Mențin avertismentul.

Vă recomand să citiți acest articol DOAR dacă:

1 – vă puteți desprinde de capcana minții;

2 – puteți lăsa loc de întrebarea: ”Și dacă totuși… e adevărat?”

3 – puteți citi cu detașare, fără să îndreptați degetul acuzator spre un om pe al cărui drum nu ați mers.

Dacă nu îndepliniți aceste 3 condiții, vă rog să vă opriți aici!

                                                ***

Diavoli pictați pe pereții bisericilor

După cum ați văzut, în iconografia ortodoxă există nenumărate picturi care înfățișează iadul cu demoni cu tot, nu stilizat. Deși popii găsesc tot felul de explicații care mai de care mai halucinante, din punctul meu de vedere, nu au ce căuta picturile cu iadul, în biserici. Adică, ”bunii cre(ș)tini”, când merg la biserică, se închină și la diavoli? Da. Pentru că ei sunt pictați pe pereții bisericilor.

Apoi, ce caută iadul (pictat) la ”Sfânta Liturghie”, în ”Cada Domnului”? Slujba nu e pentru a-L lăuda pe Dumnezeu? Mediul liturgic nu trebuie să fie format numai din obiecte, picturi, care să inducă o stare de bucurie, pace și speranță?    

Nu. Și știți de ce? Pentru că frica este cârligul pe care îl folosesc popii pentru a vă trage la biserică. Dacă nu v-ar arăta iadul, dacă nu v-ar arăta ce ”vă așteaptă dacă nu mergeți la biserică”, nu ați mai fi robii lor.

Dacă ați înțelege că Dumnezeu chiar e iubire și că nu face nimic împotriva noastră, ci doar pentru evoluția noastră spirituală, atunci… nu ați mai avea nevoie să fiți robii popilor și al ritualurilor lor stupide. Dacă ați înțelege că pe Dumnezeu trebuie să-L găsiți în inima voastră și că acolo trebuie să-I faceți biserică, nu ați mai avea nevoie de ”rugăciunile” lor.

Așa că… prezența picturilor cu iadul pe pereții bisericilor este foarte necesară… pe post de Bau-Bau.

Mă întorc puțin la ”rugăciunile” popilor. Eu, ca și mulți dintre voi, de nenumărate am zis: ”merg la biserică să-mi citească părintele o rugăciune”. De ce să-ți citească popa o rugăciune? Tu nu știi să citești? 😊 Sanchi, au făcut ei niște rugăciuni pe care numai popii le pot citi, pentru că au har. Într-un alt articol vom vorbi și despre prosteala cu rugăciunile pe care le pot citi doar popii.

Să ne întoarcem la subiectul articolului.

 

La un pas de nebunie – vedeam diavoli

Despre câteva din fenomenele paranormale de care am avut parte în cei 20 de ani în care am fost ”roaba lui Dumnezeu” (acum sunt fiica Lui 😊), am vorbit în lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”. Acolo au fost descrise cele mai ușoare, acceptabile, aici voi vorbi despre cele ”de Pateric”.  

Într-o seară… mi-am făcut ”canonul de rugăciune”, canon, adică te canonești 😊, că așa e Dumnezeul inventat de ortodocși, ”vrea” să te chinui, să suferi… 😊

Deci… mi-am făcut ”canonul de rugăciune”, printre altele, rugându-mă așa: ”Și-mi dă, Doamne, în aceas­tă noapte, a trece som­­­nul în pa­ce ca, scu­lându-mă din ticălosul meu așternut, bine să plac Prea­sfântului Tău nume în toate zi­lele vieții mele și să calc pe vrăjmașii cei ce se lup­tă cu mine, pe cei tru­pești și pe cei fără de trup.” – Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare, către Dumnezeu Tatăl.

Și așa: ”Sfinte îngere, păzitorul meu, acoperă-mă cu aripile bunătății tale și izgonește de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului și roagă pe Dumnezeu pentru mine, păcătosul.” (o închinăciune) – Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin (Aceasta să o zici arătând spre patul tău). Dacă nu arăți spre patul tău, nu se pune 😊 😊 😊.

Vă dați seama că eu am făcut toate lucrurile astea de om întârziat mintal? 😊😊😊 . Stați! Pauză de râs. 😊😊😊😊😊😊

Așa cevaaaaa…!!!

Revenim… dacă putem.

După ce m-am rugat de înger să izgonească ”de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului” și după ce am arătat spre patul meu 😊, am stins lumina și am vrut să mă culc.

Surpriză. Pe întuneric… au venit diavolii pentru un ”sejur”. Dacă tot mă rugasem să fie izgoniți, ei au venit 😊.

Acum… povestesc râzând, dar atunci nu-mi ardea de râs.

Stăteam cu ochii închiși așteptând somnul. La un moment dat am simțit niște prezențe prin cameră. Când am deschis ochii… am văzut niște umbre mai negre decât întunericul din cameră, care se plimbau de colo-colo. Aveau vreo 50 de cm și erau ca niște butuci cu ochi fosforescenți. Unul se oprise lângă pat și mă privea insistent. Becul veiozei se arsese chiar înainte să mă apuc de ”canon”, așa că am fost nevoită să trec printre ei, să ajung la întrerupător și să aprind lumina.

Când am aprins lumina… au dispărut. Am stins lumina… au apărut. M-am închinat, am stropit cu ”apă sfințită”, am aprins tămâie. La fel. Stingeam lumina – apăreau, aprindeam lumina – dispăreau.

Ca să mă pot odihni… totuși… am lăsat lumina aprinsă.

Păi… cum să nu-mi joace mintea feste, cum să nu ”văd” diavoli, dacă înainte de a mă culca m-am rugat să izgonească ”de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului” etc.?

Energia cuvântului ”diavol” este o energie foarte joasă, pe frecvența fricii. Din moment ce spui să izgonească ”de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului”, înseamnă că RECUNOȘTI faptul că ”lucrarea cea rea a diavolului”… este asupra ta. ”Aruncând” asta în subconștient, subconștientul ”își face treaba” și aduce ”datele prelucrate” în mintea conștientă.

De când am terminat-o cu biserica, înainte să adorm, citesc ceva care să-mi aducă bucurie și dorm foarte bine.

Când voi avea timp, vă voi povesti un alt episod în care am fost ”vizitată” de diavoli.

Sper ca această relatare să vă pună pe gânduri și să înțelegeți că nu trebuie să vă predați energiilor negative… ”rugându-vă”.

Fragment din seria ”20 de ani de depresie”.

Articol susținut de https://www.tratamentenaturiste.ro/despre-terapeutul-nicu-ghergu/

Temnița morții