Lună: noiembrie 2017

O femeie singura

Viata n-are numai drumuri drepte
Ai avut un sot,
Dar in sfarsit poate ca asa a fost sa fie
Si-a plecat
Si-apoi v-ati despartit.
Ai avut si glorie si onoare,
Casa voastra s-a facut de fum,
Au trecut si anii cei mai tineri
Si ce singura te simti acum.

DECAT O FEMEIE SINGURA
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMANT?
CAND SE INTOARCE SINGUR DIN PERETE
ECOUL UNUI NEROSTIT CUVANT?

Cand si tacerea casei te apasa
Aprinzi lumina si nimic nu vezi
Si cand tacamul singur de pe masa
Ironic te invita sa te asezi…
Oricare om se vrea o clipa singur,
Ori prea tarziu, ori poate prea curand,
Dar decat o femeie singura
Ce poate fi mai singur pe pamânt?

Pentru tine nu e sarbatoare,
Anul nou egal cu anul vechi,
Nici prietenii nu te invita
Fiindca ei invita doar perechi.
Se mai uita unii stramb la tine,
Daca-s doi ei cred ca-s fericiti
Si doar mama ta te-ntreaba uneori
De ce oare nu te mariti?

DECAT O FEMEIE SINGURA,
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMANT? 

CAND VII ACASA NU GASESTI PE NIMENI 

CAND PLECI NU-TI SPUNE NIMENI UN CUVANT.

Esti si femeia-n casa si barbatul,

Duci gunoiul jos cu vorbe dulci
Doar crainica de la televiziune
Iti spune noapte buna cand te culci.
Adormi si te trezesti la fel de singur,
Mai suna telefonul cand si cand…
Decat o femeie singura
Ce poate fi mai singur pe pamant?

Viata-i o forma de speranta,
Poti trai si singur daca poti,
Cu-n telefon de la un frate,
Cate-un necaz de la nepoti…
Trece sufocarea conjugala,
Si cand uiti de ce v-ati mai certat,
Doamne cat de dor ti se mai face
Chiar de-o viata de nesuportat.

DECAT O FEMEIE SINGURA 
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMÂNT?
CE MURMUR TRIST INGANA CHEIA-N USA
CÂND TE STRECORI IN CASA CA UN GAND.

S-a spart o teava la vecini la baie
Si alergi la usa lor imediat,
Ei sunt de vina si tot ei te-ameninta,
Ca altfel se discuta cu-n barbat.
Si umilita prea cobori pe scara
In baie apa curge picurand…
Decat o femeie singura
Ce poate fi mai singur pe pamant?

ADRIAN PAUNESCU

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

Cristina Stamate – ultimul drum

Va fi înmormântată la Cimitirul Bellu.

A plecat cu un mare regret: că nu a mai avut curajul să facă un copil…

Cristina – ție – Odihnă veșnică!

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 6

I se făcuse foame, în ziua respectivă nu mâncase nimic. A mers grăbită la raftul cu dulciuri şi a luat din nou prăjituri mâncând fără noimă, nesimţind nici gustul, nici aroma, nimic. Mânca doar pentru a mânca.

După ce a golit cutia cu prăjituri a abandonat-o pe masa de la bucătărie şi a plecat în dormitor. Vocile de la televizorul care rămăsese deschis se auzeau destul de pregnant. Nu asculta şi nici nu o interesa ce se întâmplă în jurul ei.

Orele treceau punând parcă povară peste povară pe sufletul şi pe viaţa ei. Când noaptea şi-a făcut deja apariţia o adiere de vânt de toamnă a început să răscolească frunzele copacilor. Samira s-a ridicat, a mers în sufragerie şi indiferentă a închis televizorul. Fără zgomotul făcut de el, a putut să audă vântul de afară.

Aproape din instinct a deschis uşa şi a ieşit în curte. Luminile de la casele vecinilor începuseră să se stingă. Liniştea nopţii se aşternea încet peste lume. În sufletul ei însă era din ce în ce mai mult zbucium. O tornadă de gânduri, de stări, de sentimente îi franjura sufletul.

Vântul îi răscolea părul care de data aceea nu mai era prins în coadă… îi scălda faţa parcă într-o mângâiere aşteptată. De fapt, doar mângâierea vântului o mai putea simţi. Minutele treceau nemiloase. Din noapte se făcea şi mai noapte.  Samira se plimba fără ţintă şi fără scop prin curte. Trecând prin dreptul porţii în lumina unui bec aprins şi-a zărit umbra proiectată pe gard.  A dus mâna la gură..

-Ooo.. nuuu… am ajuns un munte de carne… şi-a spus în gând şi a plecat repede din raza luminii becului.

Trecuse de mult de miezul nopţii. Obosită a intrat în casă, a mai luat din sertarul cu dulciuri o ciocolată şi a mers în dormitor. Totul părea că o apasă. Pereţii, tablourile, hainele de pe ea, totul.

A desfăcut ciocolata încercând să-şi găsească un refugiu în dulcele din tabletele din faţa ei. După ce a mâncat-o, s-a aşezat pe pat cu faţa în jos. Vroia să se ascundă de ea, dar nu avea unde. La un moment dat a aţipit.

S-a trezit din nou ţipând. Acelaşi coşmar pe care îl avea de ani, în ultimul timp începuse să se repete obsesiv. O fiară cu cap de lup, corp de crocodil şi picioare de pasăre începuse să o atace noapte de noapte în ultima vreme. S-a ridicat brusc pe marginea patului şi a prins capul între palme:

-Înnebunesc, clar înnebunesc! a şoptit cu ochii plini de lacrimi. ,,Samira mamă, mai slăbeşte şi tu, că eşti fată tânără şi e păcat de tine”, şi-a amintit cuvintele bătrânei. ,,Fată te-am văzut într-o zi  pe trecerea de pietoni, ce te-ai îngrăşat”, şi-a amintit alte cuvintele unei cunoştinţe care o sunase să-i spună doar că s-a îngrăşat… şi-a amintit privirile răutăcioase ale străinilor pe lângă care trecea, dar şi-a amintit şi de ea, că nici măcar ea, nu se putea privi în oglindă…

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu