Lună: mai 2018

Întâlnirea cu mine – 26

 

-Pot să mănânc pâinea asta şi un măr?

-Doar o felie de pâine. Îţi ajunge.

Bărbatul a luat felia de pâine şi s-a aşezat pe scaun. A mâncat-o încet ca şi cum ar fi vrut să nu se termine atât de foame îi era. Samira mânca grăbită ciocolata bucată cu bucată. Fără să-şi dea seama, în singurătatea pe care o trăia, îl invitase pe duhul întunericului care pusese stăpânire pe mintea şi pe sufletul ei transformând-o într-un om tot mai rău, tot mai nemilos, tot mai egoist. Nu mai era nevoie să-i simtă prezenţa pentru că o acaparase deja cu totul, îi manipula mintea după bunul lui plac.

Alexandru a terminat de mâncat felia uscată de pâine şi a întins mâna să mai ia alta. De foame uitase că Samira i-a spus să mănânce doar o felie de pâine.

-Bă, am spus o felie! După ce că te primesc în casa mea acum încerci să te faci şi stăpân?

-Măăă… ierţi… iertaţi… a zis trăgând mâna… dacă pot să vă ajut…

-Bă ţi-am zis să-mi vorbești la per tu? Ce mă enervezi cu prefăcătoria asta!

-Bine, vorbeam aşa din respect.

-Lasă respectul! Ia hârtia asta şi arunc-o!    

Între timp Samira terminase ciocolata. Tânărul luând ambalajul gol, a simţit mirosul îmbietor de ciocolată. Ar fi dat orice numai să guste un colţişor din ceea ce pentru el reprezenta o delicatesă.

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii

Sfinții din alte țări se descoperă românilor…

Fericita Anastasia Tiflisa sau Georgiana.

Atașez scrisoarea trimisă Departamentului de Canonizare a Sfinților din cadrul Patriarhiei Georgiei

Vis/mărturie despre Fericita Anastasia Georgiana

În după amiaza zilei de 25.05.2018, fiind foarte obosit, din cauza programului încărcat, am ațipit puțin. Atunci, am visat că discutam cu un profesor universitar, lângă un zid, pe care era pictat în frescă, Țarul Nicolae al II-lea alături de familia sa. Pictura era putin cam naivă de aceea, îmi manifestam supărarea că, trasaturile chipului nu sunt identice cu cele din fotografiile Țarului. Această nemulțumire a constituit inițial obiectul discuției, după care profesorul respectiv mi-a vorbit și despre un mitropolit ucrainean, al cărui nume nu mi l-am mai amintit după trezire, care ar fi putut să mi ofere ceva informații despre subiectele legate de Țar. Printre altele, pe parcursul discuției noastre, i-am pomenit profesorul respectiv și despre problemele de sănătate ale membrilor familiei mele. Acesta mi-a spus că, îmi oferă numărul de telefon al unei persoane care ar fi putut să mă ajute, moment în care, am auzit o voce care m-a îndemnat să caut o femeie, o sfântă, despre care mi se transmitea mental că nu e canonizată și că a viețuit aproape de zilele noastre, în secolul XX.

Vocea din vis i-a rostit numele întreg însă am reținut doar ultima parte a acestuia și anume, sfânta femeie de la zid, Țiflisa sau Tiflisa.

Încercînd să rețin numele ei, brusc m-am trezit din somn, văzând în ultimele sale cuvinte un indiciu clar care trebuia să mă conducă la descoperirea identității acesteia. Imediat, așa cum am procedat și în alte ocazii similare, l-am sunat pe fiul meu duhovnicesc, Denis Chiriac, basarabean de origine, cunoscător al limbii ruse, pe care l-am apelat telefonic și l-am rugat, să caute pe internet date, despre o femeie nevoitoare, al cărei nume conținea cognomenul de Tiflis. În primă fază nu a descoperit nimic, moment în care am realizat că Tiflis reprezintă de fapt vechiul nume al capitalei Georgiei, Tbilisi.I-am cerut să caute, să descopere, dacă există vreo ascetă sau vreo nebună pentru Hristos care a locuit și s-a nevoit în Tbilisi în secolul trecut, dată fiind aplecarea specială și evlavia deosebită pe care am manifestat-o de-a lungul timpului, față de sfinții nebuni pentru Hristos și față de sfinții stâlpnici.

Folosind puținele indicii primite de mine în vis, Denis a găsit pe internet, în limba rusă informații despre o nevoitoare, nebună întru Hristos, pe nume Anastasia. Aceasta se nevoise vreme de 65 de ani, șezând pe vine fără să se miște, ispășind din iubire, în locul logodnicului, păcatul sinuciderii acestuia în curtea  casei ei, din orașul Tbilisi, capitala Georgiei, care avusese până în 1936 denumirea de Tiflis.

În plus, am constatat că, Fericita Anastasia avea legătură indirectă și cu Țarul Nicolae al II-lea, logodnicul ei fiind ofițer al armatei imperiale ruse. De asemenea,  tatăl ei, inginer rus de profesie s-a mutat cu traiul din Sankt-Petersburg la Tbilisi, pentru a lucra la construcția căii ferate de aici.

Lecturând mai multe materiale existente în rusă despre Fericita Anastasia, am descoperit de ce, în vis mi s-a spus să o caut pe „femeia cu zidul”. Fericita  Anastasia a salvat orașul Tbilisi de urmările teribile ale unei inundații de proporții, profețindu-i secretarului general al Partidului Comunist Georgian, Vasili Mzevanadze că, după un an, va urma o inundație masivă care va devasta tot malul stâng al râului Kura și de aceea ar trebui construită o barieră/un dig/zid de protecție. Din fericire, secretarul general al PCG a luat aminte la profeția sfintei, și a întărit malurile râului, astfel încât, anul următor, în ciuda inundației, orașul Tbilisi a fost în afara oricărui pericol.

O dovadă în plus care atestă că, în vis fusese vorba despre Fericita Anastasia cea Șezândă sau Așezată, nebuna întru Hristos de la Tbilisi, este chiar ziua în care am avut acest vis ce coincide cu data adormirii sfintei, 25 mai pe stil vechi / 7 iunie pe stil nou  (!),

M-am bucurat să aflu din surse online că, în anul 2017 a fost tradusă în rusă o carte despre Sfânta Anastasia și că, există inițiativa de canonizare a Fericitei, de către Patriarhia Georgiei. Ultima informație m-a motivat să redactez mărturia, pe care o aveți în față, ca dovadă a faptului că, Dumnezeu însuși îi cinstește și îi face cunoscuți pe sfinții Săi, oferind în chip atât de minunat mărturie despre sfințenia acestei nevoitoare și pe pământ românesc, un spațiu unde nu există, deocamdată,  nici o informație despre Fericita Anastasia Tiflisa sau Georgiana.

Pecetluim adevărul acestei mărturii prin invocarea numelui Preasfintei Treimi, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și prin semnătura noastră.

Data 25.05.2018                                                   

Protosinghel Maxim Vlad,  slujitor al Catedralei Arhiepiscopale „Sf. Petru și Pavel” din Constanța.                                                         

Denis Chiriac

 

Preotul interesat de visul meu este chiar         Protosinghelul Maxim Vlad. La momentul acela nu am dorit sa-i dau numele, acum având în vedere experiența similară pe care a avut-o consider că este necesar sa-i descopăr identitatea. 

Grigorii Juravlev – pictorul fără mâini şi fără picioare

Postat de Mihaela Ion in Fericita Anastasia Georgiana, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 25

 

Samirei i-au dat lacrimile. Din relatările lui reţinuse un  singur lucru, că era la fel de singur ca şi ea. Un gând viclean însă a făcut-o să şteargă repede lacrimile: ,,Samira, tu eşti bogată nu ai de ce să-ţi fie milă de un om pe care doreşti să ţi-l faci slugă’’

-Gata, termină că m-ai plictisit!

-Dar..

-Nici un dar. Maseaza-mă şi taci!

Tânărul şi-a înghiţit lacrimile şi a masat-o în continuare pe picioare. O tăcere de gheaţă s-a aşternut între ei. Între timp, Samira a golit paharul.

-Mai pune-mi unul! a spus întinzându-i paharul lui Alexandru.

Tânărul s-a ridicat, i-a mai pus whisky în pahar, i l-a dat, după care s-a aşezat şi a început să o maseze din nou.

După un timp lui Alexandru i s-a făcut foame. Nu a îndrăznit să spună nimic, doar şi-a dus mâna în dreptul stomacului în speranţa că Samira va observa. Ameţită de aburii alcoolului nu mai era atentă nici măcar la ea, dar apoi la el. Pe la amiază bărbatul şimţind că leşină de foame a întrebat-o pe Samira dacă vrea să mănânce ceva.

-Ce bă, ți-e foame?

-Îmi cam este dom… Samira.

-Du-te şi mănâncă şi tu ce oi găsi pe la bucătărie! De dulciurile mele nu ai voie să  te atingi. Chiar aşa, ia dă-mi ceva din sertarul acela, i-a zis indicându-i sertarul cu dulciuri. O ciocolată de-aia mare.

Bărbatul a deschis sertarul şi când a văzut atâtea dulciuri a simţit că i se face rău. Nu mai mâncase o ciocolată de ani de zile, aproape că nu-i mai cunoştea nici gustul. I-a dat-o Samiei înghiţind în sec şi s-a dus la bucătărie. Pe masă erau câteva felii de pâine uscată şi trei mere.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 24

 

Samira învârtind paharul între palme îl vedea ca prin ceaţă pe Alexandru.

-Bă Sandule, povesteşte-mi şi mie despre tine! De unde vii, ce-ai făcut până acum, de-astea.

Tânărul a oftat, cuvintele Samirei le-a simţit ca pe un cuţit într-o rană foarte adâncă, dar era în casa ei şi trebuia să-i povestească.

-Domişoară..

-Samira mă, ti-am spus!

-Mă scuzaţi!

-Fără mă scuzaţi!

-Bine, Samira… am fost un copil orfan. Nu îmi cunosc părinţii. Am crescut la Casa de copii. Când aveam vreo 14 ani m-a căutat o mătuşă de ale mele din partea mamei, de la ea am aflat că mama m-a făcut cu un bărbat a cărei identitate nu o cunoştea.

-De ce?

-În perioada respectivă avusese relaţii intime cu mai mulţi bărbaţi. Pentru că nu avea intenţia să mă crească, nici nu a interesat-o să descopere cine este tatăl meu. Nu ştiu care a fost intenţia mătuşii mele, nu ştiu pentru ce a venit doar o singură dată, dar cert este că m-a răscolit mai rău decât eram. Am sperat din tot sufletul că mă va lua şi că voi avea o familie, dar nu a fost aşa. Atunci m-am simţit abandonat pentru a doua oară, iar abandonul acela a fost mai dureros decât primul. De la 18 ani sunt pe străzi, când am fost dat afară din Casa de copii, am încercat să mă angajez, dar cine ar fi avut încredere într-un tânăr care nu avea nici măcar o adresă sigură unde putea fi găsit?

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu