Lună: martie 2018

Astăzi Nicon Petrescu, fratele IPS Teodosie, a fost înmormântat. Rugăciuni s-au făcut și în curtea unde era cândva casa cu cerdac de pe malul Bistriței, casa copilăriei sale. A fost pomenit în biserica mănăstirii ce are ca hram principal Acoperământul Maicii Domnului, la care s-au adăugat ocrotirile Sfântului Mare Mucenic Procopie și a Sfintei Cuvioase Maici Elisabeta, nume pe care le-au purtat părinții săi.

Primii pași și cumva ultimul drum au plecat din același loc… Un arc peste timp în interiorul căruia s-a desfășurat o viață… Dintre frații cei mulți au rămas puțini, dar suficienți încât să-i împletească, alături de soție, copii și apropiați, o cunună din lacrimi și rugăciuni, care să-l însoțească în drumul către veșnicia Luminii.

În mănăstire acum, după parastas, este liniște… La poarta ei, clocotind parcă a durere, râul Bistrița își adună amintirile… Martor la jocurile copilului Nicon, apoi la gândurile adolescentului și la îngrijorările omului matur, același râu, martor tăcut și la slujbele pentru plecarea sa pe drumul fără de întoarcere.

Duhovnicul meu… în rugăciune… mereu… acum, însă mai mult decât oricând, în rugăciune pentru fratele Înaltpreasfinției sale.

Cine l-a văzut astăzi la Sfânta Liturghie pe IPS Teodosie, n-ar fi zis că poartă în suflet durerea pierderii singurului frate pe care îl mai avea în viață. De ce? Pentru că a învățat să îmbrace durerea în credință.

Începând de astăzi, la slujbele arhierești și nu numai, duhovnicul meu va mai trece încă un nume pe lista fraților plecați acolo unde nu este nici întristare, nici suspin, ci doar viață veșnică: Nicolae, Victoria, Zaharia, Mitrofan, Petru, Paraschiva, Roman, Cristofor și Nicon.

IPS Teodosie prin alegerea Înaltpreasfinției sale, prin jertfa și dăruirea totală, i-a oferit posibilitatea fratelui Nicon, de a fi pomenit în Mănăstirea din curtea casei copilăriei înainte de plecarea sa – ACASĂ.