Lună: iulie 2019

Casa Deea – florăria dintr-o lume magică

Am avut un drum de făcut la Alexandria. Și cum pentru mine Alexandria înseamnă mai întâi – PS Galaction, l-am sunat înainte de a pleca din București. I-am spus că voi trece și pe la Preasfinția Sa, dacă se poate. Atent și primitor cum e Preasfințitul mi-a zis că este acasă și că pot veni.

De ce Alexandria înseamnă, pt mine, mai întâi – PS Galaction? Deoarece în Alexandria am ajuns prima dată, în urmă cu 20 de ani, când am mers să iau binecuvântare pt cartea ”Între Raiul rugăciunii și iadul drogurilor”.

Știind că Preasfinția Sa iubește foarte mult florile, și cum eu nu sunt încântată de buchetele de flori, unde, din punctul meu de vedere, li se suprimă viața florilor pe nedrept, am rugat pe cineva să treacă pe la Piața de flori și să cumpere două ghivece cu cele mai frumoase mușcate. Aș fi mers eu, dar nu-mi permitea timpul. Persoana respectivă mi le-a trimis prin cel care avea să mă însoțească.

Ghivecele erau frumoase, dar florile… ciufulite rău de tot. Am spus nu, eu cu așa ceva nu merg la Preasfinția Sa.

Ajunsă în Alexandria, în cea mai mare grabă, am căutat o florărie deschisă. Nu am găsit, dar am găsit în schimb o florărie care avea pe geam un afiș: ”Sunați” : și un nr de tel. Am sunat. Mi-a răspuns o doamnă. I-am spus că mă grăbesc foarte și că aș vrea să cumpăr niște flori, dacă se poate.

-Luați cheia de … ( mi-a indicat locul ), intrați și vedeți dacă vă încântă ceva.

-Cum să intru, doamnă? am întrebat uimită. Dacă iau florile și până ajungeți dvs. plec?

-Mergeți și alegeți ce doriți! Eu am încredere! Mi-a spus relaxată.

Pt că mă eram în criză de timp, am luat cheia, am intrat, nu am găsit ghivece cu flori, în schimb am găsit niște aranjamente foarte frumoase. Am ales un aranjament floral și fiind încă la telefon cu doamna, i-am spus că m-am hotărât, și că o rog să vină să-i dau banii.

-Puneți banii pe masă, încuiați și duceți cheia la loc! mi-a zis de parcă ar fi fost și sigură că las banii.

-Doamnă aveți camere măcar? De unde puteți fi sigură că vă las banii și de unde sunt eu sigură că nu vine altcineva în urma mea și e tentat de suma de pe masă? am întrebat din ce în ce mai uimită.

-Da, avem camere, dar e ca și cum nu le-am avea, pt că de cele mai multe ori sunt scoase din priză. Eu am încredere în oameni. De 10 ani procedez așa și nu mi-a lipsit niciodată nici măcar o floricică. Și dacă mi-ar lipsi aș considera că omul acela chiar a avut nevoie de ea. Cred că Dumnezeu are mai mare grijă de florăria mea decât am eu.

M-a convins să las banii, dar mai era o problemă, nu aveam suma fixă, trebuia să schimb.

-Trebuie să veniți totuși pt că nu am suma respectivă, e nevoie să schimb și nu văd nimic prin apropiere.

-Nu-i problemă, lăsați așa, (adică mai puțin) nu sărăcesc din cauza unor bănuți în minus.

Uluită peste fire, am luat florile, am lăsat banii (suma incompletă) și am plecat.

Cum am ajuns la Preasfințitul i-am povestit aventura cu florile și florăria. Ne-am amuzat teribil de reacțiile mele, pt că, eu, atunci când sunt într-o companie plăcută, povestesc și cu ”joc de scenă”.  :))) Dacă nu gesticulez, nu sunt eu.

La întoarcere am sunat-o pe doamna de la florăria cu autoservire și am întrebat-o dacă a găsit bănuții. Îi găsise. Și pt că era în drum spre București în vederea aprovizionării, am mai vorbit de una, de alta… Doamna aceea minunată, care ne dă tuturor o lecție, mi-a devenit prietenă. Și iată cum acele mușcate ciufulite m-au făcut să o întâlnesc pe Ioana Ionescu.

Ziua aceea pe care am petrecut-o în Alexandria, a fost ziua în care am trăit în lumea pe care mi-o doresc. Lume în care să existe iubire, încredere, respect, corectitudine. Un vis care ar putea deveni realitate și pe alocuri a și devenit. Iată că sunt OAMENI care pot trăi ”Precum în cer, așa și pe Pământ”.

Dacă ajungeți în Alexandria vizitați Casa Deea – florăria care pare că face parte dintr-o lume magică. Este un loc în care vă veți simți ca acasă.

Mulțumesc, Ioana! Pt încredere, pt lecție, pt tot!

În foto – aranjamente florale din Casa Deea.

Ca o poveste de vară…

Postat de Mihaela Ion in Locuri de vizitat, 1 comentariu

Răspunsuri pt voi

Bine v-am găsit! Nu voi zăbovi prea mult pe aici, am intrat doar să răspund, (pt că sunt deja prea mulți care mi-au scris) unor întrebări adresate pe chat.

Mai întâi vreau să le mulțumesc celor care nu au uitat de mine, le mulțumesc și celor care, abia acum când m-am retras din mediul online, mi-au scris că mă urmăresc și că le lipsesc. Nume pe care nu le-am văzut niciodată lăsând vreun semn pe fb sau pe blog.

Răspund pe scurt întrebărilor voastre:

1.Ce fac?

Foarte bine, slavă Domnului! Decizia de a lua o pauză, pt mine, este una dintre cele mai înțelepte decizii pe care le-am luat de la începutul anului 2019.  Abia când am luat pauza mi-am dat seama câtă nevoie aveam de așa ceva și cât de mult m-au obosit evenimentele din ultimul timp. Atât de mult încât nici acum nu mi-am revenit complet.

2.Dacă mai lucrez la romanul ”Arhiereul – unealta demonului din umbră”.

Nu. Am luat o pauză și de la această lucrare, dar o voi relua la un moment dat.

3.Dacă s-au mai făcut presiuni asupra mea.

Pt mine, acest lucru, atât timp cât nu se depășesc anumite limite, este neimportant. Nu mă mai atinge. Nu mai ajunge la mine…

4.Am primit tot felul de fotografii și filmulețe alături de întrebarea: ce părere am.

Cei care mi le-ați trimis știți ce mi-ați trimis. Nu am nicio părere. De ce? Pt că am citit ”cartea”, știu despre ce e vorba și nu o mai deschid.   

5.Dacă mi-am revenit după toate cele întâmplate.

Da, mi-am revenit sufletește și emoțional, slavă Domnului. Cu somnul am rămas în urmă… rău, dar voi recupera.

6.Mai am încredere în oameni?

Da, mai am, pt că orice dezamăgire ar veni, după ceea ce a fost, nu o poate nici măcar egala, dar să fie peste ea, nicidecum. Așa că, nu mi-e teamă să am încredere în oameni după ce am trecut prin cel mai greu și traumatizant examen al vieții mele.

7.Voi povesti vreodată, pas cu pas, prin ce am trecut?

Nu, dar voi povesti, la un moment dat, cum am reușit să mă ridic după o astfel de lovitură și asta pt a-i ajuta și pe alții care trec prin situații similare. Nu voi povesti ce s-a întâmplat, pt că, eu, după cum am mai spus, nu voi lovi niciodată în omul care mi-a fost alături foarte mult timp, indiferent ce ar face și ce ar spune acel om. Nu-mi îmbâcsesc sufletul de gustul amar al răzbunării și nici nu vreau să-mi fac dreptate cu prețul unei tulburări care m-ar coborî într-o mocirlă în care mulți au vrut să mă tragă.

Pt cei care știu să fie OAMENI, am tot respectul, iar pt cei care nu vor să mai fie, toată compasiunea.

Dintre mesajele pe care le-am primit, vă las totuși unul, cu acordul celei care mi l-a scris.

Mulțumesc mult, Mari, ție și celorlalți!

Și vă mai las ceva. Câteva fotografii, dragi mie, făcute în perioada în care am lipsit din mediul online.

Să vă fie bine, prieteni! Trăiți cum simțiți și cum doriți! Într-o dimineață m-am trezit și mi-am zis: Nu lăsa pe nimeni să te transforme în robot în propria viață! Și așa am făcut , fac și voi face.  

Mă voi retrage din nou. Când voi reveni? Nu știu. Atunci când simt să revin, voi reveni. Până atunci… mii de îmbrățișări!

Foto – Palatul Mogoșoaia

6 luni de întrebări …

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 6 comentarii