Lună: noiembrie 2018

Vă chem să-i fim alături!

Astăzi în zi de mare sărbătoare –  Sf. Apostol Andrei, Ocrotitorul României, vă chem să-i fim alături omului căruia Dumnezeu i-a lăsat doar viața.

 

M-am întors doar pt a face un apel la voi! Nici pe departe nu sunt pregătită pt a relua postările pe fb. Suferința oamenilor PE MINE nu mă lasă indiferentă. Așa că sunt aici doar pt omul căruia Dumnezeu i-a lăsat doar viața. 

În lumea sa de întuneric și tăcere a apărut și boala. Să-i fim alături în aceste momente grele, mult mai grele decât viața pe care a dus-o nevăzând niciodată o imagine și neascultând niciodată niciun sunet…

Dl Vasile Adamescu trebuie să fie transferat la o clinica privata. Familia minunată care îl îngrijește, are nevoie de ajutorul nostru, pt a-i ușura suferința omului care a suferit toată viața fără să spună vreodată cât îi e de greu…

Rar vă rog să distribuiți vreo postare de pe blog sau de pe fb, dar acum voi face acest lucru.

Distribuiți! Haideți să ajutăm un om care din lumea lui de întuneric și tăcere îl iubește pe Dumnezeu și iubește toată creația Sa. 

Mai jos aveți contul. Din puținul nostru putem aduce mângâiere.  

Micu Viorel Dumitru IBAN RO61BTRL01301201N72999XX.

 

Vasile Adamescu – omul căruia Dumnezeu i-a lăsat doar viața

Recunoaște sunetele după vibrație

Vede cu ochii sufletului

Postat de Mihaela Ion in Vasile Adamescu, 0 comentarii

Un alt arhiereu homosexual?

 

 

Aceasta este ultima postare. Mă retrag pt o perioadă. Nu știu cât. Am avut niște zile și nopți de coșmar. Nu am mai reușit nici măcar să mă ocup de cartea ”Întâlnirea cu mine”. Am nevoie să mă odihnesc… să mă adun… În acest moment mi se încurcă literele în fața ochilor din cauza oboselii și nu numai.

Mă gândeam că citim articole pe fb, vedem zâmbete, dar nu știm ce drame se întâmplă dincolo de ecran. Orice accept și înțeleg pe lumea asta: căderea, neputința, orgoliu, teama și altele care sunt, vrem nu vrem, în firea omului, dar minciuna și neomenia nu le pot înțelege. Minciuna și neomenia sunt atributele diavolului. El e tatăl minciunii și el e total indiferent la cuvinte, la rugăminți, la tot.

Feriți-vă de cei care nu vor să comunice. Aceia sunt cei mai periculoși oameni. În tăcerea lor încearcă să vă afle slăbiciunile, își fac planuri și lovesc, dacă s-ar putea și mortal, fără niciun fel de remușcare. Dar despre acest subiect vă voi vorbi cu o altă ocazie. Atunci când mă voi convinge de faptul că cel care pune poveri și pleacă fără să-i pese, nu se va mai întoarce. Astfel de lucruri sunt greu de dus… pt orice om, pt că orice om are o limite.

Scriu acest articol pt că în contextul mai sus menționat, am mai fost și căutată de ”reprezentantul” unui ”abuzat” de care m-am simțit efectiv hărțuită. ”Abuzatul” e diacon și a apelat la mine pt că eu, zice că am ”experiență în domeniu” și pot înțelege cu ce traume rămâne un tânăr abuzat de un arhiereu și că eu trebuie să scriu despre acest caz.

Individul zice a fost traumatizat în anul 2008 și ce să vedeți și-a adus aminte acum că a fost traumatizat. Și spune că mai e unul ca el. Cât timp, cel dintâi, a fost în grațiile arhiereului respectiv, nu a mai fost traumatizat. De anul trecut, de când arhiereul a început să-l îndepărteze încet, încet și-a adus aminte că e traumatizat. Uite că nu mai înțeleg prin ce trece un tânăr care are o astfel de experiență, înțeleg însă altceva, că toate ”victimele” de bunăvoie ale ierarhilor sunt fie homosexuali, fie interesați.

Ce mai caută unul care se simte abuzat în preajma ierarhului respectiv? De ce după prima atingere nefirească a ierarhului nu se oprește direct la poliție? Sau merge pe ideea : abuzează-mă că-mi place și poate prind și un post bun? Evident că nu le găsesc scuze arhiereilor care au astfel de apucături, (prin prisma funcției, ca oameni încerc să văd cauza și nu doar efectul) dar nu-i mai plâng nici pe ”abuzații” de bunăvoie.

Poate vă amintiți că am primit niște însemnări despre un arhiereu, însemnări în care se atinge și acest subiect atât de sensibil. De atunci mi-am schimbat total percepția pt că am înțeles multe lucruri. După ce mă voi mai liniști puțin, cel mai probabil voi scrie o carte.

Pe individul care mi-a transmis că dacă nu-l ajut, până la urmă tot va găsi o modalitate să facă publice faptele respective, îl întreb încă de acum. A avut sentimente deviante, dar sentimente pt ierarhul respectiv de a acceptat să-l ”traumatizeze” ani la rând? Dacă da, înseamnă că și el e homosexual sau în cel mai ”fericit” caz bisexual și nu are ce căuta în biserică. Dacă nu a avut sentimente față de ierarhul respectiv, înseamnă că e cocotă masculină care se vinde pt bani și pt funcții.

Atât deocamdată.

Sper să revin odihnită și cu forțe proaspete.

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 1 comentariu

Un preot şi-a dat foc în faţa Catedralei Neamului!

Dovada că nu avea ce căuta la Altar! Iar Dumnezeu știa asta. Nu e nimic întâmplător.

Un slujitor a lui Dumnezeu nu face niciodată așa ceva  și de-ar fi pedepsit pe nedrept.

Rușine George Ciulei! Îmbrăcat în reverendă ți-ai dat foc demonstrativ.

Rușine că nu cunoști acest canon: 

CANONUL 57 Vasile cel Mare (OSÂNDA PENTRU UCIDEREA FARA DE VOIE)

”Cel ce a ucis fără de voie 10 ani nu se va împărtăşi de cele sfinte; iar cei zece ani i se vor împărţi lui astfel: doi ani se va tângui, iar trei ani va pe­trece între cei ce ascultă, în patru ani se va smeri şi un an va sta numai împreună, şi după aceea se va primi la cele sfinte.”

A murit un om în accidentul în care ai fost implicat, iar canonic nu mai poți sluji. Și ce să vezi? Canonul nu e făcut de IPS Teodosie.

 

 Gest extrem al unui preot, care şi-a dat foc în faţa Catedralei Mânturii Neamului, în timpul slujbei de sfinţire a edificiului. Preotul incendiat se numeşte George Ciulei şi este din Constanţa.
https://observator.tv/eveniment/preot-incendiat-in-fata-catedralei-neamului-imagini-video-276508.html
Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii

La vreme de grele încercări

 

vedem cine poate priveghea cu noi „un ceas” și cine se leapădă de noi rămânând în somnul averilor și al preocupărilor lor…

Sfânta Evanghelie după Matei – Capitolul 26

35. Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel.
36. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.
37. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni.
38. Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
39. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
40. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!

Postat de Mihaela Ion in Carti, 1 comentariu