”Am ajuns să merg la psiholog…”

După un timp în care speranța se topise încet, dar sigur, Serena se resemnase. Mergând la ședințele de psihoterapie, pe care oricum le făcea, încerca să-și cicatrizeze rănile, dar într-o zi… a sunat telefonul, iar pe ecranul lui era numele celui care îi provocase atâta durere. Aranja dressingul alături de mama ei, când, văzând numele, a tresărit, ca în fața unui pericol.

-Alberto, a șoptit, și i-a răspuns așezându-se pe un fotoliu.

-Homosexual infect, din cauza ta am ajuns să merg la psiholog, și-a început tirada nemiloasă. Te urăsc din toată inima. M-ai făcut să sărut și să mângâi un bărbat, deși eu nu sunt homosexual…

-Alberto, dar…, a încercat Serena să-i explice.

-Niciun dar, a întrerupt-o. Ești bărbat și bărbat vei fi. Trupul acela, orice ai face, tot de bărbat rămâne. Dacă ți-ai tăiat mădularul, ca să nu spui că ești homosexual, asta nu înseamnă că ești femeie. Ești homosexual, înțelegi? Homosexuaaal…

Mama tinerei, când a văzut că-i curg lacrimile în neștire, nefiind capabilă să mai spună vreun cuvânt, a intervenit luându-i telefonul.

-Ești cea mai oribilă ființă pe care am întâlnit-o, a zis bărbatul, când deja telefonul era în mâna mamei Serenei.

-Alberto… oprește-te!, i-a zis pe un ton relativ calm. Sunt mama ei și fiind lângă ea am auzit că mergi la psiholog. Credeam că acel psiholog te-a făcut să înțelegi câte ceva și să nu mai vorbești în termenii în care ai vorbit. A înțeles că nu o accepți, s-a resemnat, încearcă să te uite și să-și vadă de viața ei. Asta te sfătuiesc și pe tine să faci. Dacă o suni și o jignești asta nu înseamnă că o să-ți fie mai bine…

-Doamnă… din cauza lui am ajuns să merg la psiholog, a întrerupt-o.

-Eventual din cauza ei, ai vrut să spui, l-a întrerupt și femeia la rândul-i. Hai să ne oprim! Discuția asta nu duce nicăieri. Îți doresc să fii fericit. Și ca să nu mai puteți interacționa în niciun fel, o să o rog pe Serena să-ți blocheze numărul. Numai bine, Alberto, a spus și a închis telefonul, după care, ascultând sfatul mamei sale, tânăra i-a blocat numărul, nu din răutate sau răzbunare, ci pentru a se proteja de cuvintele lui tăioase.

Fragment din romanul ”În trup străin”

Nu am dreptul să trăiesc?

Postat de Mihaela Ion in În trup străin, 0 comentarii

Surprize aromate

Calendar Advent

Ceaiuri bio

YOGI TEA –  combinații unice

1- CEAI CU TURMERIC (CURCUMA)

2- CEAI TURMERIC (CURCUMA) CU PORTOCALE

3- CEAI CLASSIC

4- CEAI VERDE CU MATCHA SI LAMAIE

5- CEAI CHOCO

https://www.springfarma.com/

Postat de Mihaela Ion in Daruri, Dimineţi pentru zile frumoase, 0 comentarii

Nu am dreptul să trăiesc?

Ești fată pe dracu. Ești un hibrid între ceva și nimic… Nu am nevoie de nicio explicație. Te-am iubit, pentru că am crezut că ești o fată normală, nu un stricat care și-a tăiat mădularul. Meriți să te calc în picioare, homosexual nenorocit, dar nici măcar pentru asta nu mă mai apropii de tine. Te urăsc, stricatule, te urăsc!… Înțelegi?”

Cu ochii minții revedea și imaginea în care el, bărbatul pe care-l iubea, prima ei iubire, a izbit cu piciorul banca pe care era așezată și a plecat, nu înainte de a scuipa în urma lui.

”Doamne, cum mă vede!… Ca pe un hibrid între ceva și nimic. Nici măcar nu m-a lăsat să-i explic. N-a vrut să încerce să înțeleagă ce se întâmplă cu mine. Oare… pentru toată lumea sunt așa? Un hibrid între ceva și nimic? Oare… doar pentru faptul că sunt diferită, nu am dreptul să trăiesc, să iubesc, să mă bucur, să fiu fericită? Poate mi-ar fi fost mai ușor să se ridice și să plece, fără să-mi spună vreun cuvânt, decât să lovească în așa hal. Bolovanii pe care i-a aruncat asupra sufletului meu… s-au transformat într-o povară mult prea greu de dus”, și-a zis în gând și un suspin dureros i s-a revărsat din inimă.

Încerca să se resemneze, să găsească o cale prin care să liniștească furtuna din sufletul ei, dar furtuna se întețea și rupea zăgazurile lacrimilor. Nu înțelegea de ce ea, ca om, nu avea loc printre oameni; de ce ea, ca femeie – prin ai cărei pori exploda feminitatea-, nu era acceptată printre femei. Doar pentru faptul că se născuse într-un trup străin, trebuia să îndure atâtea? Nu înțelegea de ce, după prețul chinului pe care l-a îndurat pentru a se regăsi, era obligată să plătească un alt preț la fel de dur și de dureros.

Fragment din romanul ”În trup străin”

Timpul își pierduse valoarea…

Postat de Mihaela Ion in În trup străin, 0 comentarii