care, mă, piticule erotic, ăia cinci- șase rătăciți prin catedrala de la Constanța?) că Patriarhul se opune înființării Mitropoliei.

Auzi, mă, diavole, ți-am luat jucăria? Nu-l mai poți amenința pe Patriarh cu subiectul F.P și acum ai găsit altceva? Caracter infect, șantajist ordinar.

Același surse din Arhiepiscopia Tomisului, mi-au mai spus că, după ce l-a sunat pe secretarul Patriarhului, și-a chemat sluga de serviciu și alte slugi „de încredere” și, în stilul caracteristic ticălos, pe care îl știu foarte bine, s-a sfătuit cu ei:

– Avem nevoie de o strategie foarte bună, să nu pară că scrisoarea a plecat de aici. Și trebuie să-mi pregătesc și răspunsurile pentru acuzații, a zis gunoiul B.O.R.

Mă, derbedeule, după ce că l-ai amenințat pe Patriarh și te-ai și ținut de cuvânt, acum îl acuzi că dumnealui a dat scrisoarea? Ești nebun de legat. Nu te gândești că există niște martori? Mizezi pe faptul că nu vor vorbi. Nu vorbesc public, dar iată că așa cum mi-au spus mie, spun și altora. Eu am scrisoarea încă din prima zi în care ai ordonat să circule pe WhatsApp și puteam să o public, pentru like-uri sau și mai mult, pentru a fi cea de la care o prelua presa, DAR N-AM VRUT SĂ-ȚI FAC JOCUL.

Vă asigur că sunt cea mai în măsură să vorbesc despre această lichea, pentru că am stat lângă el 20 (douăzeci) de ani. 20 de ani s-a hrănit din energia mea… acest monstru. În 20 de ani, știți de câte ori am auzit expresia „avem nevoie de o strategie foarte bună”? De nenumărate ori, în foarte multe cazuri.

Cea mai recentă ”audiție” a fost în anul 2018, după ce am publicat cartea în care l-am descris ca pe un sfânt, pentru că, atât de bătută în cap am fost, chiar am crezut că nemernicul e de rangul sfinților.

Revenind la scrisoare. Cineva i-a sugerat lui teodosie să dea mai întâi scrisoarea preoților, să circule de la unul la altul, ca să se piardă urma ei. I-a mai spus că…, după ce o să apară în presă, presa îl va căuta și atunci să joace teatru (s-a scris că a încercat și a ratat de câteva ori să ajungă actor!) și să dea un răspuns evaziv, apoi să facă o conferință de presă.

El a spus că este o idee foarte bună. Așa că…, înainte de a ajunge în presă, scrisoarea a circulat câteva zile pe WhatsApp, de la un preot la altul. Apoi, epistola a ajuns în presă și, conform „strategiei”, presa l-a căutat, deci… ticăloșia i-a reușit.

Măi, Iuda, Irod și tot ce a avut neamul omenesc mai întunecat, mai mizerabil, mai pestilențial, mai urât, cum ai tupeul să sugerezi că Patriarhul Daniel a fost cel care a dat scrisoarea în presă? Patriarhul avea interesul să te caute presa pentru a răspunde „acuzațiilor”… sau tu, cocotă masculină, pitic erotic, care nu știai cum să te mai sulimenești în fața camerelor TV?

Ai spus că, miercuri, 26 mai a.c., vei ține o conferință de presă – unde mai mulți istorici (???)   vor aduce argumente imbatabile ca să-l convingă pe Patriarhul Daniel, care din punctul tău de vedere… e prost, de necesitatea reînființării Mitropoliei Tomisului.

Bă, rătăcitule, doar centuristele și handicapații din jurul tău te pot crede, iar interesații se fac și ei că te cred. Când ai anunțat conferința? Vineri, 21 mai a.c. Păi… când, milogul Universului, aveai timp să organizezi o „conferință” de o astfel de amploare și importanță, cu atâția invitați, în trei zile lucrătoare? Organizarea acestei „conferințe” face parte din strategia ticluită încă de când ai primit scrisoarea, adică de mai bine de o lună, boșorog mincinos și nevrednic ce ești!

Am un mare respect pentru oamenii în vârstă, pentru cei înțelepți. Ei sunt, pentru mine, comori de la care mereu am de învățat, tu nu ești un bătrân frumos, tu ești doar un boșorog peste care a trecut viața… din care nu ai înțeles nimic.  

 

Infractorul teodosie – blestemat încă din tinerețe

 Ia, zi, mă, teodosie, pentru ce ar trebui să-ți fie Patriarhul Daniel recunoscător? Pentru că te-a tolerat ani de zile să conduci Arhiepiscopia de care ți-ai bătut joc? Pentru că a trecut cu vederea când erai în proces și sub urmărire judiciară și nu aveai nici măcar drept de semnătură și nici dreptul de a părăsi localitatea? Pentru că ți-a tolerat toate clovneriile, toate lăturile aruncate pe imaginea B.O.R., toate batjocoririle canoanelor, toate sfidările la legile scrise ale Bisericii strămoșești? Pentru ce, mă, RUȘINEA ORTODOXIEI și JIGNIREA CREDINȚEI?

Ai sugerat de multe ori că Patriarhul a fost cel care ți-a făcut dosarul în legătură cu cazul Nazarcea și că, dacă erai infractor, s-ar fi dovedit încă de pe vremea lui Teoctist.

Bă, tu te auzi și crezi ce spui? Păi… pe vremea lui Teoctist doar făceai repetiții pentru a deveni infractor. Ferma Nazarcea nu a fost distrusă de tine din primul an, ai distrus-o în timp, mincinos notoriu ce ești. Dacă te-ai tăvălit pe covorul din biroul Vioricăi Dăncilă și ai ieșit otreapă curată (era să scriu basma, dar e prea mult pentru tine) asta nu înseamnă că nu ai furat și nu ești infractor. Arată românilor Ferma Nazarcea! Unde e, infractorule?

Și ca să închei, pentru că mi-e prea scârbă de acest individ slinos, mai punctez doar câteva lucruri.

Bă, rușinea omenirii, ai zis că ție poate să-ți dea sancțiuni numai Dumnezeu. Păi… ți-a dat sancțiuni, numai că nu le vezi, chiorule, și nu le simți, nesimțitule!

Cea mai grea sancțiune pe care ți-a dat-o este blestemul femeii aceleia, știi la cine mă refer, care te-a blestemat încă de când erai asistent la facultate, blestem de care nu ai scăpat și de care nu vei scăpa niciodată. Iar eu, cât am fost lângă tine, am mai îndulcit acel blestem, fără să-mi dau seama.

Dragii mei urmăritori și „stimabililor” dușmani, teodosie a fost blestemat de o femeie, într-un context tulburător, să nu-și găsească odihna nici ziua, nici noaptea, să se caute pretutindeni și să nu se regăsească nicăieri. Adică… blestemul lui Cain… Ucigătorul… Nu mai credeți că teodosie e neobosit!… ESTE BLESTEMAT.

Vei mai avea o sancțiune de la Dumnezeu, chiar dacă, prin absurd, ai ajunge și Patriarh, ULTIMA PERIOADĂ A VIEȚII O VEI PETRECE ÎNTR-O CRUNTĂ UMILINȚĂ. SĂ NU UIȚI ASTA! Tu știi bine că eu nu vorbesc fără acoperire.

Și încă ceva, teodosie. Vezi cum MĂ ROGI, CUM MĂ PROVOCI, atacându-mă prin gunoaiele tale, să vorbesc și despre asta. Sper să nu mă determini să vorbesc și despre alianțele infame pe care le-ai făcut cu unii dintre ierarhii din Sinod și, mai ales, cu ce preț. Repet. O replică, numai una, din partea altcuiva, în afară de tine, chiar dacă menționează că „te vei supăra”… și te calc în picioare, nimicule și blestematule!

„Eu nu am plagiat nimic, este vorba despre doctorat, cine e acuzat? Nu persoana, calculatorul e acuzat” – Teodosie 😊😊😊

Dacă în acest articol sunt cuvinte care ți se par jignitoare, deși le meriți pe deplin, să știi că n-am vrut să le scriu. Calculatorul e de vină.

Închei aici. Ne reîntâlnim vineri, 28 mai a.c, sau cel târziu luni, 31 mai, cu un alt subiect tulburător. Bine, asta dacă nu mă determină teodosie să mă ocup serios de el.

P.S.

Aici… aveți reprezentația Circului Tomis – integral, nu doar ce au dat ei.

 ”Costicăăă! Muzica. Închide-o de tot! Acum cântăm noi” – Tănăsescu.

Uitați-vă la teodosie cum se transfigurează când vede microfoanele!

Uitați-vă și cum așteaptă să intre în direct! Stă ca o curvă la agățat. Și Patriarhul a dat scrisoarea (?!?)… așa zici, panaramă ordinară…

Nici cuvintele astea n-am vrut să le scriu. Calculatorul e de vină… 😊

https://web.facebook.com/179534978911984/videos/237926751423162

Teodosie mi-a cerut să adun informații compromițătoare despre preoți, ierarhi și Patriarh!

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Chilia monahului Pangratie – taina celor 5 candele

12 mai 2021, ora 3.30-4.00… Aripa morții l-a trecut pe monahul Pangratie… dintr-o viață… într-o altă viață…

L-a iubit atât de mult pe Hristos încât a plecat… la vârsta de 33 de ani. Oare… întâmplător?!? Nu… Toate au un rost în această lume.

Articolul ”A plecat… la vârsta Mântuitorului…”, inițial… am vrut să fie un articol despre un anume monah Pangratie, nu am vrut să specific nici mănăstirea și nici numele Părintelui Stareț, deși erau unele elemente care duceau către Mănăstirea Radu Vodă… pe care le puteau identifica doar cei care au trecut măcar o dată prin acea mănăstire. Dar… la mai puțin de o oră de la publicarea articolului… am început să primesc întrebarea: ”La ce mănăstire a viețuit?” Văzând dorința sinceră, a unora dintre voi, de a afla mai multe, nu doar că am răspuns, dar am și inserat informația în articol.

                                           * * *

Astăzi… chilia bunului monah, de la Mănăstirea Radu Vodă, este sigilată, așa după cum prevede rânduiala monahală. Cele 5 candele… probabil… s-au stins… doar becul mai luminează chilia în care sufletul monahului Pangratie a scris atâtea povești, a definit atâtea stări și… mai presus de toate… și-a dezbrăcat haina trupului lăsându-și sufletul să zboare către Casa Cerească.

A lăsat multă durere în urmă, multă suferință, multe lacrimi…

În biserică… locul său e liber… La trapeză… doar amintirea pașilor săi mai răsună în gândurile fraților îndurerați. Amprentele nevăzute ale mâinilor sale mai sunt încă pe vesela și pe tacâmurile de la bucătărie…

Deși părinții din mănăstire știu că a fost doar o trecere și că viața continuă dincolo de moarte… le e greu… pentru că… l-au pierdut pe omul păcii…

Am amintit de cele 5 candele din chilia bunului monah. Sigur că vă întrebați: de ce 5 candele aprinse într-o chilie? Și poate vă mai întrebați: de când ținea monahul Pangratie 5 candele în cămăruța lui? Încă de la intrarea sa în mănăstire. Adică… de 15 ani…

15 ani, seară de seară, după ce ajungea la chilie, cu oboseala adunată de peste zi, aprindea și îngrijea 5 candele. Chilia sa, 24 din 24, era luminată de flăcările molcome ale fitilelor care se ”hrăneau” din untdelemnul pus cu atâta dragoste… de blândul monah. Făcuse un legământ încă din prima zi în care trecuse pragul modestei sale chilii.

Taina celor 5 candele avea să i-o destăinuie, într-o seară, Părintelui Stareț, Nectarie Șofelea. În Cuvântul său rostit în ziua înmormântării bunului monah… a spus că:

”Avea în cameră, în permanență, 5 candele aprinse: pentru Sfânta Treime, pentru Iisus Hristos, pentru Maica Domnului, pentru Sfântul ocrotitor și pentru toți sfinții. Deși i-am spus că-i e greu și că ar fi bine să păstreze o singură candelă, spunea că nu-i e greu, că are grijă cu multă dragoste și cu multă bucurie. Când a plecat din această lume… candelele erau aprinse… ardeau… luminându-i calea către Împărăția Cerurilor.”    

 Părintele Stareț a mai vorbit și despre alte calități ale monahului Pangratie:

”15 ani a viețuit în această mănăstire. Abia împlinise 18 ani când a luat hotărârea să se dedice vieții monahale. Deși venea din rândul celorlalți tineri, la o vârstă dificilă, a fost întotdeauna supus. L-a slujit pe Dumnezeu, a slujit fraților din mănăstire, dar și celor care veneau și mâncau la trapeza mănăstirii. Era un om calm, modest și plin de iubire. În cei 15 ani, nu mi-a ieșit niciodată din cuvânt, niciodată nu a spus nu. Întotdeauna se străduia să împlinească ce i se cerea…

Dincolo de ajutorul, la propriu, în mănăstire, ne va lipsi prin felul lui de a fi, prin felul de a vorbi… De când a venit la mănăstire, nu s-a certat cu nimeni, niciodată. Dacă cel de lângă el greșea, el răbda… Și răbda nu cu acea suferință pătimașă, ci cu acel gând duhovnicesc, pe care mulți dintre noi nu-l avem, că este omul într-o ispită… … …

Nu avea vreun gând de răutate, de dispreț, de ură… Avea numai gânduri de compasiune, de înțelegere și de răbdare…

A fost statornic și s-a identificat cu locul acesta. Pentru el… la mănăstire era acasă, dar era foarte atent și cu părinții trupești. Părintele era o persoană grijulie, sensibilă…

De când a intrat pe poarta acestei mănăstiri, și-a dorit să fie doar monah. Și a plecat din această lume ca un adevărat monah, cu candelele aprinse, în pace…”

Am extras câteva fragmente din Cuvântul Părintelui Stareț…, dar nu pot descrie starea pe care a transmis-o.

Deși am atât în format video, cât și în format audio, Cuvântul rostit de Părintele Stareț, nu le pot face publice pentru că nu am acordul Părintelui. Am insistat să-mi permită să-l fac public măcar pe cel în format audio. Nu l-am putut convinge. De ce nu-mi permite? Pentru că a rostit cuvintele de despărțire… plângând… și nu vrea să fie văzut sau auzit – la nivelul în care s-ar putea în mediul online-, într-o astfel de stare. Au mai înregistrat și alții Cuvântul sfinției sale și probabil că l-au postat fără să-i ceară acordul. Așa ceva… nu se face. Când un om se află într-o stare delicată, fie din punct de vedere fizic, fie emoțional, este moral să fie întrebat dacă dorește o expunere într-o așa stare.

La înmormântarea monahului Pangratie și nu numai, nu a fost doar o mare de flori, ci și o mare de lacrimi. Toți viețuitorii mănăstirii au plâns, toți credincioșii prezenți… Parcă și păsările ciripeau a jale.    

Din ziua în care bunul monah a plecat din această lume, părinții din mănăstire îi pregăteau cele necesare înmormântării… plângând. Și vă spun… ca una care știe…

Cei care nu ați văzut postarea de pe pagina de Facebook a mănăstirii, o puteți vedea și aici.

Iată! Cuvinte simple, aproape seci. Nu au spus nici când va fi înmormântat, nici unde. Nu au transmis, în direct, înmormântarea pe Facebook și nu au postat nici măcar secvențe. Nu și-au afișat suferința pe rețelele de socializare și nici lacrimile… Și-au purtat durerea cu demnitate, pentru că… 

… iar la Mănăstirea Radu Vodă… sunt suflete mari.

Poate unii dintre ”Înalți” iau exemplu de la acești călugări, poate învață smerenia și nu se mai strâmbă, când văd o cameră, mimând plânsul. Ba, mai mult, unul ”Înalt”, dar… de fapt… mic, foarte mic la propriu și la figurat… spune… cât a mai plâns el…: ”am plâns de mila credincioșilor”, dar el nu are nicio treabă nici cu mila, nici cu bieții credincioși. El este într-o relație de nezdruncinat cu… mândria și cu mărirea.

Deși viețuitorii Mănăstirii Radu Vodă și-au dorit să-și înmormânteze fratele ca în intimitatea unei familii, la înmormântarea bunului monah au fost: 20 de preoți, 6 diaconi, în mijlocul cărora a fost Preasfințitul Timotei Prahoveanul și peste 300 de credincioși.

După înmormântare… a început pelerinajul la mormântul Părintelui Pangratie. Au venit și vin oameni care nici măcar nu știau de existența sfinției sale… până la plecarea din această lume. Întrebați: de ce vin dacă nici măcar nu l-au cunoscut? Răspunsul a fost… invariabil:

-Am auzit că a murit un Părinte tânăr și bun.

Tânăr și BUN… Acest răspuns… mi-a confirmat (a câta oară?!?), că oamenii au o nevoie organică de alți oameni buni… vii sau morți…

Întorcându-ne la povestea celor 5 candele din chilia Părintelui Pangratie, vorbeam cu prietenii mei și le spuneam (acum vă spun și vouă) că… în fața unui om cu o astfel de credință, chiar dacă ar crede într-o iluzie, într-un pom, într-o piatră… oricând m-aș înclina.

 15 ani, zi de zi, a aprins 5 candele: pentru Sfânta Treime, pentru Iisus Hristos, pentru Maica Domnului, pentru Sfântul ocrotitor și pentru toți sfinții.

15 ani… din ziua în care a intrat în mănăstire, până în ziua plecării sale din această lume… Câtă credință! Câtă perseverență! Câtă iubire!

Acum… candelele aprinse de monahul Pangratie… aici… pe Pământ… s-au mutat în cer și se hrănesc din Lumina cea neînserată.

A plecat… la vârsta Mântuitorului…

 

 

 

 

 

Postat de Mihaela Ion in Adevărata Ortodoxie, Amintiri, 3 comentarii

A plecat… la vârsta Mântuitorului…

Miercuri, 12 mai 2021, ora 3.30-4.00… când zorii zilei nu apăruseră încă… monahul Pangratie, viețuitor al Mănăstirii Radu Vodă,  în negura mută a nopții, și-a luat bagajul sufletului și… a plecat… A plecat… la vârsta Mântuitorului – 33 de ani.

Nimic nu anunța această tragedie. Seara, vorbise cu frații săi din mănăstire, vorbise cu Părintele Stareț, de la care luase și binecuvântare, fiind… de altfel… și ultimul care l-a văzut în viață. Era bine. I-a spus Părintelui Stareț că merge să se odihnească și că se vor vedea în ziua următoare, la slujbă. Dar… în ziua următoare… sufletul monahului Pangratie avea să fie deja în cer…

Noaptea… când doar îngerii mai zburau prin mănăstire… inima monahului Pangratie… s-a oprit. În zborul lor, îngerii l-au luat de mâna sufletului și l-au condus către poarta cerului.

Părintele Stareț, dar și părinții mănăstirii au observat că nu fusese la slujbă. Au crezut că era prea obosit și… nefiind de rând la trapeză (căci ascultarea lui era să pregătească masa pentru frații săi), a preferat să se odihnească mai mult.

Părinții s-au alertat când au văzut că nu a venit nici la masă și că nici nu răspundea la telefon. Câțiva călugări, însoțiți de Părintele Stareț, au mers la chilia blândului monah. Au bătut în ușă, la început mai încet, apoi din ce în ce mai tare… Nici un răspuns…  

Părintele Stareț a luat hotărârea să spargă ușa. Inimile celor prezenți au început să bată cu putere. Indiciile existente conturaseră deja iminența unei tragedii.

Fiecare lovitură în ușă era o lovitură dureroasă în sufletele celor prezenți. Deși toți presimțeau că dincolo de ușă, bunul lor frate, va fi găsit fără viață, încercau să spere că… nu va fi așa.

Pe călugărul care a lovit primul în ușă, după câteva încercări de a forța yala, le-au părăsit puterile și s-a sprijinit de perete. A continuat un alt părinte. După câteva lovituri, ușa a cedat. Bunul monah Pangratie era în pat, cu fața în jos, avea picioarele învinețite și nicio urmă de viață în trupul său.

Părinții prezenți au început să plângă… Era prea tânăr, prea bun și prea călugăr… pentru a pleca așa… pe neașteptate…

Au avut nevoie de minute în șir să accepte, să înceapă se se organizeze cumva, să cheme autoritățile, să… să… să stăpânească durerea care le sfâșia sufletele.

După ce au început să se organizeze cumva, m-a sunat un preot și… în stare de șoc fiind… mi-a spus tremurând:

-A plecat Pangratie…

-Unde? A plecat din mănăstire? am întrebat bulversată știind că monahul Pangratie venise la mănăstire din convingere.

-Nu… mi-a răspuns tulburat. A plecat de tot… Ne-a părăsit.

Era atât de îndurerat încât nu putea să rostească: a murit.

-Adică… a murit? am întrebat șocată și eu.

-Da, mi-a zis și a început să-mi povestească.

După vreo 30 de minute, m-a sunat o cunoștință care se afla la mănăstire în acel moment. Plângând… mi-a spus același lucru.

L-aș fi sunat pe Părintele Stareț să-l întreb, dar… nu am mai îndrăznit să-l deranjez și eu. I-am dat un sms în care l-am întrebat dacă e adevărat ce am auzit. Parcă tot aș fi vrut să spună că nu-i adevărat.

După vreo oră, mi-a răspuns sec, tot printr-un sms: ”Da. E adevărat.”

Deși nu am fost apropiată de monahul Pangratie, am început să-mi amintesc de el, în diverse ipostaze. ”Îl vedeam” la slujbe, prin curtea mănăstirii, prin grădina mănăstirii, ducând diverse alimente la trapeză, ”vedeam” secvențe din serile în care stătea gânditor pe o bancă retrasă…

Nu am încercat să mă apropii de el pentru că-mi era clar că era un tânăr introvertit… Pășea prin curtea mănăstirii ”în șoaptă”, dacă s-ar fi putut, s-ar fi făcut nevăzut. Nu voia să deranjeze pe nimeni, nu voia să invadeze spațiul nimănui…

Se vedea că iubea mult mănăstirea, iubea enorm locul acela, își iubea frații, îl iubea și îl respecta pe Părintele Stareț…

Într-o seară, după slujbă, m-am așezat pe o bancă de lângă clopotniță. La un moment dat, Părintele Pangratie a ieșit din reședința Arhiepiscopului Varsanufie ( episcop atunci, fiind și cel care l-a călugărit), s-a oprit pentru o clipă în fața bisericii, s-a închinat și a zâmbit. Atunci… a fost pentru prima și ultima data când l-am văzut pe monahul Pangratie… zâmbind. Probabil era un om care zâmbea foarte rar, dar care purta zâmbetul lui Dumnezeu în inima sa…

Amintirile despre monahul Pangratie se tot perindau una după alta. Am crezut că se întâmplă asta din cauza neașteptatei vești și că, după ce mă voi obișnui cu gândul, vor dispărea.

N-a fost deloc așa, de la o oră la alta nu doar amintirile nu-mi dădeau pace, ba, mai mult, simțeam un soi de apăsare interioară, un fel de datorie de care trebuia să mă achit.

Aceeași stare și a doua zi, și a treia și după înmormântare. Nu înțelegeam de ce… de ce simt așa… din moment ce nu fusesem apropiată de monahul Pangratie.

Ziua înmormântării trecuse… Noaptea își coborâse aripile peste mănăstire și peste mormântul proaspăt închis. Candelele ardeau pe lângă muntele de flori…

Treceau minutele, orele…

O bătrână, cu pașii grei, s-a apropiat de mormânt. Avea în mâini un buchet de flori și o candelă deja aprinsă. S-a aplecat cu pioșenie și a pus florile lângă marea de flori, iar candela… lângă celelalte lacrimi de lumină…

-Unde ești… Părinte Pangratie? a șoptit… plângând…

Un glas venit parcă de nicăieri și totuși de pretutindeni… i-a răspuns:

-Acolo… unde cântă îngerii!

În acel moment am înțeles de ce aveam o astfel de stare… Am înțeles ce trebuia să fac… Să scriu… Și… Iată… Am scris… dar… nu tot…

Joi, 20 mai a.c. – Chilia monahului Pangratie – taina celor 5 candele… 

Să te bucuri pururi… de mângâierea bunului Dumnezeu… Părinte Pangratie!

 

 

Postat de Mihaela Ion in Adevărata Ortodoxie, Amintiri, 3 comentarii