Lună: august 2017

Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Zi de post

Sfinții Evangheliști Matei (14, 1-12) și Marcu (6, 14-29) relatează pas cu pas sfârșitul mucenicesc al Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, cel care a fost înaintea Domnului cu nașterea, dar și cu moartea sa.

”Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit şi decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.” – Tropar la Praznicul tăierii capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Renascut din iubire – 157

Gânduri, tot felul de gânduri îi străfulgerau mintea. De la a-l părăsi pe Valentin, la a pleca definitiv din Bucureşti… Nu-şi mai găsea rostul… Se vedea transformată într-o sclavă la cheremul lui Valentin. La cheremul lui Marian. Se pierduse ea de ea. Nu-şi mai găsea drumul spre propria-i identitate… Tot mergând, tot gândind, a ajuns acasă. Obosită, a făcut un duş cu apă muuultă, ca şi cum ar fi vrut să-şi spele nu doar trupul, ci şi mintea şi sufletul. Când a ieşit din baie a văzut că ceasul din hol arăta ora 3.00. S-a mai uitat odată pe fereastră, a privit din nou cerul, ca şi cum s-ar fi uitat la Dumnezeu… „Doamne astăzi nici măcar în Casa Ta nu am mai avut loc… Unde să mă duc Doamne?” A adormit cu mintea plină de întrebări fără răspuns.

Valentin a avut o noapte foarte agitată. Rugăciunile fetei începuseră să răscolească demonii care îl stăpâneau. Când simţea că o urăşte, când simţea că ar vrea să o iubească, apoi iar simţea că o urăşte, apoi parcă îi era milă de ea, şi iar o ura. Se întâmpla ceva foarte curios, mai curios decât gândurile contradictorii. Când simţea din nou că o urăşte, ura era din ce în mai mare. „Biserică, a mers la biserică… asta nu e bine” şi-a zis în gând amintindu-şi obsesiv cuvintele bătrânei vrăjitoare, care îl avertizase că o va scăpa din mână dacă ea se va apropia de Dumnezeu. S-a uitat la ceas. Era 3.30.

-Mai am timp până în zori, şi-a zis în şoaptă, a luat o cutiuţă din seif, coli de scris, le-a pus în servietă şi a plecat în grabă cu un taxi la un cimitir în afara Bucureştilor. A mers pe la mijlocul cimitirului şi s-a oprit în faţa unui mormânt. La lumina de la lanterna telefonului, a scris pe o coală de hârtie de nouă ori numele Ellei, însoţit de o incantaţie. A pus peste coala respectivă cutiuţa pe care o luase din seif. A scris pe o altă coală numele lui mare, a pus-o peste cutiuţa respectivă, a rostit o altă incantaţie, apoi încet a tras cutiuţa dintre cele două coli. Cu hârtia pe care scrisese numele lui, a strâns coala pe care scrisese numele ei, în aşa fel încât cola cu numele lui părea că înghiţise pe cea pe care era scris numele fetei şi nu numai. A făcut o groapă la capul celui înmormântat acolo şi a îngropat colile respective, rostind cuvinte numai de el ştiute.

-Gata, a şoptit satisfăcut. Ella de-acum vei fi marioneta mea, doar a mea.

Valentin făcuse un ritual periculos prin care o legase pe Ella de el pentru totdeauna. Ritualul respectiv din punct de vedere ocult, nu se mai dezlega.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 1 comentariu

Staretul unei cunoscute manastiri a zidit niste pisici de vii

In incinta unei manastiri erau niste pisici abandonate pe care le tot vedeam cand mergeam pe acolo. La un moment dat nu le-am mai vazut si am crezut ca si-au gasit stapani. Bucuroasa l-am intrebat pe staret (mai bine nu-l mai intrebam)

-Parinte pisicutele pe care le vedeam pe aici si-au gasit stapani?

-Nu. Le-am zidit.

Am facut ochii maaari si am crezut ca nu aud bine. 

-Ce ati facut? Le-ati zidit de vii?

-Da, in niste vagauni, a spus fara niciun pic de regret. 

-Mi s-a pus un nod in gat, va dati seama in ce chinuri au murit bietele animale?

-Da-le dracu… ma impiedicam toata ziua de ele.

-Nu pot sa cred ca vorbiti asa. Din atitudinea pe care o aveti inseamna ca acum daca ati avea posibilitatea ati face la fel. 

-Bineinteles…

Am tacut. Era inutil sa vorbesc unui om surd si orb sufleteste. Poate citind acest articol, pt ca sunt sigura ca il va citi, isi va da seama ca lipsa compasiunii este ”calitatea” demonilor

 

Postat de Mihaela Ion in Cazul Episcopului Corneliu Bârlădeanu, 3 comentarii