Lună: august 2020

Dor… atâta dor…

de Clara… 

 

În noaptea aceasta, statuile întineresc

 

În noaptea aceea, în oraș, intensitatea sclipitoare clătina statui
În inima inimii, halucinații chemate la viață
Pescăruși cu aripa scăldată în vin ca în destin jeleau nimănui
Cerul și eu, împreună, față către față…
Boala care mi-a supraetajat viața alerga spre trenul de noapte
Noaptea aceea a devenit azi, printre șoapte și cafea cu lapte

 

Azi mă gândesc că da, poate este ca la tine în gând
Orice om valorează mai mult decât orice faptă a sa,
bună sau rea,
Doar cei pe care i-am pierdut în dosul pleoapelor, tremurând…
M-au debarcat senini, pe țărmul unde începea viața mea
Viața fără cei mulți și falși, viața căință, luptă solitară
M-am lepădat de prisos. M-am golit de mine și în loc am pus vară.

 

În noaptea aceasta, în oraș, statuile întineresc și tu știi,
Sunt aici, te aștept. Cât mai pot. Și cât sfinții sunt vii.

 

(Clara Mărgineanu, București, 28 iulie, 2019)

Postat de Mihaela Ion in Clara Mărgineanu, 0 comentarii

Oamenii nu recunosc minunea …

Am impresia că viaţa oamenilor se desfăşoară pe o bază greşită. Există o gravă neînţelegere în punctul de pornire.

Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viaţa însăşi, globul acesta pământesc care se învârteşte în haos şi îi poartă în mersul lui prin veacuri.

Ceea ce le lipseşte oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.

Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiţi de aparenţe şi se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii şi care ferecă spiritul în închisoarea conformismului.

Întotdeauna, ceea ce m-a susţinut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieţii, am ştiut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Şi nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viaţa, al bucuriei, e clădită toată opera mea. 

Constantin Brâncuşi 

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 1 comentariu

Formule vrăjitorești în slujbele lui Teodosie

Nu am nicio stare să scriu, să mai scriu despre scursura numită Teodosie, dar adevărul trebuie spus până la capăt.

Pentru că nu vreau să petrec prea mult timp acum cu acest subiect, vă spun doar că Leonard are dreptate în tot ce a relatat în articolul de mai jos.

Voi povesti și eu odată cum Teodosie mă trimitea la vrăjitoare, când lucram în presă, să mă documentez.

După ce aflam tot ce se putea afla, mergeam la el și îi prezentam materialul, cerându-i, bineînțeles, binecuvântare pentru a scrie un articol. Nu mi-a permis niciodată, dar niciodată (!) să scriu, motivând că ”sunt periculoase și nu trebuie să mă pun cu ele”. Deci… mă trimitea să mă documentez pentru el, ba, mai mult, prin aberanta ”îngrijorare”, el îl scotea pe Dumnezeu din ecuație.

Din punctul lui de vedere, vrăjitoarele erau ”periculoase”, iar Dumnezeu neputincios. Deși știa foarte bine ce a făcut și face, pe principiul ”hoțul strigă hoții”, tot el a spus despre mine că sunt… ce credeți?, – vrăjitoare.

Rușine, Teodosie!

Rușine, om de nimic ce ești!

 

 

Leonard Coca:

Formule vrajitoresti in slujbele falsului de teoDOSie ( teoDOSia pasiva pentru multi…)

Bă t3oDOS , tu nu crezi nici in Biserică , nici in pronia dumnezeiască , mai degrabă crezi cu tărie în vrăji .

Dragii mei , când eram la Universitatea Ovidius , la master , secția biblică , la noul testament , unde profesor imi era chiar invechitul teo , imi ( ne ) povestea la cursuri despre faptul că el merge la vrăjitoare, doar ca să afle ce se intampla acolo , pentru a sti , ulterior , cum să le combată .

Ce tactică de por66C perver@S…de fapt , cu timpul am constatat că îi plăcea enorm , se regăsea să stea la masă cu vrajitoarele. ..

În articolul anterior , în care vorbeam despre originile nesănătoase ale lui T3EODOSIE, relatam , evidentiam din ce familie provine , inclusiv despre sora lui vrăjitoare din bucurești..

Acum regret timpul petrecut lângă tine… acum iti detest dubla personalitate.

Cand te duceam cu masina de la palat la Universitate , in mașina vorbeam despre LUMESC … detaliez cu altă ocazie.. iar la cursuri , iti suportăm ragaiala si nonsensul cursurilor predate de unul ca tine , chipurile , om cu două doctorate…

Te gândesti cine oi fi ? Sunt eu ,Ba, Leonard Coca .

Pune o pe doamna Varga , dacă mai e , amica ta in combinații , sa mă caute in arhiva…

Bă, teoDoS , in vremea aceea iti caram si o alta taratura , care sugea la două tate , când la Nifon la Târgoviște , cand la tine , profesorul preot de vechiul testament Cornitescu , un spagar o3rdinar… dar si pe domnul, conferențiar dr universitar ANGHELESCU GHEORGHE… și profesor de filosofie , fost secretar de stat la culte in timpul lui Emil Constantinescu ….barem acesta , era un om citit fata de tine..ținând cont că mi a fost profesor model , nu pot sa l judec..in fine..

Leonard Coca

Dragii mei , as dezvolta si detalia mult , timpul însă si starea sufletească nu mi permit să dezvolt prea mult , dar revin cu altă ocazie .

TEODOSIE , vorbea în anumite cercuri despre trăsăturile țiganilor și anume că, printre altele, ar avea mâinile negre și palmele albe . era obsedat de originile lui pe care si le nega , tatăl lui fiind rrom, iar mama , românca.

Palma lui teoDos e albă , deși mâna neagră… Cei care stați pe lângă el, puteți vedea asta.

Moliftele Sfântului Vasile pe care le citeste când i se scoală , le foloseste ca pe un ritual , nu ca pe o rugăciune , si cu multe adaosuri proprii…deci , tot in zona vrăjitoriei…

După ce îți dă aghiazma , iti spune :” sa ti fie de leac ” , ba, mai mult, această formulă o puteți găsi și în predici, mai ales cele de la Bobotează, deci, iar o formulă pe care vrajitoarele o folosesc… Exemplele ar putea continua, dar, cine știe, poate cu o altă ocazie.

Cam asta face in vremelnicia lui arhiepiscopeasa … merge cu Duhurile la vorbitor…isi bate joc de Sacru ..TeoDos , decide te , Bă , credință sau vrajitorie !

TeoDOSie , la final , VAI DE CAPUL TĂU !..

Leonard Coca

Teodosie… ți-e rușine că ești țigan?

Teodosie… se droghează?

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

 Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Nichita Stănescu

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii