Lună: ianuarie 2021

Daniel Murariu: ”Cum aș putea ajuta să inițiez o schimbare?”

Chirurgul  artist, cu sufletul mereu Acasă, a înființat o fundație prin care schimbă nu doar destine, ci și mentalități…

Iată:

Ideea acestei organizații a luat naștere dintr-o realizare la care ajunsesem cu mulți ani în urmă: dacă vrei să se facă ceva, nu mai aștepta în jur și începe să joci! Revenind în fiecare an în România, mi-am dat seama de necesitatea schimbării la fiecare vizită ulterioară. Am început să văd lucruri pe care le-am considerat de la sine înțeles și de care alții au fost lipsiți, iar acest lucru a făcut parte din ceea ce m-a determinat să iau poziție.

Multă vreme, m-am întrebat cum aș putea ajuta copiii supradotați din mediul rural să meargă în continuare la școală, deoarece părinții lor nu își permiteau cheltuielile suplimentare pentru a-și continua educația. M-am întrebat ce aș putea face pentru persoanele în vârstă, fie abandonate de familiile lor, fie pur și simplu sărăcite și care își trăiesc anii rămași în deplină indecență și umilință în comunitățile publice de pensionari. Cum aș putea lupta împotriva apatiei care cuprinde societatea civilă față de munca voluntară pentru binele mai mare? Cum aș putea ajuta să inițiez o schimbare în mentalitatea oamenilor spre una de deschidere, toleranță și generozitate?

Din toate aceste motive s-a născut această organizație. Nu vom putea rezolva toate problemele țării, dar scopul nostru este pur și simplu să dăm cât putem și să îi inspirăm pe alții să facă același lucru.

Daniel Murariu, MD, MPH

Daniel Murariu Foundation- www.fdm.ro

Între sala de operații și pianul de acasă…

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii

Mărturisirile unui seminarist (17 ani) abuzat sexual de Teodosie

Aș vrea să spun ceva despre acest articol, dar mai bine nu… sau… nu acum.

„Teofan nu-l înghițea nici cu apă plată”

„(…) Și a venit Teodosie, el venit în 1994, care avea reședința în incinta la Radu Vodă[3]. Teodosie era Episcop Vicar ar Arhiepiscopiei Bucureștilor și avea reședința în curtea Seminarului de la Radu Vodă, 24A. «Adică noi învățasem și eram în școală cu un Episcop?!». Eram tari, eram fruntea, mândri de asta. Așa gândeam, eram încă niște copii.

Așadar, eram în Seminar, la București, în perioada (…). Deși era Episcop, preoții și profesorii din Seminar nu-l băgau în seamă pe Teodosie, care (…) era frustrat că nu poate lua decizii.

În acea perioadă, vobesc de (…), Teodosie era preferatul Patriahului Teoctist, dar n-a putut promova, deoarece în Patriarhie, la București, mai existau ca Episcop Vicar Teofan – actualul Mitropolit al Moldovei, care, surprizăăăăă!!!, nu-l suporta de atunci pe Teodosie. (…).”

„Își scotea limba în gura mea”

„(…) Așa azi, așa mâine, până a început să mă sărute PE BUZE ȘI SCOTEA LIMBA ÎN GURA MEA, eu având 17 ani! N-am acceptat asta și, cu mintea mea de 17 ani, m-am spovedit la un preot-profesor din Seminar. I-am spus la spovedanie că (…) nu este ok să mă sărute un bărbat și mai ales un Episcop.

De la acea spovedanie, TOTUL s-a schimbat. La școala devenisem șef de Internat, nu mă întreba niciun pedagog unde mă duc, ce fac, nu aveam nevoie de bilet de voie să ies din cămin. Mă rog, multe… făceam ce voiam, luam șpagă de la colegi să-i las să plece din cămin… Teodosie nu mă mai chema la el. (…).”

„Are fetiș de sex oral”

„(…) La un moment dat, auzise dirigintele meu (…), care n-a dorit decât mușamalizarea situației. Puteam să fac orice, numai să nu vorbesc despre săruturile franțuzești ale lui Teodosie.

După ce a văzut că s-au liniștit apele, Teodosie mi-a spus la o slujbă că e și el duhovnic, deci mă pot spovedi și la el. De atunci a început calvarul. Eu, având probleme în familie, care mă susținea și investea în mine material… am căutat o alinare, o vorbă bună…

Și așa am dat de DRACU’. Mă chema să dorm cu el, mi-e silă acum să-mi amintesc și, mai ales, să spun asta. Dormeam cu el, mă pipăia peste tot, are fetiș de sex oral, cel puțin așa a fost la mine, în sensul că mi-a facut sex oral, apoi s-a spălat, mă ținea în brațe cu sărut franțuzesc, se controla cu greu… sufla greu, era excitat, era cu mâna numai în pantalonii mei și făcea urât…, cam cum ar fi o femeie excitată. Apoi se calma si dimineața era iar Episcopul perfect! (…).”

 Sursa: https://rezistenta.ro/marturisirile-unui-seminarist-17-ani-abuzat-sexual-de-teodosie/?fbclid=IwAR3E3qjyHHrwBKvO6z9yfq9yFjQ7h_hy88NLRW3OOfxlHzIEBRPvtzCXAbA 

Confesiunile unor colaboratori

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Teodosie a ucis și visul unui copil…

Leonard Coca a postat un articol

(https://www.facebook.com/photo/?fbid=236594384696614&set=a.104174261271961)

în care face apel către Teodosie să-i redea parohia Părintelui George Ciulei.

La această postare, tatăl Părintelui a scris două comentarii care m-au impresionat foarte mult.

Iată!

Ciulei MihaiDumnezeu este sus şi puternic în toate, poate candva dreptatea va fi de partea noastră. Aşa este ura acestui om, este prea mare pentru semenii lui! Un act dureros pentru noi, o suferinţă prea mare, greu de suportat, fapt care a dus la… un eșec!!!! De ce oare există şi un om ca el fără suflet şi remuşcări??? Fie cu noi cel… ATOTPUTERNIC!

Ciulei Mihai: … numai eu știu, prin ce-am trecut, pentru ca el, să ajungă acolo! Fiind premiant în toți cei 5 ani de… SEMINAR, apoi FACULTATEA!

Încă de atunci am vrut să scriu și eu ceva, dar nu mi-a permis timpul.

Citește Teodosie, recitește comentariile acestui tată căruia i-ai sfâșiat sufletul! Te-ai întrebat câte sacrificii au făcut părinții Părintelui Ciulei pt a-l ține în Seminarul Teologic, apoi la facultate? Poate de multe ori au adormit nemâncați sau poate au dat ultimul bănuț sau și mai rău, s-au împrumutat numai să-și ajute băiatul pt a-și urma visul.

Părintele Ciulei, de la seminaristul silitor și respectuos, ajunsese preotul respectat și iubit de credincioșii săi. Numai că… în urma unui nefericit accident, în care a fost la un pas de a-și pierde viața, Teodosie a hotărât să-l oprească din drum, deși este nevinovat. Iar Teodosie știe asta. L-a oprit din drum… pt că așa a vrut el.

Teodosie… mi-ai spus că… dacă își cere iertare public, îi redai parohia. Deci ai recunoscut că e nevinovat și că-l pedepsești din orgoliu. Pt ce să-și ceară iertare? Pt că n-a îngenuncheat la comandă și nu ți-a mai dat bani? Păi… câți bani mai voiai? Că ți-a tot dat.

Omule, dacă te mai poți numi om, când l-ai chemat la tine să-l anunți că nu va mai sluji, nu era recuperat. A venit sprijinindu-se în cârje. Nu ți-a păsat. Ai lovit în continuare într-un om care era deja căzut.

Zici că ești păstorul dobrogenilor și că-ți pasă de ei. Părintele nu făcea parte din eparhia ta? În loc să-l întrebi dacă îl poți ajuta cu ceva, să-l întrebi care e starea lui sufletească, dacă a rămas cu traume, dacă are coșmaruri noaptea etc., tu l-ai chemat să-i spui că nu va mai sluji. N-ai pic de milă, n-ai empatie, nu mai ai nimic bun, dar joci rolul marelui sfânt – ”patriarhul” proștilor.

Când l-ai văzut plecând sprijinindu-se în cârje… cu încă o povară în plus, când s-a închis poarta reședinței, nu te-ai gândit ce va face omul acela? Nu. Deoarece nu-ți pasă. Pt tine… răzbunarea e importantă.

Să știi… Teodosie cel nemilostiv… că… atunci când a ieșit pe poarta reședinței, cu încă o durere în plus, acasă îl aștepta băiatul cel mare – Andrei, care… când avea 6 anișori… își alesese deja drumul. Voia să fie preot. Privește fotografia! Poate ceva în conștiința ta se cutremură.

Tu, cățărătorul pe cisterne, biserici și pe ce mai apuci, ai furat și visul unui copil… ucigașule de vise, de speranțe, de drumuri, de familii…  

Andrei… anul acesta împlinește 14 ani. Nu mai visează la drumul către Seminar, către Facultatea de Teologie și apoi către Altar. La fel de grav e că… poate în adâncul sufletului lui a rămas cu impresia că toți ierarhii sunt ca tine. La fel de grav e că nici acum nu înțelege de ce tati nu mai e preot.

Înțelesese că tati a avut un accident, înțelesese că tati trebuie să se refacă, dar de ce tati nu a mai ajuns la Altar… poate nici acum nu-i e clar, dar nu mai pune întrebări. Așa copil cum e… simte că nu trebuie să mai deschidă niște răni, să pună niște întrebări la care tati nu are răspunsuri.

Poate acest copil va purta toată viața… în tăcere… amintirea unui vis ucis de Teodosie – ”păstorul” dobrogenilor.

Fără milă ai aruncat pecetea durerii peste familia Ciulei și peste câte alte familii? Peste câți alți tineri? Peste câți alți oameni? Despre durerile și lacrimile victimelor tale s-ar putea scrie romane, dar… toate suferințele provocate semenilor tăi s-au înscris deja în ceruri, unde Dumnezeu te așteaptă la scaunul Judecății. Și vei ajunge. Pt că și energia ta se va sfârși într-o zi și viața ta se va sfârși într-o zi, chiar dacă te comporți de parcă ai fi nemuritor.

Te-ai întrebat ce a făcut Părintele Ciulei cu veșmintele? Spun asta pt ca să-ți mai fie o piatră pe conștiință. Le-a donat unei biserici dintr-un sat uitat de lume. A dorit ca măcar prin veșmintele pe care le iubea atât de mult… să aibă continuitate la Altar.

Nu l-am întrebat ce a simțit în momentul în care le-a împachetat… obligat PE NEDREPT să-și încheie drumul preoției. Nici n-aș fi putut. Dar îmi pot închipui mâinile tremurânde, lacrimile sfâșietoare… I-ai frânt sufletul, Teodosie! Jumătate din sufletul său a rămas în veșmintele acelea, în biserica în care a slujit. Și ne mai mirăm de ce nu dormi noaptea? Păi… cum să mai dormi? La câtă durere ai semănat în lumea asta, cum să-ți mai găsești liniștea? Parcă ai fost născut să înmulțești suferința.

Nu te bucura că ești pe val! Că prostești niște tâmpiți, care merg ca vitele după trăsura în care te plimbi crezându-te împărat! Nu te bucura că ”slujind” zi și noapte ți-ai ”câștigat” aureola de sfânt… în fața proștilor. Nu slujești pt că vrei, pt că-ți place, pt că te-ai pocăit… ”Slujești” pt că… după ce mai nenorocești un tânăr târându-l prin patul tău, după ce mai faci o nedreptate etc., ai impresia că ”baia de mulțime” îți spală păcatele. Nu, Teodosie! Nu ți le spală, ți le înmulțește. Pt că… peste mizeria din care ai ajuns să fii făcut, îți arunci veșminte strălucitoare… Pt că te minți și minți pe alții… Pt că distrugi în continuare și nu regreți nimic…

”Ascensiunea” asta a ta fulminantă… ar trebui să te înspăimânte. Dumnezeu te lasă să te urci pe norii cerului, pt că doar de acolo căderea îți poate fi fatală.

Tu mi-ai spus cândva că atunci când lumea te va lăuda tot mai mult, înseamnă că Dumnezeu te-a părăsit. Să nu uiți asta, Teodosie! Tu mi-ai spus! Și pe tine, da, Dumnezeu te-a părăsit demult. Te-a părăsit încă de pe vremea când erai asistent la facultate și ”dormeai” cu un copil de 13 ani în pat…

Te-a părăsit, dar în marea lui milostivire ți-a lăsat timp să te întorci și tu ce faci? Sfidezi tot! Te crezi deja Dumnezeu. Nu ești. Va veni ziua când vei cădea… iremediabil.      

Răstigniții…

  La data de 06.10.2015, ajungând într-o stare critică, preotul Ciulei, la îndemnul familiei, prin avocatul său (așadar, un slujitor al Bisericii în care ar trebui să sălășluiască Lumina și Adevărul, are nevoie de un avocat care să le arate calea luminată spre Adevăr!) s-a adresat din nou Arhiepiscopiei Tomisului, solicitând să se revină asupra sancțiunilor aplicate și repunerea sa în drepturi.
Din acest moment s-a declanșat hărțuirea sa agresivă, astfel că în dimineața zilei de 07.10.2015 a primit peste 15 apeluri telefonice prin care era chemat de urgență la sediul Arhiepiscopiei. Motivația? Cum de a îndrăznit un avocat să se adreseze acestei instsituții? („Ce să caute un avocat să pună o hârtie la noi?“).
Presiunile asupra preotului au fost inimaginabile, astfel că, la data de 09.10.2015, acesta a fost din nou chemat la Permanența Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei și, timp de o oră și jumătate, i s-a cerut imperios să renunțe la avocatul său („Renunță, mă, la avocat!“) și să scrie o hârtie prin care să își retragă sau să anuleze solicitarea făcută prin apărătorul său, „cerându-ți iertare față de ierarh“, pentru că acesta „s-a simțit jignit“ din cauza termenilor avocățești cu referire la sancțiunile „nelegale si abuzive“. Mai mult decât atât, preotul Ciulei a fost amenințat că, în caz contrar, va fi trimis în judecata Consistoriului (instanță judecătorească ecleziastică; organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici)

Articolul integral… aici: http://timpul.info/articol/14551/pieirea-ta-prin-tine-israele-teodosie-netrebnicule-jos-labele-de-pe-preotul-ciulei.html?fbclid=IwAR3C1bQ8SzYWWnF1HeHVzuva-gbLGeWX4gh1439rWIGFVthOwsO4TJ6EsyY 

”Eşti mânjit cu sângele lor pe mâini, ierarhule !”

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 2 comentarii

Între sala de operații și pianul de acasă…

Lectura de la miezul nopții. La o ”ceașcă de cultură – servesc frumosul”

Vă recomand acest articol!

Să cunoaștem chirurgul ale cărui mâini operează ziua și cântă la pian… seara.   

”imi place sa cant la pian, am pian acasa in Virginia, am si la parinti in Chicago, am si la Iasi, peste tot pe unde stau mai mult sau mai putin am cate unul. ” – Medicul Daniel Murariu 

Daniel Murariu, chirurg plastician român care profesează în SUA: „Dacă aş fi rămas în România, nu ştiu dacă aş fi făcut medicina“

Articolul integral… aici… http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=4656 

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii