Lună: august 2019

Arhiepiscopul Teodosie – capitol încheiat

La aproape 9 luni de la acel 3 dec. 2018, acum când foarte multe lucruri s-au clarificat, mult mai multe decât mă așteptam, sunt pregătită să finalizez volumul 2 al lucrării ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, de data aceasta, fără cosmetizări la cerere.

După zile și nopți în care am trecut prin tot felul de stări, în care mi-am pus tot felul de întrebări, după șocul produs de fostul meu duhovnic, în urma căruia am avut probleme de sănătate, chiar dacă nu am vorbit public despre ele, astăzi sunt neașteptat de liniștită și de mulțumită. De ce? Pt că după 20 de ani, Dumnezeu mi-a arătat că cel pe care eu îl vedeam ca pe un sfânt, nu e deloc așa, ba dimpotrivă…

După 20 de ani, Dumnezeu mi-a arătat că trebuia să-mi ascult intuiția, glasul inimii, care mi-a spus încă de la început să nu mă așez în genunchi în fața domniei sale, să nu mă spovedesc, să fiu cu luare aminte și să înțeleg că se purta așa, impecabil, doar pt că lucram în presă. Cei care ați citit primul volum, știți deja, că am descris toate aceste stări, gânduri, pe care le-am pus, pe atunci, pe seama lipsei mele de smerenie.

Lecțiile pe care le-am învățat începând cu data de 3 dec 2018 sunt mult mai importante decât pe cele pe care le-am învățat în cei 20 de ani petrecuți lângă fostul (pt totdeauna) meu duhovnic. Dacă în cei 20 de ani, fostul meu duhovnic mi-a predat, DIN CĂRȚI, nu din trăire, lecții frumoase și folositoare, pt care mereu îi voi mulțumi, începând din data de 3 dec 2018, mi-a predat lecții din ceea ce este cu adevărat. Exemple de: AȘA NU!

Și pt ca și voi, când întâlniți astfel de oameni, să fiți foarte atenți, vă voi da câteva exemple:

-am învățat să fug cât mai departe de un om care spune că nu obosește, că nu îl doare nimic, că nu știe ce este aceea stare de revoltă, că nu s-a enervat niciodată etc. Pe scurt, am învățat să fug de omul care își refuză statutul de om. De cel care se arată neobosit vrând să pară mai mult decât Dumnezeu, pt că, până și Dumnezeu s-a odihnit;

-am învățat să nu mai spun niciodată despre cineva că îl cunosc foarte bine. Foarte bine doar Dumnezeu ne cunoaște;

-am învățat să am grijă mai întâi de mine și mai apoi de alții;

-am învățat să am încredere în ceea ce simt, nu în ceea ce vor alții să mă facă să simt;

-am învățat să nu mă mai pun cu totul la dispoziția unui om, să nu mă mai abandonez, să-mi fiu alături mereu, să am încredere că nu știe nimeni mai bine decât mine de ce am nevoie și încă multe alte lucruri am învățat.

Au fost zile și nopți în care m-am rugat ca Dumnezeu să nu-i permită duhovnicului meu să plece din lumea aceasta până nu-mi va spune de ce a făcut atrocitățile pe care le-a făcut la adresa mea, fără motiv. Și când spun ”atrocități”, să fiți siguri că folosesc un cuvânt prea blând. Sper să nu fiu vreodată obligată, de acțiunile domniei sale (la vedere sau în ascuns), să demonstrez multe.

Nu am făcut niciodată rău cuiva cu premeditare și nici nu voi face, ba mai mult, am trecut peste lovituri cumplite și peste multe nedreptăți, dar dacă se întrece o limită, cum a fost aceea cu pagina de fb, unde mi s-a făcut adresa publică, punându-mi viața în pericol, voi acționa. În rest, că mă vorbește de rău, că spune tot felul de aberații, nu mă interesează. Fiecare om face atât cât poate. Faptele sale vorbesc despre ceea ce este el cu adevărat.

Pt că m-am îndepărtat puțin de la ceea ce voiam să spun, revin. Deci: dacă au fost zile și nopți în care m-am rugat ca Dumnezeu să nu-i permită duhovnicului meu să plece din lumea aceasta până nu-mi va spune de ce a făcut atrocitățile pe care le-a făcut la adresa mea, astăzi nici măcar asta nu mă mai interesează. Dacă vreodată îl va mustra conștiința suficient de mult și dacă mai există conștiință în cazul domniei sale și va vrea să-și ceară iertare, îl voi asculta, pe un teren neutru alături de un martor. În niciun caz la domnia sa, în niciun caz la mine și în niciun caz singură în prezența domniei sale. Dacă ar exista o astfel de întâlnire, ar fi singura. Nimic după aceea. Nu-i voi mai acorda niciodată spațiu, în viața mea, unui astfel de om.

Mă voi retrage pt un timp, poate o săptămână – două, apoi voi reveni cu postări din volumul 2 al lucrării ”Mai mult decât o carte – Adevărul”.

Dacă marea majoritate a paginilor din volumul doi vor fi dedicate lucrurilor frumoase pe care le-am trăit atunci, chiar dacă au fost oferite DOAR din interes, ultimul capitol va fi dedicat în exclusivitate situației actuale, ocolind totuși mare parte din atrocitățile făcute de domnia sa. Fac asta pt a îndrepta lucrurile, pt a nu rămâne mincinoasă în fața Lui Dumnezeu și în fața oamenilor. Din ultimul capitol nu voi posta nimic, din motive foarte bine întemeiate. Acel capitol va putea fi găsit doar în carte.

După ce voi publica și volumul 2, nu voi mai scrie niciun cuvânt despre fostul meu duhovnic, nici de bine, nici de rău, în nicio situație, exceptând, după cum am spus, provocările.

Până la următoare postare, vă îmbrățișez cu drag!

Feriți-vă de oamenii care vă arată că sunt ”perfecți”! Aceia sunt cei mai periculoși oameni.

P.S. Vă rog să vă abțineți de la comentariile răutăcioase sau de la ”imboldul” de a-mi da lecții! Nu aveți de unde să știți prin ce momente de iad am trecut, ”grație” fostului meu duhovnic.

Vă mulțumesc pt înțelegere!

 

În spatele gravelor acuzații se afla duhovnicul meu – IPS Teodosie

6 luni de întrebări …

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

Dor de tine… dor

Un vânt de vară îmi străbate seara…

În gând te-alint, îți spun că te ador,

Acorduri line mângâie chitara,

Visez că ești aici … și ce mi-e dor!!!

 

În suflet mi-ai lăsat cuvinte calde,

Mi-e dor, tu bine știi cât mi-e de dor,

Pășesc prin seara plină de smaralde,

Până ajung la tine… timp măsor.

 

Oare ce faci? Oare citești o carte?

Sau te gândești la mine și visezi?

Îmi ești aici, deși îmi ești departe,

În suflet te păstrez… și mă păstrezi.

 

Un vânt de vară-mi răscolește gândul

Și amintiri se-adună în sobor…

De am străbate doar în doi Pământul,

Tot dor de tine mi-ar fi… foarte dor!!!

 

Ridic acum stiloul de pe foaie,

Te-aștept în vis, căci te iubesc, tu știi…

Dorul pe gene-mi joacă-n stropi de ploaie,

Iubitul meu… visez pân-ai să vii…

 

15 august 2019

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 1 comentariu

Nu am lăsat în aer povestea

cu zborul meu. Am zburat, de asta vă pot asigura.

Cum poate mâna să atingă floarea pe care doar sufletul o poate atinge?

Nu pot alege ceea ce-i mai bun. Pe mine ceea ce-i mai bun m-alege.

Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.

Când vocea liniştii îmi atinge cuvintele, Îl cunosc şi astfel mă cunosc pe mine. – Rabindranath Tagore

 

 

Postat de Mihaela Ion in Citate despre iubire, 0 comentarii

Ce seară!!!

Cerul înstelat, acasă și … 

“Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apărea. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.   – Osho

Nevoia de noi

Postat de Mihaela Ion in Citate despre iubire, 0 comentarii