Lună: septembrie 2019

EFLORESCENŢĂ

 

Luntraşule pribeag pe valuri,
Din ce străfund de suflet vii?
Cu ce mănunchi de idealuri
Te-opreşti sub vechile portaluri
Ale cernitei chinovii.

 

Ce visuri noi aduci pe spuma
Ce-mi bate-n zidurile vechi?
Sunt singur. Noaptea-mi este muma
Şi-n turnul sur suspin pe gluma
Nefericitelor perechi.

 

Prin mănăstirea mea săracă
Trec lungi cortegii de tăceri.
Pândind furiş, le-aştept să treacă,
Le-ascult cum vin, le-ascult cum pleacă
Pe cercul mulcomei dureri.

 

De unde vii către umila
Îngenunchere-a unui mit?
Vrei milă? Stinsă mi-i feştila
La poarta mea, cerşindu-mi mila
Săracul Lazăr a murit.

 

Înmărmurit în jilţ de piatră
Veghez aici de mii de ani
În mine clipele n-au vatră
Şi-n crucea nopţii-ascult cum latră
Satanail prin bolovani.

 

De unde vii să-mi scurmi lumina
Chircită-n colţul unui duh?
Ce val aduci să-mi spargi surdina,
Ce stele-arunci să-mi vânturi tina
Şi s-o împrăştii prin văzduh?

 

Eşti zeu sau poate eşti fiorul
Ce străbătu întâia zi
Când haosu-şi plini fuiorul,
Când prima stea îşi toarse sborul
Şi vremea prinse-a se roti?

 

Ori poate eşti din veac mrejerul
Însingurărilor cereşti
Pribeagul nopţii sau stingherul
Alăutar, ori eşti năierul
Ce unda apei unduieşti?

 

Te du! – Sunt singur. Pe aproape
N-a mai călcat nici Dumnezeu.
Te du, căci pieptu-mi nu te-ncape!
-„Sunt Cântecul!”
Lumină-n ape.
Lumină-n cer eram tot eu.

 

Valeriu Anania
7 august 1946

 

Urmează pauza. 

Până la următoarea postare… mii de îmbrățișări.

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 19

Postat de Mihaela Ion in Adevărata Ortodoxie, 1 comentariu

Viaţa…

”Reprimarea este să trăieşti o viaţă pe care nu trebuia s-o trăieşti, să faci lucruri pe care n-ai vrut niciodată să le faci, să fii ceea ce nu eşti. Reprimarea este autodistrugere. Este sinucidere, lentă, desigur, dar foarte sigură, este o otrăvire gradată.

Viaţa începe unde se termină frica.

Fii ceea ce ești, fără să-ți pese deloc de lume.” – Osho

Postat de Mihaela Ion in Citate, 0 comentarii

Apel către masculii în călduri de pe fb!

Țineți-vă ”dotările” acasă!

Am auzit pe prietene că primesc tot felul de fotografii de la obsedații sexual de pe fb. La mine nu ajunsese niciunul, dar iată că, din păcate, a ajuns unul.

Până acum aveam un criteriu după care dădeam accept bărbaților care îmi cereau prietenia și anume, dacă aveam prieteni comuni. Așa s-a întâmplat și cu masculul, în călduri, din fotografie. Aveam prieteni comuni și am crezut că e vreunul sănătos la cap.

Deschid toate mesajele de pe chat, pt că primesc tot felul de informații, pe lângă solicitările de carte, dar nu răspund celor care n-au nimic de spus. Așa am procedat și cu obsedatul din imagine. Dacă am văzut că nu are nimic de spus, nu i-am răspuns. După ce am primit mesajul că: dacă nu sunt sociabilă să ies din listă, am ieșit. Și ce să vedeți? Surpriză!

După ce a văzut că am părăsit lista, mi-a trimis două fotografii cu… ce are în pantaloni. Obsedatule, cum să-i trimiți unei femei, care nu ți-a scris nicio literă, astfel de fotografii? Ce credeai că mă arunc pe chatul tău? N-ai făcut altceva decât să mă îngrețoșezi.

Vouă, masculilor în călduri care faceți așa ceva, vă spun că e un abuz nepermis. Noi, femeile, nu suntem obligate să suportăm așa imagini. Nu mai aveți niciun neuron în cap sau nu mai aveți cap deloc și ”gândiți” DOAR cu ce v-a rămas în pantaloni?

Celor care mai aveți astfel de porniri, vă spun că în viața mea există un bărbat adevărat, pe care îl iubesc foarte mult. Nu am fost niciodată și nu voi fi disponibilă pt aventuri. Nu am structură de amantă și nici de femelă. Eu sunt femeie, iar femeile se iubesc și se respectă, dar îi iubesc și îi respectă și pe bărbații de lângă ele.

În urma acestei întâmplări, criteriul după care voi da accept cererilor de prietenie pe fb, venite din partea bărbaților, va fi altul și anume: cine îmi va cere prietenia, să-mi scrie mai întâi un mesaj în care să-mi spună de ce dorește să fie în lista mea de prieteni.

Pe obsedat, evident, că l-am blocat, dar 15 dintre prietenii mei, sigur îl aveți în listă. Din păcate nu am reținut care sunt aceia.

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Ca la poarta Raiului

Când merg la Preasfințitul Galaction, de obicei, îl sun cu câteva minute înainte de a ajunge, iar Preasfinția Sa, atent cum e, mă întâmpină. De data aceasta am ajuns mai repede decât am preconizat.

L-am sunat pe Preasfințitul și i-am spus că sunt la poartă și că aștept ca la poarta Raiului. Preasfinția Sa a venit în grabă să-mi deschidă, doar nu stătea singur în Rai și pe mine mă lăsa la poartă. :)))

Și pentru că tot am avut timp de câteva fotografii, vă invit și pe voi să vedeți la ce poartă a Raiului am așteptat puțin. Sper să vă placă!

Urmează pauza. 

Până la următoarea postare – îmbrățișări.

 

 

Deja în Rai… 

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 14

Postat de Mihaela Ion in Alexandria, Teleorman, 0 comentarii