Lună: iunie 2018

Cândva l-a lovit pe IPS Teodosie – astăzi doarme prin șanțuri

 

În urmă cu 20 de ani, un el, care avea și o funcție destul de importantă și pe care IPS Teodosie, îl considera apropiat și sincer, îl înșela pe duhovnicul meu și nu doar că-l înșela, dar îl și vorbea de rău, îi făcea reclamații, etc.

Într-o împrejurare anume am aflat despre acest lucru. I-am spus duhovnicului meu, care deși avea încredere în mine, a refuzat că creadă că poate fi adevărat. Mi-a zis că sunt cârtitoare, că judec oamenii, etc. Deși aș mai fi avut argumente pt a-i demonstra, am ales să spun doar că va veni vremea să se convingă de faptul că cel în care are încredere, nu e de încredere. După un timp, Înaltul s-a convins că am avut dreptate, dar bineînțeles că i-a găsit scuză: ”A fost ispitit de diavol”. Pe principiul, știți deja, ”Omul e bun, diavolul e rău”.

Zilele trecute am auzit că persoana respectivă, care înflorise stând pe lângă duhovnicul meu, a căzut în patima alcoolului  și nu doar el, ci soția. Au vândut tot, inclusiv apartamentul și s-au mutat undeva în afara Bucureștilor într-o casă care seamănă mai de grabă a cocioabă. Am mai auzit că sunt zile în care amândoi dorm prin șanțuri, că mănâncă la o cantină socială și că iau la pachet resturile de la mese.

Verificând să vad dacă informațiile sunt corecte, am aflat că situația este mult mai rea decât mi-a fost prezentată, dar timpul nu-mi permite să intru în amănunte.

Atenție, cei care îl loviți pe Înaltul și cei care loviți în general, nu vă bazați pe faptul că nu vi se întâmplă nimic într-un an, doi. Gândiți-vă că viața nu s-a terminat și mai gândiți-vă că Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. ”Cu măsura cu care măsurați cu aceea vi se va măsura”

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 43

 

  -Vrei să merg să pregătesc ceva de mâncare?

  -Da, a răspuns abia şoptind.

  -Voi ieşi puţin să dau dulciurile unor copii, apoi mă voi ocupa de micul dejun.

  Samira a aprobat din cap. Bărbatul a ieşit la poartă şi a oferit dulciurile copilului unor vecini, apoi a pregătit un mic dejun format din roşii, castraveţi, câteva frunze de salată, măsline şi o felie de brânză. A aşezat masa, apoi a invitat-o pe Samira. Tânăra când a văzut ce e pe farfurie a rămas în picioare lângă scaun.

  -Hai Samira, aşează-te!

  -Nu cred că pot să mănânc aşa ceva, dă-mi măcar o felie de pâine!

  -Nu Samira. Hai să mâncăm ce am pregătit! Te rog mult!

  Samira s-a aşezat pe scaun cu lacrimi în ochi. Cu greu a mâncat o feliuţă de roşie, una de castravete şi o măslină.

  -Nu pot Alexandru. Nu pot să mănânc aşa ceva. Te rog să înţelegi! Hai să o luăm treptat! Nu pot să trec dintr-o dată la un aşa regim.

  -Samira ai spus că vrei să faci o schimbare. Şi dacă vrei trebuie să tai totul din rădăcină, nu doar câte o crenguţă. Eu voi fi oglinda ta. Ai mâncat o feliuţă de roşie , una de castravete şi o măslină, atât voi mânca şi eu.

  -Dar tu eşti deja foarte slab. Ar trebui să mănânci mai mult.

  -Nu contează. Voi face exact ceea ce vei face şi tu.

  Samira tremurând de neputinţă şi de zbucium, a mai mâncat o felie de castravete. Acelaşi lucru a făcut şi Alexandru. Văzând că el este chiar oglinda ei, a aşezat furculiţa pe farfurie şi a început să plângă.

  -Alexandru tu înţelegi că nu pot? Nu pot. Te rog să mănânci!

  Bărbatul a aşezat şi el furculiţa pe farfurie şi a prins-o de mână.

  -Nu-i nimic Samira. Dacă nu poţi mânca acum, mâncăm mai târziu.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu

Îmbrătișând marea…

 

Astăzi nu am avut timp să postez următorul fragment din cartea Întâlnirea cu mine , pt că am fost o fugă să îmbrățișez marea și nu numai… 🙂 <3 

Dacă nu mi-e somn? Ooo, da, mi-e foarte somn, dar parcă n-aș dormi de atâta fericire!!! Abia ce am ”aterizat”, de prin lumi înalte… 

Port încă marea în brațe și… bucuria întâlnirii… 

Foto din arhiva personală 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 42

 

Din noapte mai rămăsese  putin. Samira era foarte neliniştită, iar sufletul ei se zbătea între întuneric şi lumină. Era conştientă că lupta pe care trebuia să o ducă urma să fie foarte grea. Faptul că Alexandru rămăsese lângă ea îi dădea o oarecare siguranţă. Într-un târziu, obosită de gânduri şi de stări, a adormit.

  Bărbatul răvăşit peste fire de zbuciumul Samirei abia spre dimineaţă a adormit puţin. În zorii zilei a făcut ordine prin casă, a strâns toate dulciurile de prin sertare şi a plecat la piaţă. De acolo a cumpărat foarte multe fructe şi legume. Când s-a întors,  Samira se trezise deja. Auzind uşa l-a strigat. Bărbatul a mers grăbit în dormitorul ei.

  -Da, Samira. M-ai chemat.

  -Ai fost la piaţă?

  -Da am fost. De astăzi va trebui să-ţi schimbi alimentaţia. Să ştii că am strâns toate dulciurile şi le-am pus într-o pungă .

  Samira a început să-şi frângă mâinile şi să înghită în sec.

  -Dacă vrei poţi să le mănânci tu, a zis luptându-se cu ea.

  -Nu Samira, nu voi mânca. Voi fi lângă tine şi te voi susţine inclusiv ţinând regimul care te va ajuta să slăbeşti.

  Fata a privit în pământ. Nu credea că va mai găsi vreodată pe cineva care să îi fie atât de devotat.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii