Lună: noiembrie 2017

Întâlnirea cu mine – 8

 

A mes la bucătărie şi-a făcut o cafea cu mult zahăr, a pus-o în ceaşcă şi s-a aşezat pe fotoliu sorbind rar din cafeaua dulce… Și-a amintit de prezenţa aceea stranie din noaptea ce tocmai trecuse. Nu ştia ce ar fi putut fi, dar avea un sentiment ciudat de dorinţă de a se revedea cu acel spirit.

În singurătatea ei apăsătoare credea că ceea ce apăruse  poate fi salvarea ei. Simţea nevoia apropierii de cineva şi dacă acel cineva ca om nu exista, vroia să creadă că măcar un surogat îi va fi de folos.

Telefonul mobil era pe masă. S-a uitat scurt la el, nu mai sunase de zile întregi. Ar fi vrut ea să sune pe cineva, dar nu avea pe cine. Se simţea străină de toate şi de toţi. A întors privirea şi-a privit cafeaua aburindă încă. Jocul diform al aburului a dus-o din nou cu gândul la prezenţa spiritului nedefinit.

După ce a terminat cafeaua, a rămas privind în gol. Gânduri ciudate şi parcă incomplete îi bântuiau mintea. Deşi ar fi putut să facă ceva prin casă, orice, de la a da cu mopul până la a şterge praful, Samira a ales să rămână în fotoliul pe care se aşezase.

După un timp a întins mâna punând ceaşca pe masa din apropiere. Pe stradă treceau oameni, maşini, copii, era zarva unei zile obişnuite. Câinii mai lătrau din când în când.

Dincolo de casa ei lumea părea un furnicar, iar ea se simţea închisă ca într-un buncăr. Pedepsită fără a fi pedepsită îşi petrecea timpul în închisoarea propriei existenţe. Nu se uita la ceas pentru că dacă s-ar fi uitat i s-ar fi părut că timpul trece greu.

Într-un târziu a hotărât să mai mănânce nişte dulciuri. Aşa că s-a ridicat şi a luat din sertarul plin, o prăjitură cu cremă. În nepăsarea ei faţă de viaţă nu a mai interesat-o să pună prăjitura într-o farfurie şi să mămânce cu linguriţa, a mâncat cu mâna direct din ambalaj. După ce a terminat, şi-a  şters degetele lipicioase pe capot şi a aruncat ambalajul la întâmplare.

Soarele se pregătea să apună. Zarva străzii se potolise şi ea, după semnele timpului şi-a dat seama că se apropiase seara. S-a uitat în sfârşit la ceas. Era ceasul 18:30. A tresărit, urma să vină noaptea. O noapte în care nu mai voia nici să fie singură, nici să aibă coşmaruri. Se simţea din ce în ce mai grea, mai disgraţioasă, mai plictisită…

Vrând să meargă la baie a trecut prin faţa oglinzii de pe hol. S-a zărit o clipă şi s-a speriat. Se vedea monstruoasă, parcă până şi ochii erau înghiţiţi de carne. A mers totuşi la baie şi s-a spălat pe mâini. Când şi-a văzut şi şi-a simţit mâinile acelea cărnoase a apucat-o greaţa la propriu… îi era greaţă de ea.

S-a întors în sufragerie şi luând telecomanda a deschis televizorul. Pe un canal film, pe altul reclame, pe altul un concurs, pe altul o emisiune de divertisment. Nu o interesa nimic, de fapt nici nu vroia să o intereseze, aşa că a închis televizorul şi s-a aşezat din nou pe fotoliu.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii

Sfântului Apostol Andrei

Maine – sarbatoarea Sfântului Apostol Andrei

Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat

”Cel ce ai fost dintre Apostoli mai întâi-chemat şi lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andrei, roagă-te, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.”

Condacul 1

”Pe ucenicul cel întâi chemat şi următorul Pătimirilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, să-l lăudăm credincioşii, că pe cel ce pe păgâni din înşelăciune i-a întors la botez. Pentru aceasta îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Andrei, Apostole!”

La multi ani celor care poarta numele Sfântului Apostol Andrei 

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine – 7

-Oare fiara din vis sunt eu?  a şoptit speriată. Eu am ajuns ca o fiară care-mi atacă propriul suflet?… De fapt nici nu mai ştiu cine sunt.

S-a ridicat bulversată şi a mers în sufragerie. A deschis laptopul şi a început să navigheze pe internet. Căuta ceva, dar nu prea ştia ce şi atunci a început să butoneze la întâmplare scriind cuvinte cheie pe care le avea la îndemână.

După mai bine de o oră de căutări, a dat peste un site cu ritualuri. La prima vedere interesante. Ritualuri pentru bani, pentru sănătate, pentru spor, pentru dragoste… Le-a privit în ansamblu şi a ales-o pe ultima. A dat click pe ea din curiozitate. Lumânări, incantaţii şi un nume… i s-a părut interesant şi simplu, dar dacă lumânările şi incantaţiile le-ar fi procurat uşor, la nume avea o problemă. Nu știa pe cine ar fi putut să condamne lângă ea. Pe cine să oblige să o accepte așa cum ajunsese. Îşi găsise totuşi un punct de interes în marea ei dezorientare. Găsise să se agaţe de ceva.

S-a ridicat și a mers la fereastră. Prin întunericul nopţii i s-a părut că zăreşte silueta a unui bărbat. A avut o tresărire. Aparent nu mai era sigură, dar dacă silueta era în curte sau dincolo de gard, nu a putut să își dea seama. Şi-a trecut mâna prin frunte.

-Am halucinaţii! a şoptit. Din cauza oboselii. Clar. S-a  întors, a închis laptopul şi a mers din nou în dormitor.

O senzaţie stranie a cuprins-o din senin. De teamă s-a ghemuit pe pat şi s-a acoperit cu pătura. Dintr-o dată avea impresia că numai e singură. Simţea o prezenţă, o prezenţă ca o energie. I se părea că percepe un trup ca formă, dar imaterial. Inima ei s-a împărţit în doua. Jumătate speranţă, jumătate teamă. Speranţă pentru că nu se mai simţea singură şi teamă pentru că nu ştia cine este.

Din acel moment Samira începea să trăiască adevăratul calvar. Încercând să se agaţe de speranţă şi să creadă că spiritul pe care îl simţea este unul bun, a adormit. În zorii zilei o maşină de mare tonaj care trecea pe stadă, a trezit-o brusc. Deşi era în dormitorul ei, ceva i se părea altfel, simţea o schimbare, dar nu o putea descrie. A mai stat câteva minute în pat, timp în care şi-a făcut un plan sedentar pentru ziua ce începuse.

 

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu