Lună: ianuarie 2018

Altfel cu tine

Îţi pun pe suflet aripi, raze,
Îmi pui pe suflet Paradis,
Peste pustiul lumii oaze
Noi din iubire ne-am aprins.

Gustăm cu dor din apa vieţii
Când lumea tace-n ale ei,
Predaţi cu totul frumuseţii,
Albastre flori cresc pe alei.

Când ne-adunăm în noi cu toate
Câte-am dorit şi am visat,
Răsare neştiut – cetate
În sus, mai sus – drum spiralat.

Azi locuind în sfere-nalte,
Iubiri trimitem pe pământ,
Presari, presar zâmbet în şoapte,
Frânturi de ceruri ce se-aud.

Cu tine lumea se revarsă
În cupe galbene-argintii,
Din toate tu mă vrei aleasă,
Cu îngerii legând frăţii…

Altfel cu tine, aripi, vise… 
Altfel decât a fost cândva,
Drumuri de flori astăzi deschise –
Cu tine sunt altcineva.

M.I.

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 1 comentariu

Mitropolitul Bartolomeu Anania

31 ianuarie 2011… ziua în care pleca… 

EFLORESCENŢĂ

Luntraşule pribeag pe valuri,
Din ce străfund de suflet vii?
Cu ce mănunchi de idealuri
Te-opreşti sub vechile portaluri
Ale cernitei chinovii.

Ce visuri noi aduci pe spuma
Ce-mi bate-n zidurile vechi?
Sunt singur. Noaptea-mi este muma
Şi-n turnul sur suspin pe gluma
Nefericitelor perechi.

Prin mănăstirea mea săracă
Trec lungi cortegii de tăceri.
Pândind furiş, le-aştept să treacă,
Le-ascult cum vin, le-ascult cum pleacă
Pe cercul mulcomei dureri.

De unde vii către umila
Îngenunchere-a unui mit?
Vrei milă? Stinsă mi-i feştila
La poarta mea, cerşindu-mi mila
Săracul Lazăr a murit.

Înmărmurit în jilţ de piatră
Veghez aici de mii de ani
În mine clipele n-au vatră
Şi-n crucea nopţii-ascult cum latră
Satanail prin bolovani.

De unde vii să-mi scurmi lumina
Chircită-n colţul unui duh?
Ce val aduci să-mi spargi surdina,
Ce stele-arunci să-mi vânturi tina
Şi s-o împrăştii prin văzduh?

Eşti zeu sau poate eşti fiorul
Ce străbătu întâia zi
Când haosu-şi plini fuiorul,
Când prima stea îşi toarse sborul
Şi vremea prinse-a se roti?

Ori poate eşti din veac mrejerul
Însingurărilor cereşti
Pribeagul nopţii sau stingherul
Alăutar, ori eşti năierul
Ce unda apei unduieşti?

Te du! – Sunt singur. Pe aproape
N-a mai călcat nici Dumnezeu.
Te du, căci pieptu-mi nu te-ncape!
-„Sunt Cântecul!”
Lumină-n ape.
Lumină-n cer eram tot eu.

Valeriu Anania
7 august 1946

Poem din cartea 

IPS Bartolomeu îmi scria…

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

30 ian. 2011 ziua in care…

Părintele Nicodim Bujor a plecat la Ingeri …

Sfântul Calinic a participat la propria-i slujbă de canonizare

Părintele Nicodim avea o legătură specială cu sfinţii, mai ales cu Sfântul Calinic. Vorbea cu mare dragoste, dar şi cu mare sfială despre Sfântul Cernican. 

-A fost atât de multă lume la canonizare, a continuat, încât, turla şi tavanele erau ude, iar apa curgea pe pereţi. Până la vohodul mic, racla cu moaştele Sfântului Calinic, a stat în mijlocul bisericii. Apoi a fost dusă în Sfântul Altar şi a fost aşezată în picioare, în dreptul scaunului arhieresc. La slujba de canonizare, Patriarhul Iustinian, un om de mare caracter şi un adevărat părinte, a invitat şi pe ierarhii din garda veche, cei care nu erau toleraţi de comunişti.

În timp ce se citea Apostolul, ierarhii, de bucuria revederii, vorbeau în Altar şi au uitat să răspundă la cuvintele: „Să luăm aminte!”. Eu eram în soborul de preoţi şi slujeam. Atunci l-am văzut pe Sfântul Calinic în picioare, lângă tronul arhieresc, dând binecuvântarea: „Pace tuturor!” Şi într-adevăr, pe vremurile acele potrivnice, când comuniştii ne pândeau la orice pas, Sfântul Calinic, ne-a dat Pace tuturor. Altarul era plin. Era forfotă mare. Nu ştiu câţi şi-au dat seama de lucrul acesta, dar eu nu voi uita niciodată minunea respectivă.

Fragment din cartea :

Disc de pe vremea Sfantului Calinic

Postat de Mihaela Ion in Carti, 1 comentariu