Lună: ianuarie 2018

Dacă vă veți hotărî să vă spovediți ….

A luat o carte de vizită de pe birou și mi-a dat-o zâmbind.

-Aici aveți numerele mele de telefon. Dacă vă veți hotărî să vă spovediți vă stau la dispoziție oricând se poate.

Am luat cartea de vizită și l-am privit nedumerită. Disponibilitatea omului din fața mea mă copleșise. Nu înțelegeam cum un om care mă văzuse pentru prima dată se punea la dispoziția mea. Nici nu înțelegeam de ce. Cu mintea mea limitată și legată de cele pământești, m-am gândit că este așa de amabil doar pentru faptul că lucram în presă. Mai târziu aveam să înțeleg profunzimea amabilității Preasfinției sale.

Indiferent cine aș fi fost și cum m‑aș fi numit, ar fi procedat la fel, pentru că a vrut să-mi câștige sufletul pentru Dumnezeu. Din iubire pentru oameni se făcea „tuturor toate”, la orice oră din zi și din noapte. Mâinile sufletului său neobosite, se ridicau la rugăciune și se întindeau către semenii săi pe care i-ar fi vrut cu iubire lângă iubirea cea mare – Dumnezeu.

-Mulțumesc, am spus oarecum încurcată!

Mi-am amintit din nou gândul pe care îl avusesem la ușa bisericii în timpul slujbei arhierești: . „Dacă mă voi apropia vreodată de vreun preot, acesta va fi…” Și da „preotul” acela… chiar el… îmi deschisese poarta spre apropierea gândită, ca un legământ făcut în biserica în care îl văzusem pentru prima dată. Ce lucrare tainică și minunată făcuse Dumnezeu. Dar eu eram jurnalista care nu voia să se arate surprinsă, copleșită, vulnerabilă… Pe atunci a-mi exterioriza trăirile mi se părea o slăbiciune. Așa că am încercat să-mi ascund surprinderea.

-Dar să știți că eu sunt o fire foarte încăpățânată, nu e ușor de lucrat cu mine. Nu funcționez după principul „crede și nu cerceta”.

-Încăpâțânată? m-a întrebat zâmbind. Dacă sunteți încăpâțânată doar din punctul acesta de vedere și anume că doriți să cercetați, nu e rău, pe de o parte, iar pe de alta, acest „crede și nu cerceta”, nu există în Biblie. Cei care nu au citit Biblia și vor să stea departe de ea, au inventat această expresie pentru a-și justifica lipsa lor de interes față de cele sfinte. În Biblie scrie ”cercetați Scripturile că în ele este viața veșnică”

-Eii, nu doar din punctul acesta de vedere sunt încăpățânată, am zis zâmbind la rândul meu.

-Atunci și pentru mine va fi o provocare.

„Bun psiholog” mi-am zis în gând.

-Vă încumetați să vă luați un fiică duhovnicească aproape imposibilă? Să știți că s‑ar putea nu doar să nu vă ascult uneori, dar s-ar putea să vă și contrazic.

Telefoanele tot sunau și la Preasfințitul și la mine. Dialogul se prelungise mai mult decât mă așteptasem. Colegele de la culegere mă tot sunau să le dau articolul pentru a avea timp să-l predea.

-Nu-i nicio problemă, mă mai smeresc și eu, a zis zâmbind. Când vă hotărâți, aștept un telefon. Cu drag aș vrea să mai stăm de vorbă, dar văd că se precipită lucrurile și aici și se pare că și la dumneavoastră la redacție.

-Așa este. Vă mulțumesc mult, și da, când mă voi hotărî să mă spovedesc vă voi suna.

M-a condus până la ușă cu zâmbetul pe buze, apoi Preasfinția sa a mers la birou, iar eu am plecat grăbită la redacție.

Va urma

Fragment din

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Cum l-am cunoscut pe IPS Teodosie -2

După mai puțin de 15 minute, s-a deschis ușa holului și a apărut Preasfinția sa – Arhiereul.

-Dânsul e Preasfințitul, mi-a șoptit părintele secretar.

Imediat ce l-am văzut mi-am amintit de slujba arhierească, de înălțimea Liturghiei, mi-am amintit și de gândul pe care l-am avut privindu-l de la ușa bisericii. „Dacă mă voi apropia vreodată de vreun preot, acesta va fi…” După trei luni, Dumnezeu îmi purtase pașii chiar către biroul Preasfinției sale.

-Domnișoara e jurnalistă, a venit să scrie un interviu despre ”Rugăciunea lui Iisus”, i-a spus părintele secretar.

M-am prezentat mascându-mi uimirea. Arhiereul m-a privit blând și zâmbind, m-a invitat în birou.

-Luați loc! a spus cu același zâmbet cald.

Pe cât eram de uimită, pe atât eram de încântată. Arhiereul care îmi atinsese sufletul era în fața mea, fără să-l caut, fără să sper că-l voi întâlni într-una dintre deplasările mele făcute în interes de serviciu.

Încăperea de lucru era una modestă, câteva icoane pe pereți, flori, o bibliotecă, două fotolii, biroul și câteva scaune. Ceea ce mi-a atras atenția într-un mod cu totul special a fost fotografia pe care o avea pe birou. Din fotografie zâmbea timid o femeie. Nu era cochetă, dar era frumoasă. Avea frumusețea aceea naturală a femeilor simple de la țară. Preasfințitul, văzând că o privesc insistent, cu același zâmbet cald mi-a spus:

-E mămica…

În momentul în care a rostit cuvântul „mămica” am văzut în ochii Preasfinției sale o lumină nemărginită. Luminii i s-a adăugat bucurie din preaînalta bucurie.

-Trăiește? am întrebat oarecum reținută.

-Da, slavă Domnului, trăiește.

-Să vă bucurați de ea cât mai mult timp de aici înainte!

-Doamne ajută, la fel și dumneavoastră!

„Mămica”, dulce cuvânt, iar venit din partea unui bărbat, devine și mai dulce. Când a rostit, cum a rostit cuvântul „mămica”, mi-am dat seama că în fața mea se afla un om extrem de sensibil. Un om cu o inimă răvășitor de iubitoare.

O bătaie scurtă în ușă mi-a oprit următoarea întrebare. Era părintele secretar. După ce a pus o farfurie cu prăjituri pe masă m-a întrebat dacă vreau o cafea.

-Nu, mulțumesc, nu beau cafea.

-Un suc?

-Un pahar cu apă ar fi suficient, i-am spus mulțumindu-i pentru amabilitate.

Părintele secretar a adus și apa după care s-a retras.

-Serviți! m-a îndemnat Preasfințitul.

-Mulțumesc, dar nu pot, sunt la cură de slăbire. Am scos din alimentație dulciurile. Apa e suficientă.

Preasfințitul m-a privit zâmbind.

-Dar post țineți? m-a întrebat cu delicatețe.

-Nu, i-am răspuns cu nonșalanță.

-Dacă veți ține post, veți slăbi mai mult decât dacă țineți cură.

L-am privit suspicioasă. Nu știam ce să cred. „Dacă totuși are dreptate. Să cer mai multe amănunte” mi-am zis.

-Și când să țin post?

-Măcar miercurea și vinerea, ideal ar fi și lunea și cele patru posturi de peste an. Postul Paștelui, al Crăciunului, cel al Maicii Domnului și cel al Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Am zâmbit, dar m-am și încruntat. Mi se părea cam mult.

-Nu e mult și nici greu, a continuat intuind după grimasa pe care o făcusem că nu eram prea încântată. Dacă veți tine post veți avea de câștigat atât pentru trup cât și pentru suflet.

-Să știți că o să încerc. Voi înlocui cura de slăbire cu postul.

-Nu doar să încercați, ci să vă propuneți să și reușiți! Dacă spuneți că doar încercați, înseamnă că nu sunteți convinsă că și vreți. Pe de o parte, iar pe de alta, da e bine măcar așa să faceți, să înlocuiți cura de slăbire cu postul, adică tot pentru trup deocamdată, a concluzionat zâmbind.

-Bine, atunci îmi propun să reușesc, așa cum voi reuși acum să vă iau și un interviu, i-am răspuns și eu zâmbind și mi-am intrat în rolul de jurnalist.

Foto din arhiva personală

Va urma

Fragment din

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 2 comentarii

Sf. Cuv. Antonie cel Mare

Glasul 4

Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemă­­­­nân­du-te, Bo­tezătorului cu drepte cărări urmând, Pă­rin­te Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugă­ciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dum­ne­zeu să mântuiască sufletele noastre.

La mulți ani sărbătoriților!

La mulți și binecuvântați ani, Antonia iubita mea! 

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Dumnezeu mi-a purtat pașii … acolo…

A sosit și rostirea binecuvântării și slujba s-a terminat… Preoții, înaintemergătorii arhiereului, străbăteau culoarul format din oameni. Arhiereul în urma lor împărțea binecuvântări… Priveam de la distanță… Nici de ce Arhiereul punea mâna pe capetele credincioșilor nu înțelegeam și pentru că nu înțelegeam nu m-am apropiat. Nu făceam și nu fac lucruri ale căror semnificații nu le știu. Preasfințitul zâmbea… Prezența caldă a Preasfinției sale apropia suflete… Îl priveam cu admirație și încercam să descifrez țesătura tainică a mâinilor divine care puseseră într-un trup relativ mic, o asemenea putere. Puterea de a coborî prin cuvânt Raiul pe Pământ.

După ce a binecuvântat pe toată lumea, i-a binecuvântat și pe preoți, apoi a urcat în mașină și a plecat cu zâmbetul pe buze. În urma Preasfinției sale rămăsese mantia cerului peste noi. Cu partea mea de frumos am plecat la adresa unde locuiam. În drum spre casă mi-am dat seama că nu reținusem numele Arhiereului și că nu întrebasem măcar un preot unde îl mai pot găsi. La ce biserică slujește. Pentru că eu atunci, credeam că episcopul are o biserică anume unde slujește. M‑am gândit că în următoarea zi pot merge la biserică unde pot afla amănunte, apoi am abandonat gândul. A apărut altul în locul lui. Și anume că dacă va fi de la Dumnezeu să-l mai întâlnesc, îl voi întâlni.

Următoarea zi mi-am reluat activitatea. Articole, fotografii, deplasări…

Zilele treceau, săptămânile la fel, lunile treceau și ele. Trecuseră aproape trei luni de când îl întâlnisem pe Arhiereul care îmi atinsese sufletul.

… … …   … … …   … … … 

Am privit cartea, am rasfoit-o din nou, am mai recitit fragmente și mi-am zis: „Mâine merg la Patriarhie, trebuie să găsesc acolo un călugăr care să practice Rugăciunea lui Iisus.”

Următoarea zi am mers direct la Patriarhie. Și cum nimic nu e întâmplător, autobuzul pe care îl luasem avea stație la 11 Iunie, nu la Unirii. Așa că am urcat dealul prin spatele Patriarhiei, nu prin față, cum intenționam. Urcând am văzut o clădire pe care scria „Arhiepiscopia Bucureștilor”. „Să încerc mai întâi aici” m-am gândit ”și dacă nu găsesc pe nimeni, merg la Patriarhie”.

Am deschis ușa. La capătul holului, în dreapta, am văzut o altă ușă deschisă și un părinte lucrând la un birou. L-am salutat, m-am prezentat și am spus că aș vrea să scriu un articol despre Rugăciunea lui Iisus.

-Aș fi foarte bucuroasă dacă mi-ați putea acorda un interviu.

Părintele secretar s-a ridicat, a ieșit la marginea biroului și mi-a spus:

-Ia uitați-vă dumneavoastră la mine! Vi se pare că arăt a om care practică Rugăciunea lui Iisus?

Aș fi vrut să-i spun că nu știu cum arată un om care practică o astfel de rugăciune, dar m-am mulțumit doar să-i zâmbesc.

-Luați loc vă rog! Episcopul Teodosie este la Părintele Patriarh, trebuie să se întoarcă dintr-o clipă într-alta. Preasfinția sa vă poate da mai multe amănunte despre rugăciunea respectivă, a adăugat.

„Episcopul Teodosie”… am avut o tresărire. Numele parcă îmi spunea ceva, parcă îl mai auzisem undeva. I-am mulțumit și m-am așezat pe scaun.

„Episcopul Teodosie… De unde știu eu acest nume? Am citit ceva despre domnia sa, mi-a povestit cineva?” mă întrebam în gând. Încercam să găsesc un răspuns, încercam să fac o conexiune între nume și locul sau evenimentul la care auzisem acel nume. N-am reușit.

Foto din arhiva personală

Va urma

Fragment din

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii