Lună: decembrie 2018

La stomatolog? Nu. La șuetă…

La capitolul mulțumiri, astăzi stomatologul meu Roxana Daniela Mirea și asistenta sa, Catalina Fleancu.

A trebuit să merg neapărat la stomatolog, am căutat o noapte pe internet și când am văzut-o pe Roxana , am zis: ea e. La ea trebuie să ajung. Și am ajuns… la o prietenă. Pe lângă faptul că este un stomatolog foarte bun, este și un om cald, un suflet mare din care izvorăște multă lumină. 

Am petrecut atât de multe împreună încât aș putea să scriu o carte 🙂

 Roxi, draga mea, îți mulțumesc din suflet pt tot, îți sunt profund recunoscătoare și deja mi-e dor de tine. 

Echipa. Fetele mele frumoase: Roxana Daniela Mirea și Catalina Fleancu. Datorită lor merg la stomatolog ca la șuetă… Am devenit atât de prietene, încât uit că trebuie să plătesc :). După ce-mi dau seama că am fost totuși la stomatolog, fie mă întorc, fie sun și întreb: Roxi, dar eu cât am de plată? 🙂

 Catalina e o scumpă și ea, o vedeți doar. Un suflet de copil curat și sincer. Și de tine mi-e dor Cătă și ție îți mulțumesc.

Sărbători fericite, fetele mele dragi. Vă îmbrățișez și vă iubesc mult !

Acesta e doar începutul 🙂 , căci, va urma. Am multe de spus despre voi  

 

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii

Cel care L-a născut pe Hristos în inima mea

Astăzi, și nu numai, îi mulțumesc duhovnicului meu – ÎPS Teodosie. De ce? Pt foarte multe …

Cred că fiecare dintre noi se naște cu dorul de Dumnezeu, numai că, unii se pierd pe drum, se complac și se adâncesc în plăcerile lumii, îngropând dorul de Lumină.

Mi-amintesc, faptul că, de copil căutam ceva, pe cineva… la un moment dat, mi-am dat seama că îl căutam cu sinceritate pe Dumnezeu, că dorul de El, deși neconștientizat, exista în inima mea. Căutându-l, uneori am mai și rătăcit drumul… până în ziua în care l-a întâlnit pe Preasfințitul Teodosie, pe atunci.  

Înaltpreasfinția Sa este cel care L-a născut pe Hristos în inima mea. Și astăzi, la final de 2018, îi mulțumesc pt ziua în care mi-a dat cartea de vizită și mi-a spus că îl pot căuta oricând; pt ziua în care m-am spovedit și în care, prin atitudinea sa, m-a făcut să simt că mă pot așeza în genunchi în fața unui om, fără a considera că aceasta este o umilință; îi mulțumesc pt răbdarea pe care a avut-o cu mine; pt dăruirea necondiționată; pt blândeța sa; pt înțelepciunea sa; pt tot ce mi-a oferit fără a-mi cere ceva în schimb; îi mulțumesc pt Omul care este; îi mulțumesc pt tot.

Sărbători fericite, Înaltpreasfințite Părinte! Vă asigur că în inima mea, unde l-ați născut pe Hristos, sunteți primul dintre oameni! Nimeni și nimic nu va schimba această stare. 

 

Astăzi îi mulțumesc Arhiepiscopului Varsanufie

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Astăzi îi mulțumesc Arhiepiscopului Varsanufie

 

Pt că se apropie sfârșitul anului 2018, am de mulțumit unor persoane, care, pt mine au fost fie binecuvântări, fie lecții. Am început prin a-i mulțumi PS Galaction și voi continua cu Arhiepiscopul Varsanufie. Cine ar fi crezut? Nici măcar eu.

Când l-am cunoscut,  în reședința duhovnicului meu, pt mine, avea să devină o binecuvântare, mai târziu s-a transformat într-o lecție. Dură, cea mai dură, până la un punct.

La început, m-a susținut, m-a încurajat, alături de duhovnicul meu, mi-a citit cărțile înainte de publicare, ba mai mult, subiectul pt cartea ”Cu Hristos în spatele gratiilor”, nu doar că mi l-a propus, dar mi-a și facilitat accesul în incintele penitenciarelor, urmărind îndeaproape desfășurarea evenimentelor. Dar… a venit o zi… în care, dintr-un motiv anume, a devenit o lecție. Știu motivul, dar nu-l voi menționa aici, pt că, de ceva timp, în urma unui eveniment neașteptat, am hotărât să arăt doar lumina din oameni. Niciun om nu e bun până la capăt, așa cum niciun om nu e rău până la capăt.

Față de Arhiepiscopul Varsanufie, am trecut prin multe stări. L-am detestat, mi-am dorit să-l văd plătind pt tot, mi-a fost milă de el, nu mi-a fost milă, m-am rugat să-i ierte Dumnezeu toate greșelile, m-am rugat ca Dumnezeu să facă dreptate, etc, dar niciodată nu l-am urât.

Am avut momente în care îl întrebam pe Dumnezeu de ce trebuie să fie așa? De ce nu se mai termină coșmarul? De ce într-o viață atât de scurtă, încape atâta durere? De ce, de ce… multe de ce-uri. Mă durea pt că vedeam cu trece viața, așa, în tensiuni și nu puteam să fac nimic pt a schimba lucrurile. Mai târziu am înțeles că, în anii aceea, Dumnezeu mă pregătea pt a-mi descoperi o realitate de care auzisem că există, dar nu credeam. O realitate, pe care, dacă aș fi descoperit-o fără lecțiile acelor ani chinuitori, nu cred că aș fi făcut față.

Astăzi, îi mulțumesc Arhiepiscopului Varsanufie, pt toate câte au fost și bune, dar și mai puțin bune. Experiența celor mai puțin bune petrecute lângă el, m-a făcut să devin mai răbdătoare, mai înțelegătoare… M-a făcut să caut să înțeleg cauza întâmplărilor și să nu mă arunc să înfierez efectul. M-a învățat să nu răspund răului cu rău, să nu stric binele făcut, să mă rog cu sinceritate pt cei care mă nedreptățesc, etc. Tot experiența anilor petrecuți lângă el, m-a învățat să nu mai aștept nimic de la oameni, pt că, și cei mai buni, într-un anumit context al vieții lor, pot fi învinși de neputințe.  

Astăzi, îi mulțumesc și pt faptul că, la sugestia duhovnicului meu, a înțeles că trebuie stins conflictul dintre noi.

Astăzi, îi mulțumesc și îi spun că l-am iertat pt toate câte au fost și la rândul meu, îmi cer iertare, căci poate și eu, fără să vreau, i-am adus în vreun fel atingere sufletului său.

Am ales să fac această mărturisire publică, pt ca voi, cei care citiți și care poate aveți sufletul sfâșiat de nedreptăți, să știți că numai iertarea aduce sufletului sărbătoare.

Arhiepiscopului Varsanufie îi doresc sărbători fericite și îl asigur că, dacă de iertarea mea ar depinde calea sa către Rai, aceasta ar fi deja deschisă.

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Un gand bun pt cei singuri…

pt cei tristi, pt cei parasiti… stiu ca sunteti multi…
Nu v-am uitat. Rugati-va, sperati, iertati si sigur, la un moment dat, veti fi fericiti. 
Va spune asta un om care a fost ca voi!
Va imbratisez cu drag… pe toti!

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii