Lună: iunie 2018

Întâlnirea cu mine – 41

 

  -Cum poţi să fii atât de bun? Tu care nu ai primit nicio mângâiere de niciunde? Sunt o ticăloasă Alexandru. Eu te-am primit pentru că aveam de gând să te fac  slugă, iar tu ai interpretat că sunt un om bun. De unde ai atâta bunătate ? De unde?

  -De la cel care m-a creat, de la cel care mi-a purtat de grijă,  şi nu m-a abandonat niciodată.

  -Şi eu de ce am pierdut ceea ce tu ai şi probabil am avut şi eu? Situaţia ta a fost mult mai dramatică decât situaţia mea şi tu totuşi ai rămas un om bun.

  -Este vorba de alegere Samira, dar acum nici nu mai contează, important este că tu vrei să te schimbi în bine.

  -Vreau, vreau Alexandru, a spus strângându-l în braţe şi aşezându-şi capul pe umărul lui.

Au tăcut amândoi şi după un timp în care au stat doar îmbrăţişaţi , Samira s-a desprins încet din braţele lui şi fără să spună niciun cuvânt şi-a aşezat capul pe pernă. Era obosită de viaţă. Obosită de ea… Alexandru a sărutat-o pe frunte şi s-a retras în dormitorul lui. Urma o nouă zi dintr-o nouă stare. Prima zi a schimbării. Prima zi a luptei.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu

Întâlnirea cu mine – 40

 

  Bărbatului i-au dat lacrimile. Simţea zbuciumul ei, simţea cum se luptă cu stările ca şi cu niște fiare nemiloase.

  -Iartă-mă şi tu Samira! Iartă-mă , căci sigur şi eu ţi-am greşit cu ceva.

  -Tu nu mi-ai greşit cu nimic, ba mai mult ai îndurat toată indiferenţa mea şi nu numai. De ce ai făcut asta Alexandru? De ce ai rămas lângă mine?

  -Pentru că sunt convins că tu eşti un om bun Samira. Un om bun care, poate din indiferenţa altora, s-a transformat într-un om rău. Tu mi-ai oferit ceea ce ai primit. Indiferenţă ai primit, indiferenţă mi-ai dat. Şi cu toate acestea m-ai acceptat în casă, deşi sunt un străin pentru tine. Puteam să-ţi fac orice. Puteam să te batjocoresc, să-ţi fur bani şi lucruri din casă sau poate chiar să te omor. Sunt un om al străzii despre care n-ai ştiut nimic și cu toate acestea m-ai primit în casă şi m-ai adăpostit sub acelaşi acoperiş cu tine. Asta înseamnă că tu, la origine, eşti un om bun.

  Adâncul Samirei s-a cutremurat. Gândul că l-a primit în casă ca pe o slugă, iar el a interpretat acel gest ca pe un lucru bun, a făcut-o să se simtă mică în faţa bărbatului a cărui casă, până nu de mult a fost strada. Ruşinată în faţa conştiinţei ei, care se trezise în urma întâlnirii cu ea din vis, l-a îmbrăţişat pe Alexandru.

 

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu

Cu tine…

 

Cu tine înalţ fluturi peste zori,
Cu tine-adun al ploilor mister,
Cu tine sunt în mândre sărbători,
Cu tine privesc cerul – giuvaer.

Te-am tatuat în mine şi te port
Pe tine Înger răsărit din sori,
Tu al tristeţii mele antidot
Îmi răspândeşti pe cerul meu cocori.

Dar fără… fără tine nu sunt eu
Şi nici nu vreau să mai învăţ a fi,
Mi-ai dăruit nuanţe – curcubeu
Şi toate florile de pe câmpii.

Cu tine înalţ fluturi peste nori,
Cu tine împletesc astăzi poveşti,
Noi suntem noi, nu mai suntem actori
Şi ştiu că te iubesc… tu mă iubeşti.

M.I.

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii