Lună: iunie 2017

Flori de tei

Postat de Mihaela Ion in Artisti romani, 0 comentarii

Renascut din iubire – 114

Valentin a l-a sunat pe Nicolas şi i-a spus să vină la bucătărie. Tânărul a coborât imediat ce i s-a spus.

-Nicolas am nevoie de tine. Ia nişte bani şi fă-te că ieşi la cumpărături. La poartă e Marian, tânărul pe care ti l-am prezentat.

-Da ştiu.

-Aşa. Spune-i că nu sunt acasă şi că am uitat telefonul în living. Dacă te întreabă ceva de Călin, un actor, îi spui că ştii de la mine că are o boală contagioasă şi că e la tratament la o clinică într-o zonă de munte unde nu are semnal.

Valentin a zis de boală contagioasă în speranţa că Marian nu-l va mai căuta pe tânărul actor.

-Am înţeles.

-Hai fugi, a zis bărbatul şi a mers grăbit la şofer.

Când a ieşit pe poartă Marian plângea în hohote.

-Ce ai păţit? l-a întrebat Nicolas.

-Am nevoie să vorbesc urgent cu domnul director şi nu răspunde la telefon. I-am dat şi un sms.

-Din păcate nu e acasă şi a şi uitat telefonul în living.

-Dumneavoastră îl ştiţi pe Călin de la teatru? a întrebat Marian tremurând.

-Da îl ştiu şi mai ştiu de la unchiul meu că va lipsi o perioadă. Are o boală contagioasă şi e la o clinică într-o zonă de munte unde nu are semnal.

-Şi nu ştiţi unde e?

-Din păcate nu ştiu.  

-Bine, mulţumesc, a spus Marian şi a plecat plângând.

S-a oprit în primul parc, s-a aşezat pe o bancă tremurând tot mai rău. Printre lacrimi şi suspine a căutat pe internet clinici pentru boli contagioase şi a început să sune şi să întrebe de Călin. Niciun rezultat. Când a văzut că nu mai are credit, a sunat-o plângând pe Ella.

-Am nevoie de tine, a spus adresându-i-se la per tu fără să-i ceară permisiunea. Unde eşti?

-Sunt în drum spre casă, dar ce ai păţit?

-Eşti departe de parcul de la Unirii?

-Nu, în zece minute trec prin zonă.

-Te rog vino în parc!

-Bine. Aşteaptă-mă la intrarea din dreptul gurii de metrou.

-Te aştept, a spus plângând şi a închis.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Renascut din iubire – 113

Tânărul actor plictisit a intrat pe uşă.

-Ascult, a spus indiferent.

-În acest moment îţi scrii cererea de transfer, dacă nu vrei să te dau afară.

-Serios? Ia încearcă să mai dai, i-a replicat tăios Călin. Dacă plec, plec pentru faptul că m-am săturat de tine, de geloziile tale… Ştiu de ce trebuie să plec, n-avea grijă. Trebuie să plec pentru că m-ai văzut cu Marian. Plec, a spus şi a luat o coală de scris de pe biroul lui Valentin, pentru a scrie cererea de transfer la un alt teatru. Deci cum spuneam plec, dar îţi garantez că Marian va veni după mine. Ce să vezi, e îndrăgostit de mine, de tine nu, a spus şi a început să scrie.

A terminat şi i-a trântit cererea pe birou.

-Poftim. Şi ca să vezi că Marian e leşinat după mine, îţi dau o idee, spune-i că am ceva probleme de sănătate şi am plecat pentru o cură la o staţiune unde nu am semnal. Îmi voi schimba numărul de telefon şi după un timp, când o să am chef de el o să-l sun. Cu siguranţă va veni şi la capătul lumii după mine.

Valentin l-a privit uluit. Călin s-a ridicat, a plecat şi dus a fost. Şi-a făcut bagajul, a plecat din localitate, iar lui Marin nu i-a spus niciun cuvânt. Seara când a mers la el la uşă ca de obicei, a sunat, a tot sunat, dar nu i-a răspuns nimeni. Disperat a început să bată la uşă. Unul dintre vecini deranjat de zgomotul pe care îl tot auzea a ieşit să vadă cine la cine bate.

-L-aţi văzut cumva pe Călin, a întrebat Marian fără să mai aştepte intervenţia omului.

-Da l-am văzut. A plecat din localitate. Mi-a zis că lipseşte pentru mult timp şi că cel mai probabil îşi va pune apartamentul în vânzare.

-Bine, mulţumesc. Mă scuzaţi, a zis copilul înghiţind în sec.

Brusc au început să-i transpire palmele. A luat telefonul şi l-a sunat. Telefonul lui Călin prezenta închis. A mai sunat o dată şi încă o dată. La fel. I-a dat un sms, în zadar. Disperat l-a sunat pe Valentin. Nu i-a răspuns nici el. A plecat nervos către casa bărbatului. Când a ajuns la poartă l-a sunat din nou. Şi din nou bărbatul nu i-a răspuns şi nu i-a răspuns pentru că era cu şoferul.

-Iar te sună mă ţâncul ăla? a întrebat nervos şoferul.

-Mă sună şi după cum vezi nu-i răspund.

Marian văzând că nu răspunde nici Valentin, i-a dat un sms în care i-a spus că trebuie să vorbească neapărat cu el.

-Stai puţin. Mă duc până la Nicolas să-i spun să-l gonească de la poartă, a zis Valentin intuind despre ce e vorba.

-Bine, du-te!

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 3 comentarii

Viata in pustie …

Doi ani de cand „Viata in pustie”, a plecat la tipografie.

Vorbesc in versuri 🙂 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii