Lună: iulie 2019

Dulci amintiri…

dar și amare. – 3

Fostul meu duhovnic, IPS Teodosie, pe vremea în care era Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

La momentul imortalizării acelui instantaneu, întreba:

O văcuță de la Dorna Arini, locul său natal, adusese pe lume un vițeluș sănătos, în schimb văcuța avea ceva probleme. Suna în fiecare zi să întrebe cum se simte acel animal. Atunci îi păsa de oameni, de animale, de flori, de păsări, de toată creația Lui Dumnezeu. Astăzi însă… … …

După 8 luni de la lovitura cumplită pe care am primit-o de la domnia sa, îi mulțumesc încă o dată pt tot, inclusiv pt faptul că m-a scos din viața domniei sale. De ce? Pt că, după ce am publicat lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, totul s-a schimbat.

De la o zi la alta eram tot mai nefericită din cauza acțiunilor domniei sale, dar, în amintirea anilor în care mi-a fost alături, nu mă puteam desprinde de domnia sa. Încercam să pun totul pe seama oboselii, temerilor, etc și să sper că va trece și va fi din nou bine. Nu puteam să mă desprind de domnia sa pt că m-aș fi simțit o trădătoare, aș fi simțit că-l abandonez pe omul care nu mă abandonase niciodată. Și cum Dumnezeu ne cunoaște inimile, a îngăduit să se întâmple ce s-a întâmplat și să mă elibereze de o situație pe care cu greu o mai puteam suporta.

Șocul a fost cumplit, recunosc, dar a trecut, iar acum sunt din nou fericită. Prietenii mei au văzut deja schimbarea, care li se datorează în mare parte, pt că mi-au fost alături zi și noapte atunci când a fost nevoie. Le-am mulțumit și public și o voi face ori de câte ori am ocazia.

Și pt că am hotărât să postez această dulce și amară amintire, tot astăzi vreau să-i mulțumesc, într-un mod cu totul special, Preasfințitului Galaction. Am foarte multe motive, pe care nu le voi menționa aici, pt a-i mulțumi o dată și încă o dată.

 Oameni ca Preasfinția Sa m-au făcut să am puterea să merg mai departe și să mai am încredere încă în semenii mei.

Ps Galaction, deși este o fire introvertită și uneori pare chiar dur, are inimă de adevărat Părinte.

Le mulțumesc tuturor!

Mulțumesc, Preasfințite Părinte, pt toate câte mi-ați oferit! În atitudinea Preasfinției Voastre am văzut, din nou, marea milostivire a Lui Dumnezeu, care nici atunci nu a permis să fiu doborâtă.

Vă sunt profund recunoscătoare și vă asigur de tot devotamentul meu… pt totdeauna.

6 luni de întrebări …

Imagini care mă emoționează profund

Ca o poveste de vară…

Rugăciuni pentru suflete rănite

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

Acum… e printre îngeri…

3 ani de când am primit cartea semnată de un om special. 

28 iulie 2016 la 12:53  scriam:

Sunt foarte bucuroasa. Astăzi am primit cartea „Înfruntând viața” semnata de Dl Profesor Vasile Adamescu. O carte cu autograf. Un autograf scris de un om orb, surd și mut. 

Mulțumesc muuult.

Sunteți un exemplu pt noi toți <3

                                                * * *

Acum… e printre îngeri…

Cu o seară înainte de a fi înmormântat, pt câteva secunde, a fost pană de curent.
Eram în curte și … am rămas pe întuneric. Atunci l-am simțit pe Dl Profesor… Era ca și cum ar fi venit să-și ia la revedere! A fost tulburător… 

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 1 comentariu

Dulci amintiri… 1

M-am gândit să deschid cufărul cu amintiri. Așa că, de astăzi, voi începe seria : Dulci amintiri…
Eu… cu vreo 20 de ani în urmă. 

Poate nu întâmplător am început această serie.

Cine știe ce pregătesc  :)))

Ne vedem luni! Bucurii să avem!

Nevoia de noi

Postat de Mihaela Ion in Amintiri, 8 comentarii