Lună: aprilie 2019

”Fericirea – splendoarea unui vid perfect”

Vă mulțumesc pt toate mesajele și pt toate urările. 

Cei care urmăriți blogul și pagina de fb, știți că am trecut printr-o perioadă foarte delicată cu multe lovituri sufletești. Mult mai multe decât am putut spune aici. Acum mi-e bine și mi-e liniște în suflet, dar oboseala fizică s-a acumulat. Așa că voi lua o pauză de o săptămână deocamdată. 

Vă doresc sărbători fericite în continuare și vă iau cu mine în poveștile frumoase pe care le trăiesc.

Până la următoarea postare vă las în compania lui Ionel Teodoreanu

”Dar la poarta casei tale veghează dragostea – şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică…

Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiţi, orbi, fără de gând, fără trecut şi fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca şi al cerului…

Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei…

Tu eşti zidul înflorit al captivităţii mele…

Dragostea arde, dar lipsa ei usucă…

Trebuie să iubeşti. În realitate ar trebui să spun: vei iubi… Eşti intact. Ai acumulat fără să dai. Vine şi ceasul dărniciei. Dar nu te închide, nu te ascunde…

Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.

Cum să nu ştiu când îmi ascunzi ceva, când trăiesc numai în tine?”

Lorelei 

 

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 3 comentarii

44 de ani de la plecarea lui Radu Gyr

”Ploua torenţial. Când l-a scos din biserică să îl ducem să îl înmormântăm a ieşit un soare fantastic. Şi a durat până l-am îngropat. Şi apoi iar a început o ploaie torenţială fantastică vreo 20 de minute”.

Din păcate nu s-a găsit un mormânt ortodox în sânul acestui neam, pe care l-a slujit cu preţul vieţii sale, şi astfel a fost înmormântat în Belul catolic, unde familia avea rămas un loc de cimitir al unui cumnat catolic. ”

Sursa: https://manastirea.petru-voda.ro/2015/04/29/radu-gyr-29-aprilie-1975-biografie/

După ani și ani, Radu Gyr și soția sa Flora, și-au găsit odihna veșnică, într-un mormânt, la Mănăstirea Petru Vodă. 

Clipe

Din cărți furate lămpilor de ieri
ai strâns zădărnicie și-ndoială.
Din vis, de unde vii cu mâna goală,
n-ai scos decât înfrângeri și căderi.

Din aripi vechi – un pumn de rumeguș,
din anii stinși – semințe de cucută.
Și totuși, pui pe umbra ta pierdută
o dulce moliciune de arcuș

și prefăcând în clipe de parfum
și anii stinși, și lacrima uitată,
tot cea fost ieri, c-un zâmbet ierți acum
și parcă-ai vrea să fie înc-o dată.

Aproape incredibil

Postat de Mihaela Ion in Radu Gyr, 1 comentariu

Hristos a Înviat!

pt cei buni, dar și pt cei răi; pt cei bogați, dar și pt cei săraci; pt cei fericiți, dar și pt cei nefericiți. Pt toți, Hristos a Înviat!

Un gând bun celor care se simt singuri și neiubiți. 

Nu fiți triști! Hristos și pt voi, a Înviat

Postat de Mihaela Ion in Carti, 2 comentarii

Aproape incredibil

În această seară am primit părticele din sfintele moaște ale poetului mărturisitor Radu Gyr și ale soției sale Flora, care la rândul ei a fost martirizată. 

 Radu Gyr se pregătea de plecarea în lumea îngerilor într-o săptămâna Mare a Postului Paștelui. Sfintele lor moaște, au ajuns azi la mine… nu știu ce să mai spun acum… simt o nemărginită bucurie… 

Slavă Domnului pt iubirea pe care mi-a arătat-o după cumplitele lovituri

 

”Era săptămâna Mare a Postului anului 1975. Gyr îşi dedica timpul meditaţiei interioare şi rugăciunilor din cadrul Bisericii. Cu 6 zile înainte de trecerea la Domnul, pe 23 aprilie, de ziua Marelui Mucenic Gheorghe, după ce s-a întors dintr-o vizită de la unchiul mamei care se chema Gheorghe, el a cerut o hârtie şi un toc şi s-a aşezat la masă. Şi a scris direct, fără să stea pe gânduri, această poezie profetică. Ea se cheamă Piramida:

Severă piramidă de granit,
am feţe mohorâte şi rigide,
un monstru care tainele-şi închide,
în cosmică tăcere-ncremenit.

Sub soarele pustiilor toride,
îmi arde vârfu-nfipt în infinit
şi, ca un lung şi glacial cuţit,
străpunge luna pietrele-mi aride.

Solemn şi hâd şi rece monument,
claustru templu dur de lespezi terne,
eu dorm adânc, acestei lumi absent

Dar, dincolo de somnul ce se-aşterne,
în greu-mi sarcofag incandescent
străfulgeră podoabele eterne.”

Visez?

Postat de Mihaela Ion in Adevărata Ortodoxie, 2 comentarii