Lună: februarie 2019

Cu ce i-am ”greșit” Arhiepiscopului Teodosie

Din momentul în care prietenii au luat atitudine pt a fi închisă pagina aceea de fb, în care pe lângă gravele acuzații, era publică și adresa mea, m-am tot gândit dacă să răspund sau nu la întrebările puse de mulți și anume: de ce fostul meu duhovnic a făcut ce a făcut? Cu ce i-am greșit? Cum de a putut să-mi dea o astfel de lovitură, după ce am scris o carte în care l-am prezentat ca pe un sfânt?

Cei care și-au rupt din timpul lor și au raportat pagina aceea de fb (și poate nu doar ei), chiar merită să știe măcar câte ceva din cele întâmplate. Aș vrea să pot răspunde la toate întrebările, dar la două dintre ele și eu aș vrea să știu răspunsul. Vă pot răspunde însă la întrebarea cu ce i-am greșit, exemplificând și cu imagini.

I-am ”greșit” pt că am fost prea sinceră, pt că am spus lucrurilor pe nume, pt că am ținut la imaginea domniei sale, atât cât mai rămăsese din ea.

În ultimul timp, asistam uluită de la o zi la alta, cum dorea (și acum se întâmplă la fel) să iasă în evidență, să facă ce nu face niciun ierarh. Sfătuitorii ”de taină și de încredere”, văzând că e pur și simplu disperat după imaginea unui ierarh ”altfel”, au început să-i livreze idei, care mai de care mai năstrușnice, unele cu intenția vădită de a-l face să fie ridicol. Întrebarea firească ar fi: păi el nu-și dă seama? Răspunsul este: NU, din moment ce vede că e penibil și continuă să facă anumite lucruri DOAR pt faptul că nu le mai face alt ierarh.

Vă dau câteva exemple, iar mai jos voi atașa imagini.

Anul trecut, prin vară, cred, am văzut că a început să poarte metanie tricoloră. L-am întrebat ce e cu metania aceea care pare mai de grabă sorcovă. Mi-a zis că așa se poartă în Anul Centenar.

-Cum adică ”se poartă”, dar ce sunteți la vreo prezentare de modă și se încadrează în tendința anului? l-am întrebat uimită.

Nu a avut niciun răspuns. După convorbirea respectivă, am crezut că își dă seama că nu e în regulă să agațe metania aceea de cârjă, dar nu a fost așa. Mulți dintre prieteni, printre care și preoți, mi-au sugerat, dacă îmi permit acest lucru, să-i spun duhovnicului meu că este penibil cu metania aceea tricoloră și că metania este obiect de cult, nu accesoriu de defilat pe ”scena” bisericii.

I-am spus. Îi mai spun și acum public: SUNTEȚI PENIBIL CU METANIA ACEEA TRICOLORĂ. Cu această ocazie, am două întrebări retorice desigur: Dacă metania tricoloră s-a ”purtat” în Anul Centenar, acum de ce o mai purtați? Sau cumva la dvs Anul Centenar s-a transformat în cincinal?

Sugestie pt ”sfătuitorii” IPS Teodosie. BOR a proclamat anul 2019, anul omagial al satului românesc. Eu zic să-i dați o idee sa-și atârne de cârjă, pe lângă metania tricoloră, o sapă, o greblă, un coș de nuiele, etc! Spuneți-i că așa ”se poartă” în anul omagial al satului românesc și că sigur niciun ierarh nu va face asta.

Un alt exemplu. Încă din vara trecută, l-am rugat, l-am implorat, să nu mai folosească cisterna pt sfințirea apei la sărbătoarea Bobotezei, din două motive. 1 pt că dă senzația unui nr de acrobație și 2 pt că pune mâinile pe balustrada aceea să se cațere și apoi bagă mâna în apă. A zis că s-a gândit la asta și că va face mai multe butoaie, ca să nu mai apeleze la cisternă. Darrr… cum putea ”actorul” să rateze un astfel de moment pt a se da în spectacol?

La începutul lunii decembrie, a întrerupt legătura cu mine, ca nu cumva să-i amintesc de discuția din vară. Și… surpriză! În loc de o cisternă, a chemat două. Și chiar s-a dat în spectacol de tot. Priviți imaginile, care m-au făcut să-mi înghețe inima. Voi dacă v-ați fi văzut duhovnicul în astfel de situații, nu i-ați fi zis nimic? L-ați fi lăsat așa? Să fie măscăriciul României? Pe mine m-au durut toate imaginile de mai jos și altele pe care nu le pot posta. Nu am putut să asist nepăsătoare la un așa spectacol dezgustător.

Spunându-i astfel de lucruri, am început să fiu o persoană incomodă pt domnia sa. De ce? Pt că nu-l lăsam în visul pe care i-l fabricau alții, fie din interes, fie pur și simplu să-și bată joc.

Imaginile de mai jos, vor fi și ele, însoțite de comentarii.

Deși sunt foarte multe de spus, voi mai face doar două anunțuri.

1 Dacă ”apărătorul” lui, care m-a amenințat în fel și chip data trecută, va mai face același lucru și de data aceasta, îi voi da numele și voi spune și ce interes are să-l apere.

2 După publicarea acestui articol, mă voi retrage câteva zile, iar când voi reveni, voi începe să postez, așa după cum v-am obișnuit, fragmente din primul volum al următoarei cărți: Arhiereul – unealta demonului din umbră.

Ce ați fi simțit dacă v-ați fi văzut duhovnicul așa? 

Sursa: EXCLUSIV Călugărul preferat al lui Teodosie pozează ca un GIGOLO

Apoi o astfel de fotografie?

Imaginile acestea sunt demne de un ierarh trecut de 60 de ani?

”Teodosie era să cadă de pe cisternă. Dacă nu se prindea de bară, pica direct în iad!”

https://kmkz.ro/de-ras/teodosie-era-sa-cada-de-pe-cisterna-daca-nu-se-prindea-de-bara-pica-direct-iad

Când l-am văzut așa, nici nu vă pot descrie ce am simțit. Să nu uităm că era perioada în care mie îmi tremura inima pt domnia sa, iar domnia sa, pregătea minuțios, alături de un unul care nici el nu știe ce e, denigrarea mea. Poate Dumnezeu și prin asta i-a dat un semn să se oprească și nu s-a oprit…

Vă place?

Aici nici nu vreau să comentez…

De sărbătoarea Bobotezei, unul i-a adus, în bătaie de joc, 3 porumbei care nu zburau. Unul îl vedeți în aterizare, al doilea a căzut în cada cu apă sfințită, iar preoții nu știau cum să-l recupereze pt că se îneca porumbelul în fața credincioșilor și pe al treilea l-a scăpat din mână. 

Dacă i-ar fi păsat de domnia sa, cel care i-a adus porumbeii, trebuia să-i testeze cu o săptămână înainte, eventual să-i antreneze pe faleză, să alerge după ei, nu să-l pună într-o astfel de postură jenantă.

Pe când la Tulcea se întâmpla așa:

Iată vestita metanie  tricoloră.

Și iată o imagine recentă

16 februarie la 18:12 · 

Episcopia Tulcii

Înmormântarea pr. Filimon Ionel la Galați și a soției sale preoteasa Elena Angela.

Am auzit că de la o vreme, la înmormântări, a inventat niște ”iertăciuni” pe care le face în numele celui plecat și care sună cam așa: Și acum (cel plecat la cele veșnice) se adresează familiei sale și spune: Dragii mei, îmi pare rău că nu mi-am putut lua rămas bun de la voi, vă rog să mă iertați pt ceea ce v-am greșit cu voie și fără voie… etc, apoi se ”adresează” rudelor, prietenilor, vecinilor, etc.

Când am am auzit asta, m-am închinat. La București nu făcea așa ceva, dar, cine știe, poate între timp a devenit și medium.

În imagine puteți vedea, la o înmormântare doi ierarhi. ÎPS Teodosie și Preasfințitul Visarion al Tulcii. Unul venit la înmormântare, respectând durerea familiei, celălalt venit la paradă cu mitră și mantie. 

Deși Sinodul a hotărât, ca la înmormântări, ierarhii să nu poarte mantie și mitră, ÎPS Teodosie ignoră această hotărâre.

Mantia și mitra, de fapt, nu intră în categoria veșmintelor liturgice. Ele au fost introduse în cult prin secolul X, când se pare că, împăratul Nichifor Focas, i-a dăruit propria mitră imperială și mantia sa, Patriarhului Constantinopolului.

În spatele gravelor acuzații se afla duhovnicul meu – IPS Teodosie

IPS Teodosie – un actor grabit

În această seară

Printre călugări – cele mai căzute firi

IPS Bartolomeu îmi scria…

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Important pt cititorii mei

pt cei care se regăsesc în scrierile mele, dar și pt ceilalți.

Din cele mai recente apariții, mai sunt disponibile 3 exemplare ”Între Raiul rugăciunii și iadul drogurilor”, 3 exemplare ”Întâlnirea cu mine” și 10 exemplare ”Mai mult decât o carte – Adevărul”.

Pe această cale vă anunț că până la sfârșitul lunii, vom ajunge în Constanța și Pitești. La Târgoviște, am fost deja pt că am avut o întâlnire care nu putea fi amânată. Din motive foarte bine întemeiate, nu voi anunța public unde și când voi merge,  voi anunța în privat, pe cei interesați. Așa că, cei care locuiți în Constanța sau Pitești și doriți cărțile mele, vă rog să-mi scrieți pe chat, blog, e-mail, ce anume doriți și nr de tel.

În legătură cu lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, având în vedere cele întâmplate, cineva mă întreba, dacă aș mai reedita această carte, i-aș mai lăsa același titlul?  Da, sigur, pt că tot ce am scris, a fost adevărat, dar dacă aș mai reedita lucrarea, ar fi o ediție revăzută și adăugită, în care ar mai fi câteva capitole cu tot ce s-a întâmplat după apariția cărții. Dacă mă voi hotărî să fac asta, vă voi anunța.

Până la următoarea postare, adică până luni, vă transmit gândurile mele bune și căldură din căldura inimii mele.

 

 

În spatele gravelor acuzații se afla duhovnicul meu – IPS Teodosie

IPS Teodosie – un actor grabit

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Ziua Indragostitilor?

A fost Ziua Indragostitilor?

Da? N-am stiut. .

Cum sa stiu daca pt mine in fiecare zi este ziua Iubirii?   

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Din povestirile fratelui Ioan – 1

V-am spus că, seara în care m-am întâlnit cu fratele Ioan, a fost una superbă. Printre altele mi-a povestit că, era în vizită la celebrul pr Daniel Corogeanu. Pr a fost anunțat că niște jurnaliști aflaseră zona unde locuia și se îndreptau grăbiți către locul respectiv. Pr, după ce a ieșit din închisoare, și-a propus să nu mai dea niciun interviu.

”Amenințat” de venirea jurnaliștilor, și-a exprimat îngrijorarea, spunându-i fratelui Ioan că nu dorește să-i vadă nici măcar la poartă. Fratele Ioan i-a spus să stea liniștit că nu vor ajunge la el.

Pe drumul unde are locuința pr Daniel Corogeanu, nu se putea ajunge cu mașina. Jurnaliștii au parcat mașina și se îndreptau pe jos către zona în care aflaseră că ar locui.

Fratele Ioan, și-a răvășit părul și barba, și-a dat cu pământ pe față, a luat un toiag în mână, un cocean în gură și a ieșit pe drum. Jurnaliștii l-au întrebat politicoși dacă știe cumva unde locuiește pr Daniel Corogeanu.

-Daniel Corogeanu, cini-i bre ista? Pi cini căutați ca năucii? a întrebat învârtind toiagul când deasupra capului, când pe jos. Ziceți odată pi cini căutați că mă nervez rău.

-Pe nimeni. Ne scuzați, au zis jurnaliștii și au luat-o la fugă spre mașină uitându-se cu groază în urmă.

 Fratele Ioan, având coceanul în gură, desena cercuri cu toiagul pe pământ, privind pe furiș cum bieții oameni nu mai nimereau să deschidă ușile.

Omul muntelui la București

 

Postat de Mihaela Ion in Fratele Ioan - Rarău, 1 comentariu