bătrânul meu frumos!!! De dragostea lui, de râsul acela molipsitor… de timpurile acelea…
Deși mi-am propus să iau o pauză mai lungă, pt cei care își fac griji pt mine, voi mai posta din când în când câte ceva.
Astăzi… amintiri…
”-…Dacă ai ști cât îndură omul acela pentru că te spovedește, n-ai idee… a spus bătrânul meu frumos.
-Cum adică, părinte? Și de ce nu mi-a spus?
-Probabil că vrea să te protejeze.
L-am privit cu atenție. Știam că bătrânul meu nu mă minte.”
Dacă ai ști cât îndură pentru că te spovedește…
”-Îl sunăm pe părintele Băbuș să îi spunem că v-a trecut supărarea?
-Da, da, am repetat.
Preasfințitul l-a sunat pe bătrânul meu frumos.
-Sunt cu domnișoara Mihaela și ne amuzăm de zor, i-a zis zâmbind.
-Știam eu, știam eu că Preasfinția voastră puteți să faceți ceea ce eu n-am reușit, chiar dacă am făcut pe bufonul la telefon. Preasfințite, îmi pare rău că i-am spus. Nu credeam că o afectează atât de mult.”
”Credeam că se concep copiii din priviri”
6 luni de întrebări …


Comentarii recente