Lună: mai 2018

Fericita Anastasia cea Șezândă

nebuna întru Hristos din Tbilisi

Tbilisi (Georgia) – un oraș dintre cele mai vechi, sfințit cu sângele sfinților, oraș în care au pătimit pentru Ortodoxie, fără să se lepede de Domnul, 100.000 de mucenici deodată. Clerici, bărbați și femei, adolescenți și prunci nevinovați… Practic pe fiecare stradă a Vechiului Oraș se înalță biserici mărețe foarte vechi. În acest oraș se așterne în mod nevăzut harul lui Dumnezeu și petrece în văzduh binecuvântarea sfinților. Dacă vrem, aceste daruri ne pot fi împărtășite și nouă. Cu cât mai des ne vom împărtăși din ele, cu atât mai mult se vor vindeca rănile adânci ale sufletelor noastre. Harul lui Dumnezeu transfigurează tainic sufletele.

        Tocmai în acest oraș, în anul 1886, s-a născut o fetiță pe nume Anastasia Sazanova, viețuind pe strada Himșiașvili cu nr. 11 (fosta stradă Alliluieva). A rămas de mică orfană de mamă, iar apoi și de tată, fiind crescută de mama sa vitregă împreună cu cele două surori ale sale. Încă din copilărie a fost deosebit de credincioasă, cântând în corul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” care nu era prea departe de casa sa. A muncit ca telefonistă și, din câte se spune, era extraordinar de frumoasă.

        Cu toate că a avut mulți admiratori, s-a îndrăgostit de un ofițer sărman. Atât de mult l-a iubit încât  s-a logodit cu el. Dar mamei sale vitrege îi displăcea atât evlavia fetei, cât și mirele acesteia. În anul 1905, alesul inimii Anastasiei a fost trimis pe front, iar el a venit mai întâi la casa Anastasiei ca să-și ia rămas bun. Negăsind-o acasă, a întrebat-o pe mama vitregă a Anastasiei unde plecase aceasta. A primit un răspuns care l-a șocat: „Și-a ieșit din minți și a fost dusă legată la spitalul de psihiatrie”. În disperarea sa, ofițerul respectiv a scos revolverul și s-a împușcat.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Fericita Anastasia Georgiana, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 29

 

-Bă, te mai întreb odată, te culci cu mine sau nu? Dacă nu, pleacă!

Bărbatul s-a ridicat şi-a încheiat nasturii de la cămaşă şi privindu-o cu o profundă milă, i-a spus că va pleca. Ajungând la uşă a mai privit-o o dată.

-Samira, sper să vină o zi în care să îţi doreşti să ai grijă de tine Samira!

Femeia s-a uitat la el cu indiferență. Alexandru a ieşit din curte şi a rămas totuşi la poartă. Ceva îl ţinea pe loc, dar nu ştia ce. Deodată a auzit un zgomot puternic şi s-a întors să vadă ce s-a întâmplat. Când a deschis poarta a văzut curtea plină de cioburi. Samira aruncase cu sticla de whisky, spărsese geamul şi împiedicându-se de piciorul de la masă căzuse fără posibilitatea de a se mai ridice. Alexandru speriat a intrat în casă strigând:

-Samira, Samira, ai păţit ceva? Eşti bine?

În cădere fata se lovise destul de serios la cap. Îşi făcuse o rană adâncă. Bărbatul a ridicat-o cu greu şi a aşezat-o pe fotoliu, i-a îngrijit cu atenţie rana, a splălat-o, a pansat-o, după care s-a aşezat lână ea şi i-a sărutat mâna.

-Samira, nu mai plec, măcar pentru un timp.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu

Întâlnirea cu mine – 28

 

-Am nevoie de un bărbat, înţelegi?

-Samira, stai… a zis tânărul îngrozit de-a binelea, stai puţin!…

-Ce mă, ţi-e silă de mine că sunt grasă? Te plătesc dacă vrei, sunt bogată!

Bărbatul de disperare a prins-o de mâini şi a încercat să o liniştească.

-Samira ascultă-mă! Nu îmi e silă de tine, mi-e milă, aş putea să profit de tine, pentru că şi eu aş avea nevoie de o femeie, dar nu o fac şi ştii de ce? Pentru că tu eşti sub influenţa alcoolului iar eu sunt lucid. Mâine s-ar putea să-ţi pară rău pentru propunerea pe care mi-ai făcut-o. Dacă aş avea o relaţie intimă cu tine, tot mâine, s-ar putea din cauza asta să te simţi şi murdară. Samira îl privea ca prin ceaţă şi părea că nu înţelege nimic.

-Bă, te culci cu mine sau nu?

-Nu, Samira, a spus bărbatul hotărât, pentru că dincolo de trupul acesta tu ai un suflet.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 27

 

 -Mai adu-mi una, a zis Samira grăbită! Şi mai pune-mi nişte whisky în pahar.

A privit-o scurt pe fată şi a început să se îngrozească de comportamentul ei. Îl înspăimânta deja, iar privirea îi era din ce în ce mai tulbure. A luat totuşi o ciocolată la întâmplare şi a întrebat-o dacă o doreşte pe aceea. Samira i-a făcut semn că da. În drum spre ea a luat şi sticla cu whisky de pe masă şi i-a pus puțin în pahar.

-Domnişoară, pardon Samira aş vrea să plec totuşi..

-Unde mă? a întrebat agitată.

,,Chiar aşa? Unde să mă duc?’’ şi-a zis în gând.

-Te-am întrebat unde, a zis din nou pe un ton ridicat.

-Pe stradă. Unde?

Samira l-a privit cu un soi de ură. L-ar fi lăsat să plece, dar nu l-ar fi lăsat… Ameţită de tot de alcool i-a făcut semn să vină lângă ea. Bărbatul speriat s-a aşezat cu inima strânsă. Samira i-a dat paharul, i-a făcut semn să-l pună pe masă şi l-a chemat din nou lângă ea. S-a întors către el, şi luându-l prin surprindere, l-a sărutat. Bărbatul a închis ochii de spaimă, de uimire, nu ştia ce să facă, să o respingă sau să-i răspundă sărutului. Până să ia o hotărâre, Samira s-a desprins de lângă el şi ridicându-se cu greu, a început să-l descheie la cămaşă.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii