Lună: iulie 2020

Către Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape –
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele – umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

Nichita Stănescu

Povara din aripi… frânte

https://www.diane.ro/2016/04/mitul-despre-pygmalion-si-galateea.html 
Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

Sus… în suflet…

De noapte… de zi… de taină… de iubire… de dor… de așteptare… de împlinire… pt noi… prin noi… acum… mereu…

Povara din aripi… frânte

Postat de Mihaela Ion in Muzica, 0 comentarii

Uneori…

Toamna târzie cade peste toamna pustie… peste frunzele moarte desprinse din copacul dorințelor nerostite.

Uneori… zaci în adormirea dureroasă… de teama trezirii…

Uneori… preferi întunericul… de teama luminii în care ai putea să zâmbești…

Uneori… exiști, dar nu trăiești… de teamă… de teama vieții… de teama iubirii… de teama zâmbetului pe care nu știi să-l zâmbești… de teamă…

Toate acestea… pt că ești prins, crezi că ești prins… în ghearele fricii… doar zărești… printre ele… frânturi de viață… Iar ele… ghearele fricii… sugrumă și dă moarte înaintea morții…

Da, crezi că ești prins de acele gheare, dar… nu ele te-au prins, ci tu te-ai predat… lor.

Eliberează-te! Trăiește! Iubește!

Nu te preda! Învinge!

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Mistretul cu colti de argint

– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,

mistreţul acela nu vine pe-aici.

Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,

ori vulpile roşii, ori iepurii mici…

 

Ștefan Augustin Doinaș

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii