În urmă cu 20 de ani, un el, care avea și o funcție destul de importantă și pe care IPS Teodosie, îl considera apropiat și sincer, îl înșela pe duhovnicul meu și nu doar că-l înșela, dar îl și vorbea de rău, îi făcea reclamații, etc.
Într-o împrejurare anume am aflat despre acest lucru. I-am spus duhovnicului meu, care deși avea încredere în mine, a refuzat că creadă că poate fi adevărat. Mi-a zis că sunt cârtitoare, că judec oamenii, etc. Deși aș mai fi avut argumente pt a-i demonstra, am ales să spun doar că va veni vremea să se convingă de faptul că cel în care are încredere, nu e de încredere. După un timp, Înaltul s-a convins că am avut dreptate, dar bineînțeles că i-a găsit scuză: ”A fost ispitit de diavol”. Pe principiul, știți deja, ”Omul e bun, diavolul e rău”.
Zilele trecute am auzit că persoana respectivă, care înflorise stând pe lângă duhovnicul meu, a căzut în patima alcoolului și nu doar el, ci soția. Au vândut tot, inclusiv apartamentul și s-au mutat undeva în afara Bucureștilor într-o casă care seamănă mai de grabă a cocioabă. Am mai auzit că sunt zile în care amândoi dorm prin șanțuri, că mănâncă la o cantină socială și că iau la pachet resturile de la mese.
Verificând să vad dacă informațiile sunt corecte, am aflat că situația este mult mai rea decât mi-a fost prezentată, dar timpul nu-mi permite să intru în amănunte.
Atenție, cei care îl loviți pe Înaltul și cei care loviți în general, nu vă bazați pe faptul că nu vi se întâmplă nimic într-un an, doi. Gândiți-vă că viața nu s-a terminat și mai gândiți-vă că Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. ”Cu măsura cu care măsurați cu aceea vi se va măsura”
-Vrei să merg să pregătesc ceva de mâncare?
-Da, a răspuns abia şoptind.
-Voi ieşi puţin să dau dulciurile unor copii, apoi mă voi ocupa de micul dejun.
Samira a aprobat din cap. Bărbatul a ieşit la poartă şi a oferit dulciurile copilului unor vecini, apoi a pregătit un mic dejun format din roşii, castraveţi, câteva frunze de salată, măsline şi o felie de brânză. A aşezat masa, apoi a invitat-o pe Samira. Tânăra când a văzut ce e pe farfurie a rămas în picioare lângă scaun.
-Hai Samira, aşează-te!
-Nu cred că pot să mănânc aşa ceva, dă-mi măcar o felie de pâine!
-Nu Samira. Hai să mâncăm ce am pregătit! Te rog mult!
Samira s-a aşezat pe scaun cu lacrimi în ochi. Cu greu a mâncat o feliuţă de roşie, una de castravete şi o măslină.
-Nu pot Alexandru. Nu pot să mănânc aşa ceva. Te rog să înţelegi! Hai să o luăm treptat! Nu pot să trec dintr-o dată la un aşa regim.
-Samira ai spus că vrei să faci o schimbare. Şi dacă vrei trebuie să tai totul din rădăcină, nu doar câte o crenguţă. Eu voi fi oglinda ta. Ai mâncat o feliuţă de roşie , una de castravete şi o măslină, atât voi mânca şi eu.
-Dar tu eşti deja foarte slab. Ar trebui să mănânci mai mult.
-Nu contează. Voi face exact ceea ce vei face şi tu.
Samira tremurând de neputinţă şi de zbucium, a mai mâncat o felie de castravete. Acelaşi lucru a făcut şi Alexandru. Văzând că el este chiar oglinda ei, a aşezat furculiţa pe farfurie şi a început să plângă.
-Alexandru tu înţelegi că nu pot? Nu pot. Te rog să mănânci!
Bărbatul a aşezat şi el furculiţa pe farfurie şi a prins-o de mână.
-Nu-i nimic Samira. Dacă nu poţi mânca acum, mâncăm mai târziu.
Va urma
Astăzi nu am avut timp să postez următorul fragment din cartea Întâlnirea cu mine , pt că am fost o fugă să îmbrățișez marea și nu numai… 🙂 <3
Dacă nu mi-e somn? Ooo, da, mi-e foarte somn, dar parcă n-aș dormi de atâta fericire!!! Abia ce am ”aterizat”, de prin lumi înalte…
Port încă marea în brațe și… bucuria întâlnirii…
Foto din arhiva personală
Din noapte mai rămăsese putin. Samira era foarte neliniştită, iar sufletul ei se zbătea între întuneric şi lumină. Era conştientă că lupta pe care trebuia să o ducă urma să fie foarte grea. Faptul că Alexandru rămăsese lângă ea îi dădea o oarecare siguranţă. Într-un târziu, obosită de gânduri şi de stări, a adormit.
Bărbatul răvăşit peste fire de zbuciumul Samirei abia spre dimineaţă a adormit puţin. În zorii zilei a făcut ordine prin casă, a strâns toate dulciurile de prin sertare şi a plecat la piaţă. De acolo a cumpărat foarte multe fructe şi legume. Când s-a întors, Samira se trezise deja. Auzind uşa l-a strigat. Bărbatul a mers grăbit în dormitorul ei.
-Da, Samira. M-ai chemat.
-Ai fost la piaţă?
-Da am fost. De astăzi va trebui să-ţi schimbi alimentaţia. Să ştii că am strâns toate dulciurile şi le-am pus într-o pungă .
Samira a început să-şi frângă mâinile şi să înghită în sec.
-Dacă vrei poţi să le mănânci tu, a zis luptându-se cu ea.
-Nu Samira, nu voi mânca. Voi fi lângă tine şi te voi susţine inclusiv ţinând regimul care te va ajuta să slăbeşti.
Fata a privit în pământ. Nu credea că va mai găsi vreodată pe cineva care să îi fie atât de devotat.
Va urma
Comentarii recente