Lună: februarie 2019

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 2

-Sărut mâna, Preasfințite, vă așteptam, a zis șoferul repezindu-se să-i sărute mâna.

Arhiereul a făcut semnul binecuvântării, apoi într-un gest reflex, a întins mâna să-i fie sărutată.

-Merg la baie și apoi plecăm, a spus în treacăt îndreptându-se spre baie.

Și-a periat barba cu atenție, de parcă ar fi vrut să-și așeze fiecare fir de păr, apoi și-a aranjat părul care îi crescuse puțin mai jos de umeri.

-Trebuie să mă mai tund. Nu-mi place cum îmi stă cu lungimea asta, și-a zis.

A netezit dulama și s-a cercetat să nu cumva să fi rămas vreun fir de păr pe mâneci sau pe poalele dulamei. Cu un gest rapid, a tras apa la toaletă și s-a spălat pe mâini cu săpunul lui fin și parfumat. I s-a părut că miroase prea tare totuși, fapt care ar fi diminuat din mirosul pe care voia să-l poarte mâinile sale, așa că s-a clătit din nou cu mai multă apă. A intrat în dormitor și a turnat mir în palme. Nu și-a dat în semnul sfintei cruci, cu evlavie, ci din belșug, folosindu-l în loc de loțiune pentru mâini. De ce? Pentru că ”cinstitele” sale mâini trebuiau să pară izvorâtoare de mir. S-a mai privit odată și în oglinda din anticamera dormitorului, și-a pus engolpionul și a plecat în sufrageria unde îl aștepta șoferul.

-Hai să mergem! l-a îndemnat în timp ce o și luase grăbit înainte.

Până la restaurantul respectiv, Arhiereul a vorbit în continuu la telefon. Când au ajuns, restaurantul părea închis.

-Parchează în curte! i-a zis poruncitor ierarhul.

-Unde, Preasfințite? Restaurantul e închis. Toate luminile sunt stinse.

-Taci, măi! Coboară și deschide poarta!

Șoferul l-a privit suspicios, dar a coborât. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut că poarta, dar și porțile erau descuiate. Arhiereul vorbise cu patronul restaurantului, să nu încuie porțile.

-Unde să parchez? a întrebat șoferul nedumerit.

-La intrarea din spate. Oprești mașina, stingi luminile și mă aștepți!

-Am înțeles. Așa fac, Preasfințite.

Arhiereul a intrat grăbit în restaurant, iar șoferul a rămas ca o fantomă în întuneric. La câteva minute de la intrarea Arhiereului, s-au auzit mai multe voci și o orchestră de muzică populară. Zarva venea de la subsolul restaurantului.

-Preasfințitul la petrecere? s-a întrebat șoferul în șoaptă. Nu pot să cred așa ceva.

Da, Arhiereul era la o petrecere la care participau politicieni și oameni de afaceri. Mesele îmbelșugate erau ”asezonate” cu băuturi fine. Orchestra cânta în delir. Ringul de dans începuse să prindă viață. Arhiereul râdea, aplauda și îi invita pe cei care mai erau încă la mese, să se ridice și să danseze. Unul dintre politicieni l-a servit cu o țigară dintre cele mai scumpe. După ce inițial a făcut un gest de refuz, a luat totuși țigara din pachet zâmbind.

-Hai că una nu o fi foc. Nu pot să vă refuz, a zis încercând să se scuze cumva.

-Aveți documentele alea la dumneavoastră?

-Sigur. Le am în mașină.

-Păi să le aduceți să ne uităm puțin pe ele.

-Imediat, a zis Arhiereul și l-a sunat pe șofer. Măi, vezi că pe bancheta din spate, am o geantă diplomat. Adu-mi-o la ușa de la subsol.

Șoferul a luat geanta și când a coborât scările, l-a văzut pe Arhiereu cu țigara în mână, așteptându-l. A făcut ochii mari, mai să-i iasă din orbite, i-a dat geanta fără să spună vreun cuvânt și s-a întors în mașină.

-Stăpânul meu, fumează? Cel căruia îi sărutam mâna cu evlavie, petrece mai rău decât un mirean? Nu-mi vine să cred așa ceva, nu-mi vine să cred, a șoptit uluit.

Va urma

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 1

Postat de Mihaela Ion in Arhiereul - carte, 0 comentarii

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 1

 

Subiect inspirat dintr-un caz real. Dacă vă simțiți în stare să urmăriți povestea până la sfârșit, citiți, dacă nu, opriți-vă după primele fraze. 

Era o noapte înspăimântător de deasă. Bântuia parcă zborul întunecat al ciorilor negre. Un țipăt ascuțit și-a făcut prezența prin tenebrele întortocheate ale unui loc în care, sugestiile demonice, fuseseră luate ca modalitate de rezolvare a unor situații…

Arhiereul a ieșit din casa conspirativă însoțit de un preot. După ei și-a făcut apariția și un angajat al serviciilor secrete. Aparent nu aveau legătură, nu se cunoșteau, dar doar aparent.

În drum spre mașină, preotul tremura și își rodea unghiile. Noaptea nu-l înspăimânta atât de mult cât îl înspăimântau cuvintele auzite în casa murdarelor strategii. A urcat la volan.  Arhiereul s-a așezat în dreapta, iar angajatul serviciilor secrete, a plecat cu mașina proprie.

-Pornește! Ce mai stai? i-a zis Arhiereul preotului care era încă în stare de șoc.

-Preasfințite, așteptați puțin să-mi revin! Nu mă simt în stare să șofez. Cum să fac așa ceva, Preasfințite?

-Poți să alegi să nu faci. În cazul ăsta, pentru că știi și poți deveni un pericol, îți voi găsi motiv să te caterisesc. Îți dau timp de gândire până mâine… Pornește odată! Mă grăbesc. Înțelegi?

În timp ce preotul tot încerca să bage cheia în contact, Arhiereul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și-a sunat șoferul și i-a spus să pregătească mașina lui.

-Trebuie să ajung la restaurantul de lângă deal, am niște întâlniri acolo.

-Păi… nu mergem cu mașina Preasfinției voastre?

-Of, că nătâng mai ești și tu câte odată. Am spus să pregătești mașina ta și gata. Așteaptă-mă la casa arhierească.

-Am înțeles. Mă iertați, Preasfințite! a spus înainte ca Arhiereul să închidă telefonul.

Preotul, tremurând, abia a reușit să pornească mașina.

-Mă pregăteam să cobor. Bine că mai există și taxiuri pe lumea asta. Și uite când voiam să te las să tremuri în continuare, ai pornit mașina. Știi ce nu înțelegi tu? Nu înțelegi că biserica trebuie apărată cu orice preț. Personajul, nu este incomod doar pentru mine, este un pericol pentru biserică.

Arhiereul, activându-și viclenia demonică, a început să-i țină preotului o pledoarie, prin care, voia, nu doar să-l convingă de faptul că trebuie să pună în aplicare planul făcut în casa conspirativă, dar încerca să-i și adoarmă conștiința.

-Biserica e sacră și pentru a păstra integritatea ei, orice este permis. Personajul este un element perturbator,  pentru biserică, dar și pentru partid. Încă de la început, biserica a mers mână în mână cu politicul și așa va fi până la sfârșit. Pentru că avem susținere politică, ți-e bine și ție, mi-e bine și mie. Avem bani, funcții, suntem respectați, ba chiar adulați… Nu ai de ce să te temi. Partidul și serviciile sunt de partea noastră.

-Și Dumnezeu, Preasfințite? a întrebat preotul, abia legând cuvintele

-Eiii, Dumnezeu. Dumnezeu e acolo, la biserică… Duminica. Pentru El facem totul, pentru a-i păstra Casa așa cum trebuie păstrată, a continuat fără niciun fel de remușcare. Nu uita, eu din voia Lui am fost ales Arhiereu. Ascultând de mine, asculți, de fapt, de Dumnezeu. Poate te gândești că ascultarea se face până la păcat. Ceea ce te-am pus să faci nu e păcat, că doar nu te-am pus să-l omori.

-Încă… și-a zis preotul în gând îngrozit de-a binelea.

-E nevoie doar să-l înlăturăm, iar altă metodă nu există. Afaceri nu face, de furat nu fură, de băut nu bea, desfrânat nu e… M-am gândit și la alte strategii, dar la el nu se poate aplica niciuna dintre cele gândite de mine…

Preotul a tăcut. Îi tremurau mâinile pe volan. Încerca să urmărească firul monologului ținut de Arhiereu, dar nu mai reușea. În mintea lui se făcuse vid. Crucea de pe gardul curții arhierești, l-a trezit ca dintr-un coșmar. A frânat brusc.

-Ai înnebunit? Era să mă scoți prin parbriz, l-a apostrofat Arhiereul.

-Mă iertați. Din neatenție sau poate din cauza oboselii, era să trec de casă.

-Du-te și te culcă! Noapte bună, a zis Arhiereul indiferent.

Bine v-am regăsit, prieteni!

Postat de Mihaela Ion in Arhiereul - carte, 1 comentariu

Bine v-am regăsit, prieteni!

 

V-a fost dor de mine? 

Am intrat să vă salut și să vă spun că, începând de mâine, voi posta fragmente din trilogia Arhiereul, primul volum Arhiereul – unealta demonului din umbră.

Pt început, vom avea două fragmente pe săptămână: marțea și joia.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii