Lună: august 2018

Și așa ESTE

 

Visam cu ochii deschiși la Casa Mea. Știam că în curte voi găsi viță de vie, gutui, liliac și mâna Maicii Domnului. Și așa ESTE. 

Credeți în visele voastre!

Visați și trăiți ca și cum visul e împlinit și el chiar se va îndeplini… 

Acum vă scriu evaziv, dar va veni o vreme… când… vă voi povesti cât de frumoase sunt zilele și nopțile în Casa Mea

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

A trecut la amenințări

 

 

Nenea ăla care se ceartă singur pe blogul meu a trecut la amenințări. Zice că dacă nu-l las pe IPS Teodosie în pace și că dacă mai scriu despre Înaltpreasfinția Sa, arată lumii cine este autoarea lucrării ”Mai mult decât o carte – Adevărul”. Aoleu bre, dar ce ce nu ”arăți” matale cine este autoarea cărții ”Gânduri pt cei ce suferă” sau a cărții ”Călăuza”, etc. De ce tocmai lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul” îți stă în gât? Sau de ce nu arăți mătăluță cine ești și te ascunzi în spatele unei adrese de e-mail? Măi nefericitule, dacă IPS Teodosie ar avea nevoie să se ”apere” de mine ar face asta singur, nu ar apela la oameni josnici ca tine.

 

Auzi bre, vezi ce scrie sub adresa matale? Numărul acela știi ce înseamnă? Mergând la poliție aflu imediat adresa de la care ai scris elucubrațiile alea. Stai bre sa-ți dau și definiția din Dex: ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. Nu de alta, dar să nu crezi că te laud 🙂

Am uitat să vă spun cu ce mă amenință. Zice că postează/ publică mesajele ”erotice” pe care i le-aș fi trimis eu lui Varsanufie. Pfaiiii cum de am aflat abia acum că are mesaje erotice de la mine??? Auzi măi nea, dar despre care mesaje vorbești? Despre mesaje fabiricate? Nu m-ar mira. Publică bre și mesajele alea ”erotice” sau escroc-tice să-ți iei și matale un pachet de țigări deoareșce, pt că 🙂 probabil ai rămas fără țigări și din acest motiv faci asa urât.

Alooo… nefericitul pe recepție? Cum să nu fii. Să știi că ești bun și mătăluță de ceva. Ești pe post de somnifer. De când mă ameninți am început să dorm mai bine. Și știi ce bine dorm în timp ce matale stai interzis în fața blogului meu neștiind ce să mai inventezi?

În imagine – tu 

Iar Varsanufie… dragul de el… va avea în curând o mare surpriză.

Am o mare rugăminte la voi totuși. Dacă vedeți ceva denigrator la adresa mea pe vreo pagină de fb sau în presa din Vâlcea, vă rog să-mi aduceți la cunoștință.

P.S. Nefericitul ăla s-a trezit cu noaptea în cap să-și verse veninul pe blogul meu. Astfel de oameni trăiesc iadul încă de aici de pe Pământ.

Eu m-am trezit cu zâmbetul pe buze, le-am spus celor dragi că-i iubesc, m-am bucurat până la ora asta de daruri și de oameni frumoși și mai urmează…

Matale, bre,  ți-e bine că te-ai trezit plin de venin? Și încă ceva. Să știi că nu-ți mai citesc mesajele. Am rugat pe cineva să le îndosarieze doar, pt că cine știe…

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii

Problema – relația mea cu IPS Teodosie

 

De câteva zile a apărut unul pe blogul meu care se ceartă singur. Are o maaaare problemă: relația mea cu IPS Teodosie. În plan secund îi ia apărarea lui Varsanufie, dar de ce și de cine îl apără nu am priceput. Pe mine nu m-a interesat și nu mă interesează subiectul atât timp cât nu mă atacă. A ieșit demult din viața mea. Ba mai mult, nu mai există nicio o portiță prin care să intre.

Individul, care nu știe cum a aterizat în viața lui, dar se amestecă în viețile altora, mă ceartă, îmi dă sfaturi, se dă mântuitorul meu, etc. Și culmea crede că îl și iau în seamă. 🙂

Ieri nu am postat nimic până târziu pt că nu am avut timp. Văzând că nu postez, a scris: ”Te-ai potolit?”. Păi nu mă ”potolesc” eu când zici matale? 🙂  ”Mă potolesc” bre.  🙂 Tocmai din acest motiv voi relua fragmente din lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”. Lectură plăcută! Și încă ceva. Ia-ți bre un calmant să nu-ți crească tensiunea. 🙂 

În foto… nenea… în fața blogului meu când e în pană de idei. 🙂 🙂 🙂

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii

IPS Teodosie – sărbătoarea revederii

 

V-am spus că duhovnicul meu nu uită oamenii pe care i-a cunoscut. Vă amintiți?

IPS Teodosie, duminică 19 august a.c., după o zi în care a săvârșit Sfânta Liturghie, apoi a avut cununii și botezuri până la orele 18.00, a plecat către mănăstirea din Dorna Arini, locul său natal. Deși avusese o zi foarte plină, în drum spre mănăstire a vorbit, cu bucurie și cu zâmbetul pe buze, mai mult de 4 ore la tel. Care era misterul bucuriei Înaltpreasfinției Sale? Revederea cu foștii colegi din seminar.

De foarte mult timp, în fiecare an, în prima săptămână după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, organizează în curtea copilăriei sale întâlnirea cu foștii săi colegi. Chiar dacă acum este Arhiereu, nu a uitat și nu-i uită pe cei alături de care a petrecut 5 ani din viață, urmați apoi de 9 luni de armată și de alți 4 ani de facultate. Nu uită Paraclisul seminarului, emoțiile examenelor, sala de clasă, meditațiile, sala de mese, dormitoarele, curtea Mănăstirii Neamț, în care ajungeau încolonați în fiecare duminică, în fiecare sărbătoare și mai ales la Canonul cel Mare al Sf Andrei Criteanul din prima săptămână a Postului Paștelui. La început de drum, în toate, a fost cu ei, cu ai săi colegi. Nu-i uită pe profesorii Înaltpreasfinției Sale, despre care adesea povestește.  

În cele mai mult de 4 ore de convorbiri telefonice și-a sunat toți foștii colegi și s-a asigurat că fiecare în parte are cu ce veni invitându-le, acolo unde era cazul, și familiile, familii pe care le cunoștea deja fiind prezent la aproape toate cununiile religioase ale foștilor colegi.

Cele mai înduioșătoare convorbiri, au fost convorbirile cu cei doi profesori ai Înaltpreasfinției Sale și cu un coleg care, din cauza problemelor de sănătate, nu se putea deplasa. Nu pot descrie bucuria duhovnicului meu când a auzit că cei doi profesori ai săi, încă mai pot veni la întâlnire. Pentru colegul suferind tot încerca să găsească o variantă să fie cumva prezent și domnia sa.

-Trimit pe cineva să ne vedem prin videotelefon, a spus la un moment dat duhovnicul meu. Să fii și tu aici măcar așa.

Din dialogul avut cu fostul său coleg și-a dat seamă că emoțiile l-ar copleși. Atunci a concluzionat:

-Lasă că trec eu pe la tine!

Ieri, la ora 8.00, în biserica Mănăstirii de la Dorna Arini începea Sfânta Liturghie oficiată de mai mulți slujitori între care doi arhierei: IPS Teodosie și IPS Ioachim – Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, cândva colegi de clasă, acum membrii ai Sfântului Sinod al BOR.

30 de glasuri, 30 de inimi, foști elevi și foști profesori deopotrivă, îi mulțumeau și îl lăudau pe Dumnezeu. 28 de vieți (foști seminariști) ale căror drumuri au început în același loc, au continuat în locuri diferite și ieri, din nou, a câta oară, s-au întâlnit în curtea copilăriei duhovnicului meu. Pt că duhovnicul meu i-a dat lui Dumnezeu totul: viața, inima, dar și casa copilăriei sale, transformând-o în Casa Lui Dumnezeu.

După Sfânta Liturghie a urmat pomenirea colegilor plecați la cele veșnice întâlnindu-se cu ei, din nou, în taina rugăciunii.

Reînviind parcă vremurile trecute s-au retras într-o sală, copie a unei săli de clasă. Foștii elevi s-au așezat în bănci, așteptând cu emoție întrarea celor doi profesori care au adus cu ei și catalogul clasei. Părinții profesori și-au exprimat și domniile sale emoțiile, dar și bucuria de a fi din nou împreună.

Catalogul a fost deschis asemenea unei cărți a amintirilor aducătoare de lacrimi. În sufletele celor prezenți a revenit seminaristul de altădată, îmbrăcat sobru, care uneori își frângea mâinile pe sub bancă, de teamă că va fi ascultat și că nu e suficient de pregătit. Nu teama de notă era cea care îl făcea să tremure interior, ci teama că își va dezamăgi profesorul pe care îl respecta ca pe un părinte.

Părinții profesori, cu mâinile îmbătrânite, au dat filele catalogului strigându-i în ordinea alfabetică inclusiv pe cei plecați pt care s-au păstrat momente de pioșenie și de afirmare a continuității de colegialitate cu ei, chiar dacă acum se află într-o altă dimensiune a vieți spirituale. Și ca la o oră veritabilă de seminar, cel strigat evoca realizările personale, dar mai ales cele misionare. Ascultându-se unii pe alții, în fiecare an, se îmbogățesc împărtășind diverse modalități de slujire preoțească.

 La masa comună au înflorit amintiri pe care le-au adunat în sufletele lor ca pe niște buchete de flori colorate și înmiresmate… Familia duhovnicească formată cândva la Seminarul Mănăstirii Neamț, s-a bucurat în bucurie sfântă privind în urmă cu recunoștință… timpului, oamenilor, anotimpurilor, anilor și mai presus de toate Lui Dumnezeu.

La finalul zilei, duhovnicul meu, care a avut o duminică plină, după care urmase o noapte în care dormise doar două ore și jumătate, era fericit. Sărbătoarea revederii adăugase aripi aripilor sufletului său.

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu