Lună: noiembrie 2020

Anchete repetate la Mănăstirea Dorna Arini

Iată că a venit și vremea despre care Teodosie credea că nu va veni!

În urma articolelor postate pe acest blog, Înaltpreasfințitul Calinic, noul Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a declanșat un val de anchete la Mănăstirea din Dorna Arini, locul pângărit de Teodosie, locul în care își desfășura multe dintre afaceri și unde se „relaxa” cu ai lui „copilași”.

Înaltpreasfințitul Calinic a spus la întronizare că la Înaltpreasfinția Sa nu merge cu aranjamente, iar acum dovedește că așa și este. După ce anchetele s-au finalizat, noul Arhiepiscop a luat deja măsuri.

A fost schimbat duhovnicul mănăstirii, s-au introdus case de marcat pentru colportaj (cărți, icoane, lumânări etc), toate veniturile fiind monitorizate. Au fost luate și alte de măsuri despre care nu voi vorbi aici. Mai menționez doar că și Mănăstirea „Sfântul Nectarie” – Bârnărel a trecut sub jurisdicția Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților (mănăstire în care Teodosie se credea stăpân de multă vreme). Starețul mănăstirii a fost și el schimbat.

Sunt convinsă că Înaltpreasfințitul va conduce cu mână de fier acea Arhiepiscopie în care cățărătorul pe biserici și nu numai făcea ce voia el și când voia. Înaltpreasfințitul Calinic este (neașteptat pentru Teodosie!) ierarhul care i se poate împotrivi. De ce? Pentru că Înaltpreasfinția Sa nu are părtășie cu nimeni, nu se teme de nimeni în afară de Dumnezeu, Căruia Îi slujește cu devotament.

Teodosie, îți amintești? Îți spuneam că va veni vremea când în acea mănăstire nu-ți vei mai putea face de cap. Ce mi-ai spus atunci? Că NU CREZI, că IPS Pimen a zis că nu se bagă, pentru că e multă muncă acolo, și că următorul ierarh va face la fel.

Poate cu un alt ierarh, da, ți-ar fi mers, dar cu Înaltpreasfințitul Calinic, ce să vezi? Nu-ți merge.

Știu că ești obișnuit să joace toată lumea după cum cânți tu, dar… surpriză, în lumea asta există și oameni care nu te consideră Dumnezeu. Nu se închină la tine. Știu. Nu-ți convine, dar nu ai de ales. Trebuie să accepți realitatea! Dacă nu poți, ai un remediu. Câteva doze de Red Bull, de care ești dependent deja. Deci, bea Red Bull și… prinzi aripi. Așa vei putea ajunge mai repede… sus… deoarece îți place să fii la înălțime, să te vadă cât mai multă lume…

Tot respectul și toată admirația pentru Înaltpreasfințitul Calinic, ierarhul care nu întâmplător seamănă cu Ștefan cel Mare.

Vă mulțumesc! Ierarhi ca Înaltpreasfinția Voastră fac cinste Bisericii!

Mănăstirea din Dorna – Arini – bolgia faptelor obscure

Desfrâu și beții la mănăstirea lui Teodosie

Micro-universul concentraționar de la Mănăstirea Dorna-Arini

„Casa Procopie” – afacerea lui Teodosie condusă de o călugăriță

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Datorită lor mai sunt ortodoxă!

Astăzi vreau să le mulțumesc în mod cu totul special ierarhilor și preoților care m-au felicitat cu ocazia zilei mele onomastice.

De ce vreau să le mulțumesc în mod cu totul special? Pentru că, datorită sfințiilor, Preasfințiilor și Înaltpreasfințiilor Sale mai sunt astăzi ortodoxă.

După lovitura pe care mi-a dat-o Teodosie, cel căruia i-am atribuit nemeritat titlurile de „duhovnicul meu, eroul meu, sfântul, îngerul…”, am vrut să renunț la ortodoxie.

După cum am mai spus, am avut momente în care, negăsind răspuns la întrebarea: cum de a fost în stare să-mi facă atât de mult rău, el, cel care Îl născuse pe Hristos în inima mea?, m-am gândit că, fie Dumnezeu nu există și atunci își permite să facă asta pentru că știe că nu are cine să-l pedepsească, fie că Dumnezeu există, dar nu are nicio legătură cu cel prezentat de ortodoxie.

M-am mai gândit și că, rupând legătura cu tot ce înseamnă ortodoxie, rănile făcute de el se vor vindeca mai repede. (Relatarea acestui moment, o veți găsi în cartea ”Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos.)

Faptul că foarte mulți preoți și chiar ierarhi mi-au fost alături în acele momente extrem de dificile pentru mine, m-a făcut să rămân ortodoxă. Din cauza unui om căruia i-am pus sufletul la picioare, din cauza durerii și a revoltei, eram la un pas să părăsesc și să lovesc Biserica lui Hristos.

Acei preoți și ierarhi care mi-au fost alături atunci, mi-au rămas alături și acum, neuitând de ziua mea onomastică, deși programul Domniilor Sale, mai ales în zi de sărbătoare, este unul foarte aglomerat. Fiecare urare venită din partea dumnealor a însemnat foarte mult pentru mine, mai ales pentru faptul că, printre atâția colaboratori aflați în imediata apropiere care și-au serbat ziua onomastică, și-au amintit și de mine.

Oamenii aceștia, adevărați slujitori ai Domnului, care merită tot respectul și toată admirația, m-au făcut să nu pierd ceea ce e mai de preț pentru un om – credința.

Profund recunoscătoare îi sunt Preasfințitului Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, care nu doar că m-a ascultat, m-a înțeles, m-a ajutat, a îndurat toate cuvintele pe care i le-aș fi spus lui Teodosie, dar a și menținut binecuvântarea pentru cartea „Între Raiul rugăciunii și iadul drogurilor”, ba, mai mult, a scris un cuvânt impresionant, și nu doar atunci, ci și acum, mi-a dat binecuvântare pentru cartea ”Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos, la care a scris, din nou, un cuvânt răvășitor.

În curând vă veți putea bucura de această carte, care sigur că vă va surprinde.

Privind în urmă, îmi dau seama cât de mult aș fi greșit dacă, din cauza unui pretins ierarh, m-aș fi îndepărtat de acești minunați slujitori, cărora le mulțumesc din suflet pentru tot sprijinul moral acordat și pentru toată înțelegerea.

 

Teodosie – născut transgender?

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Teodosie – născut transgender?

Aceeași întrebare de „n” ori: „De ce nu mai scriu nimic despre Teodosie?” 

1. Pentru că am avut de pregătit lucrarea << „Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mâna cu Hristos>>, care va ieși în curând de sub tipar (o carte plină de surprize – vă asigur).

2. Pentru că mi-e silă de subiect…

3. Pentru că nu mai este o prioritate pentru mine. Aproape că am uitat că l-am cunoscut și îmi pare rău… EVIDENT… că l-am cunoscut.

După ce voi publica volumul 2 al lucrării „Mai mult decât o carte – Adevărul”, dacă nu mă mai provoacă individul, nu voi mai scrie nimic despre el. Nu am nimic de împărțit cu el, nu vreau nimic de la el, NU VREAU SĂ REIAU LEGĂTURA CU EL, vreau doar să restabilesc adevărul. Atât. 

Până atunci voi mai puncta din când în când câte ceva, doar când consider că e neapărat necesar.

Recent, în emisiunea lui de doi bani (unde răspunde unor întrebări care mai de care mai „plecate”) a spus, strâmbându-se, că nu e de acord cu homosexualitatea și cu parteneriatul civil între persoane de același sex. Dacă-l vedeți cât de convingător este, credeți că el, homosexualul înrăit, este homofob. (Aveți, mai jos, ca exemplificare video). Și chiar este. Teodosie este homofob. 

Poate vi se pare șocantă și de neînțeles afirmația mea. Unii ar putea spune că mă contrazic. Nu mă contrazic deloc. Citiți până la capăt și veți înțelege de ce spun asta. Și spun asta, după ce mult timp am încercat să înțeleg ce se întâmplă cu el. 

Cei care urmăriți blogul și cei care ați citit volumul 1 al lucrării  „Mai mult decât o carte – Adevărul”, știți că, timp de 20 de ani, l-am considerat sfânt, dar… a venit și ziua în care i-au picat măștile. Toate.    

După ce am aflat cu probe de necontestat că Teodosie e homosexual și după ce am depășit momentul șocului, am avut o discuție foarte serioasă cu el, i-am spus că nu-l judec, nu mă îndepărtez de el, că e ca și tatăl meu și că, dacă aș fi aflat așa ceva despre tatăl meu, asta nu însemna că nu-mi mai este părinte. 

Tot timpul în care i-am vorbit despre acel subiect a avut lacrimi în ochi și a stat cu mâinile încrucișate, semn că nu avea deschiderea necesară pentru a recunoaște, pentru a fi sincer. 

Către finalul expunerii mele, am spus că în inima mea va rămâne la fel, dar că îl rog să încercăm să vedem unde își are rădăcina această deviație sexuală și să găsim o rezolvare, mai ales pentru faptul că este călugăr și ierarh. La final, cu ochii plini de lacrimi, a îngăimat:

– De-acum eu nu vă mai pot spovedi!

I-am spus că nu-i nicio problemă. I-am promis că voi rămâne lângă el și îl voi considera în continuare duhovnicul meu. 

Teodosie însă, în loc să aprecieze devotamentul meu, văzându-se descoperit, încă din acel moment, a început să-și facă strategii pentru a mă denigra, deoarece mă vedea deja ca pe un posibil dușman. 

După ce a ajuns acasă, timp în care eu îl sunasem și nu răspunsese (pentru că această convorbire a avut loc la mine), m-a sunat și mi-a spus:

-Vă rog să mă credeți că nu am putut să vă răspund! Sunt foarte tulburat. Nu mi-a zis nimeni niciodată ce mi-ați zis dumneavoastră.

Am încercat să-l liniștesc, să-l asigur că voi rămâne lângă el și că-l voi ajuta cu ce voi putea. 

Pentru că țineam foarte mult la el, frământarea lui devenise (credeam) și frământarea mea. Și da, amândoi ne frământam. El cum să bage mizeria sub preș și cum să mă denigreze și eu… cum să fac să-l ajut. 

Am început să citesc tot mai mult despre homosexualitate, despre identitatea de gen, despre cauzele homosexualității… Discutam tot mai des cu puținii mei prieteni homosexuali declarați și încercam să înțeleg ce se întâmplă… Atunci am descoperit-o pe Daria Jane, pe care o apreciez foarte mult. (link-ul mai jos)

Zile și nopți citeam, căutam, tot căutam… o cale, o metodă prin care să-l pot ajuta pe duhovnicul meu să fie sfântul, – cel pe care îl descrisesem în carte. După atâtea nopți nedormite ajunsesem de nerecunoscut. 

În fiecare zi îi spuneam ce am citit, ce am mai descoperit.  

Când i-am vorbit despre persoanele transgender, a devenit foarte interesat. Îi urmăream reacțiile, gesturile, grimasele, tot. Începusem să descopăr cât era de chinuit. Începusem să îmi dau seama că „privegherile și slujbele lui de noapte” nu erau altceva decât o fugă de el, de conștiința lui. Dumnezeu îmi descoperea de la o zi la alta tot mai multe amănunte despre viața ascunsă a celui pe care îl credeam duhovnicul meu. 

După cum am mai spus într-un articol (link-ul mai jos), am auzit de foarte multe ori bărbați sforăind lângă el. Cum a fost posibil să aud asta? A fost, pentru că în fiecare seară, ca să poată dormi, îi citeam câte ceva. Spunea că vocea mea îl liniștește și că poate adormi mai repede (link-ul mai jos).

Fiind mult mai atentă decât înainte la tot ceea ce spunea și făcea, am început să observ că, de câte ori spovedea pentru prima dată câte un tânăr, îmi spunea că se bucură că nu are alte orientări. De câte ori îi povesteam despre prietenii mei homosexuali, mă îndemna să le vorbesc despre gravitatea acestui păcat, despre faptul că ar trebui să se întoarcă la normalitate. 

La început am crezut că-și bate joc de mine. Nu înțelegeam cum de el, care știa deja că am aflat cu dovezi de necontestat că e homosexual, înfierează homosexualitatea. Apoi, mi-am dat seama că el cu adevărat era și este împotriva homosexualității, că, homosexual fiind, îi detestă pe homosexuali. 

Punând lucrurile cap la cap, am concluzionat că Teodosie este foarte posibil să se fi născut transgender. Tocmai din acest motiv, deși este homosexual, pentru el este o normalitate, iar la alții îl vede un păcat. Dacă din punctul ăsta de vedere e un om foarte chinuit, asta nu-l exonerează de toate faptele mârșave pe care le-a făcut și le face. Dacă este un om chinuit, asta nu-i dă dreptul să distrugă oameni, vieți, familii. Dacă este un om chinuit, asta nu-i dă dreptul să extindă iadul din interiorul lui în exteriorul lui. Nu-i dă dreptul să se creadă dumnezeul la care toată lumea ar trebui să se închine etc. 

Sunt multe de spus, dar deocamdată mă opresc aici, concluzionând că, deși pare o nebunie, Teodosie, homosexual fiind, atunci când spune că este împotriva homosexualității, NU MINTE. 

Știți foarte bine că Teodosie mi-a făcut mult rău, dar… dacă am certitudinea (cunoscându-l așa cum nu-l cunoaște nimeni) că se întâmplă să nu mintă, voi spune că nu minte. Am spus „se întâmplă” deoarece, viața lui fiind o minciună, când spune adevărul este chiar o întâmplare. 

Vorbeam cu un prieten drag sufletului meu, care spunea că, dacă un om greșește de 99 de ori, el nu va rotunji niciodată. Nu va spune că a greșit de 100 de ori, chiar dacă mai era doar o greșeală până la 100. 

Teodosie, poate măcar acum îți dai seama pe cine ai lovit și pe cine ai pierdut, pentru că eu mi-am dat seama de mult de cine am scăpat.

Daniel Ion, mulțumesc pt video și pt informațiile postate.

 

Și-ar vinde și sufletul…

Hoața acuză…

”Părinte, Dobrogea vă așteaptă de 2000 de ani!” e ca și cum i-ar fi spus ironic și foarte grav în același timp

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii