Lună: septembrie 2018

Patriarhul Teoctist mi-a spus: Nu acum!

 

După plecarea din această lume a Preafericitului Teoctist, am aflat lucruri cutremurătoare petrecute în ultimele 3 zile de viață ale bătrânului Patriarh. Avântată cum sunt am sunat-o pe una dintre rudele Preafericitului și i-am spus că vreau să scriu o broșură cu titlul ”Ultimele 3 zile ale Patriarhul Teoctist”.

-Mâine mă apuc de scris, i-am spus hotărâtă.

-Nu știu ce să zic. Ai de gând să o semnezi sau să folosești pseudonim?

-Eu sunt un om asumat. Normal că o voi semna cu numele meu.

-Bine. Dumnezeu să te aibă în pază! Când va fi gata te rog să mă anunți!

Seara am deschis un document și am pus deja titlu urmând ca a doau zi să încep să scriu.

Noaptea am visat că eram la Catedrala din Dealul Mitropoliei. Intrasem să mă închin. În Catedrală nu era nimeni. M-am închinat la icoanele de la Sfântul Altar și când m-am întors l-am văzut pe Patriarhul Teoctist în scaunul arhieresc. Era în picioare învăluit de o lumină strălucitoare.

-Ce mă bucur că vă văd, am spus apropiindu-mă să iau binecuvântare. Știți, vreau să… am zis intenționând să-i spun ce aveam de gând.

Patriarhul Teoctist, mi-a făcut semn cu mâna să tac, apoi mi-a spus:

-Nu acum!

M-am trezit foarte bucuroasă că l-am văzut, dar și convinsă că nu era timpul… Când va fi timpul unei astfel de cărți, nu știu, dar știu că va fi…

Până atunci voi mai scrie… aici…  câte ceva… din când în când…

 

Postat de Mihaela Ion in Amintiri, 0 comentarii

44 de ani de când sora IPS Teodosie a plecat la îngeri

Paraschiva nume de sfântă… Nume de fiică, de soră, nume de soție, nume de mamă… Paraschiva povestea unei vieți trăite în  iubire…

Septembrie – acea toamnă… urmată de alte toamne, de alți ani…

Paraschiva – una dintre surorile ÎPS Teodosie

Un fel de cerb – ca un puzzle neterminat

A părăsit această lume din cauza unor atacuri subtile

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 90

 

Mergeau, ţinându-se de mână şi, din când în când, îşi spuneau cât de mult se iubesc. La un moment dat Alexandru s-a oprit. A strâns-o cu putere de mână pe Samira şi i-a arătat un loc de vis-a-vis:
– Uite, Samira, peste drum, în faţa magazinului aceluia, este o gură de canal! Acolo am dormit, multe nopţi. În oraşul de sub oraş… căci, da, sub acest oraş, mai este o lume. Am trăit momente îngrozitoare. Nefericiţi ca şi mine, tineri şi bătrâni, îşi găseau refugiul la întuneric, în pământ, sub tălpile nepăsătoare ale oamenilor care trăiesc deasupra. Acolo, am cunoscut cel mai degradant mod de a exista. Mult alcool, multe droguri, multe obiecte ascuţite, mulţi oameni tăiaţi pe mâini…
Alexandru a oftat şi şi-a şters sudoarea frunţii. Amintirile, mult prea dureroase, îi răscoleau sufletul, asemenea unei furtuni nestăvilite.
– Oamenii, indiferent de vârstă, cei de sub pământ, cei degradaţi şi fără nici o speranţă se tăiau pe mâini, crezând că, aşa, prin durere fizică, îşi eliberează durerea sufletească – a continuat Alexandru, oftând din adâncul sufletului. Era o iluzie, care aducea şi mai multă durere şi mai multă lipsă de speranţă…
Sub ochii mei, de multe ori, s-au petrecut violuri. Tineri beţi şi drogaţi, abuzau fetele fără apărare, singure pe lume, ca noi toţi de altfel. Pe unele le-am apărat, pe altele însă nu am putut – eram imobilizat de alţii, care aveau aceleaşi intenţii cu primul violator şi, care, îşi aşteptau rândul. Sub ochii mei, din vieţi nefericite, s-au născut alte vieţi… Unele dintre tinerele violate, au adus pe lume copii. Şi ce să să facă, o tânără mamă care nu se putea apăra, nici măcar pe ea? Ce putea să facă, pentru copilul ei? Toate şi-au luat pruncii în braţe şi i-au abandonat, fie pe lângă tomberoane, fie în scările blocurilor, pe unde au putut, fiecare. Din abandon, s-a născut un alt abandon. După ce-şi abandonau copii, se întorceau în canal, într-o “casă” neagră şi nesigură. Le vedeam triste câteva zile, apoi îşi găseau refugiul în ţigări, băutură sau droguri.
De multe ori m-am rugat ca, pe acei copilaşi, să-i găsească nişte oameni, care să le poată oferi, ceea ce noi n-am avut: căldură, iubire, siguranţă…

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii