Lună: septembrie 2018

Întâlnirea cu mine – 90

 

Mergeau, ţinându-se de mână şi, din când în când, îşi spuneau cât de mult se iubesc. La un moment dat Alexandru s-a oprit. A strâns-o cu putere de mână pe Samira şi i-a arătat un loc de vis-a-vis:
– Uite, Samira, peste drum, în faţa magazinului aceluia, este o gură de canal! Acolo am dormit, multe nopţi. În oraşul de sub oraş… căci, da, sub acest oraş, mai este o lume. Am trăit momente îngrozitoare. Nefericiţi ca şi mine, tineri şi bătrâni, îşi găseau refugiul la întuneric, în pământ, sub tălpile nepăsătoare ale oamenilor care trăiesc deasupra. Acolo, am cunoscut cel mai degradant mod de a exista. Mult alcool, multe droguri, multe obiecte ascuţite, mulţi oameni tăiaţi pe mâini…
Alexandru a oftat şi şi-a şters sudoarea frunţii. Amintirile, mult prea dureroase, îi răscoleau sufletul, asemenea unei furtuni nestăvilite.
– Oamenii, indiferent de vârstă, cei de sub pământ, cei degradaţi şi fără nici o speranţă se tăiau pe mâini, crezând că, aşa, prin durere fizică, îşi eliberează durerea sufletească – a continuat Alexandru, oftând din adâncul sufletului. Era o iluzie, care aducea şi mai multă durere şi mai multă lipsă de speranţă…
Sub ochii mei, de multe ori, s-au petrecut violuri. Tineri beţi şi drogaţi, abuzau fetele fără apărare, singure pe lume, ca noi toţi de altfel. Pe unele le-am apărat, pe altele însă nu am putut – eram imobilizat de alţii, care aveau aceleaşi intenţii cu primul violator şi, care, îşi aşteptau rândul. Sub ochii mei, din vieţi nefericite, s-au născut alte vieţi… Unele dintre tinerele violate, au adus pe lume copii. Şi ce să să facă, o tânără mamă care nu se putea apăra, nici măcar pe ea? Ce putea să facă, pentru copilul ei? Toate şi-au luat pruncii în braţe şi i-au abandonat, fie pe lângă tomberoane, fie în scările blocurilor, pe unde au putut, fiecare. Din abandon, s-a născut un alt abandon. După ce-şi abandonau copii, se întorceau în canal, într-o “casă” neagră şi nesigură. Le vedeam triste câteva zile, apoi îşi găseau refugiul în ţigări, băutură sau droguri.
De multe ori m-am rugat ca, pe acei copilaşi, să-i găsească nişte oameni, care să le poată oferi, ceea ce noi n-am avut: căldură, iubire, siguranţă…

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii

Oare as fi dispusa sa imi sacrific fericirea…

 

Buna seara, doamna! Sunt fericita posesoare a cartii Calugarul si Alexandra, a gasit-o nasa mea intr-o librarie si mi-a cumparat-o. Am citit-o astazi. Ma simt datoare sa va spun ce am inteles eu dintre randuri. Dar, mai intai, o sa va spun ca personajul meu favorit este Ciprian. Pentru simplitate si smerenie, pentru felul lui curat si sincer, pentru ca de la el si de la Alexandra am inteles ca adevarata noastra fericire si felul in care ne putem gasi pe noi, este sa ne gasim in slujba altuia. Sa fim utili si de ajutor, asta ne e scopul.

Daca la Calugarul m-am intrebat ce am facut eu pentru altul (pentru ca de acolo am inteles ca e usor sa dam vina pe persoane/situatii, dar de fapt, conteaza ceea ce facem noi pentru cei din jurul nostru), cartea Calugarul si Alexandra m-a facut sa ma intreb cate as putea indura pentru ca persoanele pe care le iubesc sa isi urmeze scopul real? Oare as fi dispusa sa imi sacrific fericirea pentru fericirea lor? Le randuieste Dumnezeu pe toate, dar tarziu intelegem ca toate sunt spre binele nostru.

Multumesc pentru lectie!

A. S.

Postat de Mihaela Ion in Impresii de la cititori, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 84

 

Începuseră să i se deruleze tot mai pregnant în minte, toate momentele petrecute alături de Alexandru; toate luptele pe care le-a dus alături de ea, toată încrederea pe care i-a oferit-o, chiar şi atunci când ea însăși, nu mai avea încredere în ea. I-au dat lacrimile…
Mergând spre fereastră, a privit spre cer şi a şoptit:
-Doamne, puţine lucruri Ti-am cerut, de când mă ştiu! Dar acum, Te rog, Te implor, nu îngădui să plece singurul bărbat care m-a acceptat, care m-a iubit şi care mi-a dat voie să fiu eu, aşa cum simţeam să fiu! Ştiu, am greşit! L-am supus la un test mult prea dureros pentru sufletul său! Iartă-mă şi ajută-mă!
Iartă-mă şi tu, Alexandru…

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii