La finalul articolului „Unele dintre preotese – cele mai mizerabile femei”, am spus că voi reveni cu un caz concret, tulburător. Aveam de gând să vorbesc despre un alt caz, nu despre creatura care mi-a spus că a vrut să-și omoare soțul, dar… cum avea ditamai bărzăunele pe căciulă și morcovul (intrat cu răzor și cu vânător cu tot), crezând că următorul articol va fi despre „măria sa”… mincinoasa și nu numai, a trecut la atac. L-a pus pe nimeni altul decât fiul ei să-mi scrie mesajul următor:

Deci… „nebuna” sunt eu. „Ionuț”… știam de la mama ta că mergi la psiholog, nu că ești psihiatru. Nu că ar fi o rușine să mergi la psiholog, dar este o rușine ca în calitate de tânăr care are nevoie de consiliere psihologică să pui „diagnostic” unui om pe care l-ai văzut o singură dată în viața ta și atunci în treacăt. Cine ți-a spus că sunt nebună? „Mămicuțu’”? Păi … cine ar fi putut? Nu cumva, în acest caz, sintagma „nebunii vă vor spune vouă nebuni” se potrivește perfect?

Și tot „mămicuțu’ deschide închiderea”[1] ți-a spus că eu m-am băgat în familia unui preot. Citește până la capăt ȘI VEI AFLA ADEVĂRUL DE CARE EA SE TEME.

Păi… măi… „Ionuț”, ia să vorbim noi ca între doi oameni asumați (considerând că și tu ești), cum să mă bag „în familia unui preot”, adică în familia voastră, când de la „mămicuțu’” știu că ai catalogat familia voastră ca fiind, citez: „o familie de că..t”? Ba, mai mult, se pare că ai continuat cu, citez: „aveți niște servicii de că..t, locuim într-o casă de că..t și într-un oraș de că..t”. Deci… peste tot ce are legătură cu voi, ar fi numai că..t. Și cum să intervin în așa familie? Căci pe unde te învârți… miroase, 😊 ca să nu spun… pu.e. 😊

Mai departe. „Popa”, despre care ai uitat că e TATĂL TĂU (sau mămicuțu’ știe altceva?!?), te-a crescut, s-a sacrificat pentru tine, a renunțat la multe pentru a-ți asigura tot ce ai avut și ai nevoie. Dacă ți se pare că doar „mămicuțu’” îți dă bani, vezi că acolo sunt și banii lu’ „popa”…

Tot în mesajul lăsat pe blog… spui că este: „incapabil de a face nimic cu viața lui”. Ce-ai făcut măi, „Ionuț”? Ți-a dictat „deschide închiderea”? Poate ai vrut să spui că: e incapabil de a face ceva cu viața lui. Cum de ți-ai dat seama că e incapabil? Și cum de nu ți-ai dat seama că cea care l-a oprit din drum… a fost chiar mincinoasa secolului – „preoteasa”?

Ai spus/ ți-a spus că s-a căsătorit pentru a scăpa de viața mizerabilă de la cămin. Serios? Păi… unde locuiți voi acum? În vreo vilă de la Miami, proprietatea „bogătașei tale mame”? Nu. Locuiți, plătind chirie, într-un apartament cu două camere, apartament pe care îl aveți pentru că… ce să vezi… tatăl tău e „popă”. Dacă nu era „popă”, locuiați… unde? Și ca tupeul vostru să fie MAXIM, am înțeles că-i spuneți: „dacă nu-ți convine, pleacă!” Deci… Părintele să plece din casa pe care o aveți DATORITĂ DUMNEALUI. Bravo! Mai mizerabili de atât puteți fi? Vă încurcă, nu? Păi… coana „preoteasă” găsise o variantă să scăpați de el… de tot. Ajungem și acolo.

Mai spui că „nu divorțează pentru că nivelul lui maxim de ascensiune pe scara socială a fost atins”. Nu, nu a fost atins. Părintele s-a anulat din punct de vedere intelectual ca să poată supraviețui lângă o femeie atât de măruntă… la propriu și la figurat, dar… sper că va veni vremea să vă demonstreze că mai poate face încă multe lucruri… chiar dacă voi îl mușcați precum hienele, zilnic, trăgând de sufletul dumnealui ca de o pradă pe care vreți să o sfâșiați.

În privința divorțului, „doamna” l-a amenințat încă de anul trecut (2020), din noiembrie, că a înaintat dosarul de divorț. În jumătate de an putea să fie divorțul pronunțat deja, dar… se pare că… „doamna” s-a răzgândit. E „mai rentabil” să-l tocați mărunt în fiecare zi. Poate scăpați de dumnealui și rămâneți fericiți, în casă. Sigur, ar putea să bage Părintele divorț. Acum are suficiente motive, dar ce vreți? Să spuneți că v-a dat afară din casă și nu aveți unde să vă duceți?  

Și pentru că am terminat cu mesajul tău „inteligent”, să trecem la întreaga poveste sau… mă rog… la ce se poate spune din ea.

 

Începutul…

Era prin februarie 2020, când „coana preoteasă”, care vorbea cu mine de pe un cont fals, mi-a scris că… mă roagă, dacă vreau, să vorbesc puțin cu Părintele, pentru că nu e într-o stare bună, că nu poate dormi noaptea, că are probleme de sănătate și că apelează la mine, deoarece a văzut că Părintele mă apreciază foarte mult și că… sigur… îl voi putea ajuta.

Vorbeam cu amândoi de ceva timp (cu Părintele de pe contul de Facebook real), dar habar nu aveam că sunt căsătoriți. Am întrebat-o:

-Care Părinte?

Atunci, mi-a spus că e soția Părintelui… și mi-a dat link-ul de la contul de Facebook în care avea numele real.

Eram pusă în fața unei situații stranii, dar cum nu spuneam „nu” oamenilor care apelau la ajutorul meu, am spus că voi încerca să vorbesc, dar nu depinde doar de mine. Dacă Părintele nu dorea să vorbească despre problemele care îi făceau nopțile albe (și zilele negre – aveam să aflu mai târziu), eu nu prea aveam ce face. Ea m-a asigurat că Părintele dorește să vorbim. 

Am făcut schimb de numere de telefon, mai întâi cu ea, iar în seara aceea am abordat subiectul cu Părintele, pe chat. Părintele a fost într-adevăr foarte deschis, iar la finalul acelei convorbiri, mi-a și dat numărul de telefon.

Vreau să precizez faptul că pe Părintele și eu îl apreciam foarte mult, pentru că e un om special. Mi-am dat seama de acest lucru încă de la prima convorbire, de pe chat.

Vrând să fac un bine, m-am trezit în mijlocul unei situații greu de imaginat și EXTREM de greu de gestionat.

Din a doua zi, de când am și început să vorbim la telefon, avea să se contureze un calvar de nedescris.

Din această situație am avut de învățat niște lecții foarte importante. Una dintre ele a fost că: o femeie proastă, care e proastă și atât, poate fi amuzantă, poate fi ținta glumelor, poate fi de compătimit, dar… O FEMEIE INCREDIBIL DE PROASTĂ ȘI VICLEANĂ e un adevărat monstru care, dacă un bărbat pică în plasa ei, îl distruge până la cel mai mic detaliu și îl scoate tot pe el vinovat în fața lumii.

Încă de la prima convorbire telefonică „doamna” a început să plângă cu lacrimi de crocodil spunându-mi că e foarte nefericită, că Părintele e neliniștit și că, din această cauză, ea nu se mai poate concentra nici pe ce are de făcut la locul de muncă. Dacă o auzeați cu plângea (de fapt juca teatru), ați fi jurat că e cea mai nefericită și oropsită femeie de pe Pământ.

Cred că, mai mult de o lună și jumătate, am vorbit zilnic la telefon, atât cu ea, cât și cu Părintele. Ea plângea în fiecare zi și începuse să mă sune obsesiv. Ajunsesem de stăteam cu telefonul în mână toată ziua. Făceam cumpărăturile vorbind la telefon, activitățile prin casă și prin curte, scriam și postam, vorbind la telefon.

Vorbeam cu ea și câte 6-7 ore pe zi, iar cu Părintele rar depășeam mai mult de o oră.

Vorbind atât de mult cu ea, am început să-mi dau seama că ascunde ceva. Începusem să-i identific teama din glas. Ar fi vorbit cu mine 24 din 24, pentru a se asigura că eu cred tot ce spune.

La un moment dat, am întrebat-o ce își dorește, de fapt? I-am zis să-mi spună concret ce vrea, ca să știu ce subiect abordez cu Părintele.

Mi-a zis, plângând în hohote, că își dorește doar liniște. Atât.

-Ești sigură că doar liniște îți dorești?, am întrebat-o simțind că adevărul era departe de cuvintele pe care le rostise.  

-Da, atât, a repetat neieșindu-și din rolul de plângăcioasă nefericită.

În tot acest timp îmi povestise de toate. De la cât de săraci au fost și cât de mult a muncit ea, până la… din câte l-a scos ea pe Părinte. Ea, doar ea. Ea era alfa și omega, începutul și sfârșitul. Mi-a mai spus că, dacă se întâmplă ceva cu Părintele, ea nu-și mai vede rostul pe lumea asta. Rețineți această idee, ACEASTĂ MINCIUNĂ, acest rol de soție iubitoare, devotată și îndrăgostită, pentru că va urma și ADEVĂRUL! Să vedeți ce monstru se afla și se află în spatele acestei măști de mironosiță.

Eu îi spuneam Părintelui că ar trebui să fie foarte fericit cu o astfel de soție iubitoare. Părintele… tăcea… Nu putea să-mi spună adevărul. Nu putea să-mi vorbească despre calvarul pe care-l trăise și îl trăia alături de acea femeie mică, la propriu și la figurat, dar extrem de periculoasă.

 

Când dorința sexuală dă pe-afară… 

După ce și-a conturat imaginea de „sfântă”, a început… gradual… să „povestească” despre oamenii din jurul ei. De la rudele Părintelui care, în viziunea ei, toate erau „defecte”, până la colegele de serviciu care erau, citez: „niște proaste și niște curve”. Vă dați seama? Printre ele… ea se simțea regina proastelor. 😊

După ce a tocat tot ce se putea toca, a trecut la Părintele. Mi-a spus că nu o iubește, că nu mai au relații intime de vreo 6-7 ani. Că la început a găsit scuza că fusese la un mare duhovnic și acela le spusese că vor mai avea o fetiță, iar Părintele a zis că nu vrea să mai facă un copil din moment ce nu ar avea ce-i oferi, locuind încă într-un apartament închiriat al cărui spațiu e și așa destul de mic.

De multe ori o opream și îi spuneam că, în primul rând nu vreau să aflu astfel de detalii și în al doilea rând, nu am cum să o ajut din acest punct de vedere, dar ea continua să-mi povestească și să-mi spună că ar trebui să-l determin pe Părinte să înțeleagă că trebuie să-și facă datoria de bărbat. Cu alte cuvinte, să-l bag pe bietul bărbat… cu forța… în patul conjugal.

Văzând că nu fac nimic în acest sens (ar fi fost culmea să și încerc să bag un bărbat lângă o femeie pe care știam că nu o iubește – și nici n-ar mai fi avut cum la modul în care se comporta -, chiar dacă femeia aceea e soția lui în acte), într-o după-amiază, când vorbeam cu ea la telefon, iar Părintele mânca, i-a zis ea că, dacă nu-și face datoria de bărbat, o să vadă el ce pățește.

Eu am rămas fără cuvinte. Nu mai fusesem pusă într-o astfel de postură… niciodată.

-Lasă-l, măi, să mănânce!, am îngăimat.

Dacă eu m-am simțit foarte jenată de situația respectivă, mă întreb cum s-o fi simțit bietul om?

După ce i-a zis, a plecat în dormitor și a continuat bocetul. Că ea nu mai poate, că s-a îmbolnăvit din cauza lui, că îi vine să se ducă și cu un boschetar etc.

O ascultam și mă întrebam: „Ce caut eu în filmul ăsta de prost gust?”

-Să mă scuipe el în gură, dacă nu-l fac de râs în tot blocul, a zis, la un moment dat, printre suspine.

-Măi, fată, ai înnebunit? Cum să faci așa ceva?, am întrebat-o.

Am vrut să o întreb: „Ce ai, măi, fată? Ești în călduri?”😊…

A venit seara. M-a sunt și… vorbind cu mine la telefon, i-a făcut un scandal monstru Părintelui. A făcut ca toate arătările.

Văzând că turbase de tot, i-am dat Părintelui un sms și l-am rugat să meargă puțin în parc, până se liniștește… am vrut să adaug: „nebuna, isterica etc.” 😊

Părintele și-a dat seama că, dacă ar mai fi rămas, i-ar fi știut tot blocul… și a ieșit.

Când a văzut că se încalță, a început să urle și mai rău.

-Unde te duci? Nu te duci nicăieri! Uite la ăsta!… Pleacă… Îmi venea să-i zic: ”Băi, nu-l văd prin telefon” 😊

-Măi, fată, l-ai tulburat de tot. Ce vrei? Să iasă un scandal de nedescris? Tu nu înțelegi că nu vrea să se mai apropie de tine?, am zis uluită.

-E un nenorocit! Umflatul dracu’. Pentru că nu mai e bun de nimic, de-aia fuge. Dacă-l vezi cum arată dezbrăcat, te sperii. E horror, hidos… și a început să spună, să tot spună, tot felul de mizerii despre Părintele. Detalii intime pe care nu le suportă nici hârtia, nici monitorul. L-a desființat, nu doar ca preot și bărbat, ci și ca om.

În timp ce ea urla ca o disperată și spunea tot felul de mizerii despre Părinte, Părintele mi-a dat un sms prin care m-a întrebat dacă s-a mai potolit.

I-am zis că o rog să se potolească, pentru că trebuie să închid să vorbesc puțin și cu Părintele, care era foarte tulburat.

-Sună-l pe drac și zi-i să vină acasă! Imediat!

-Bine, îi spun! Liniștește-te!

 

 Noaptea minții

L-am sunat pe Părinte, care era într-o stare psihică deplorabilă. De 23 de ani trăia într-un calvar despre care nu putea povesti nimănui.

Imediat ce l-am sunat pe bietul bărbat, a început disperata cu sms-uri. Părintele, pe de o parte, mă ruga să o liniștesc, ea, pe de altă parte, mă presa să i-l bag pe nefericitul bărbat în pat. Eu mă tot întrebam: „Ce caut în povestea asta mizerabilă?”.

Am stat de vorbă cu ei, când cu ea la telefon și cu Părintele prin sms-uri, când invers, până la 3.00 dimineață, când am reușit cât de cât să potolesc isterica.

Dimineață eram epuizată și fizic și psihic, dar „doamna” era fresh, o ținea adrenalina nebuniei. Mi-a dat deșteptarea pe la 6.30 și a luat-o de la capăt.

-Măi, fată, dacă vezi că bărbatul ăsta nu te mai vrea, divorțează și gata!

-Și unde vrei să mă duc? Am un copil, care nici nu a terminat școala.

-Atunci, găsiți o formulă de compromis! Ai o discuție sinceră cu Părintele, spune-i că tu nu poți să stai așa, că vrei să-ți faci o relație.

-Eu, oricum, nu stau cu ăsta, i-am spus de multe ori. Stau până termină copilul școala. Abia aștept să mă răzbun pe el după 23 de ani de chin.

-Păi… după ce termină copilul școala, ai unde să te duci?

-Da, se angajează și plec cu el.

-Atunci, vorbește-i de soluția aceea de compromis și încheiați circul!

Dar… „doamna” nu voia să încheie circul, îl voia pe bărbat la pat… într-un anume fel.

 

Arzoaica

După o săptămână în care l-a bălăcărit pe Părinte în fel și chip… a început să-mi vorbească de un anume Robert, citez: „e doctor, operează pe creier în America (adică neurochirurg, dar pentru ea era mult prea complicat cuvântul), vine de două ori pe an în România, e fiul duhovnicesc al Părintelui… (a spus numele un mare duhovnic al României, care e și pustnic), îl cunosc de 7 ani, e divorțat, pentru că l-a înșelat nevasta, și e foarte îndrăgostit de mine. Aș fi plecat de mult cu el, dacă Robert nu ar fi făgăduit că, după ce iese la pensie, se călugărește și merge la Muntele Athos. Mi-a făcut cunoștință cu el maica Serafima, cea care l-a îngrijit pe Părintele (numele marelui duhovnic).”

Mi-a mai spus și că, dacă ar fi vrut să-l înșele pe Părinte, ar fi putut să facă asta de mult timp, fără ca el să-și dea seama. Și n-a făcut-o? Concluzionăm împreună.

Mai zicea că… ea e, citez: ”arzoaică, așa…” Nu era nevoie să-mi spună, mă lămurisem… după atitudinea ei. 😊

Spunea că… Robert, de când a văzut-o, a zis că a simțit că are fluturi în stomac, mai spunea că dacă îl văd pe Robert „pic” – n-am picat-, 😊 că-i trimite în fiecare dimineață inimioare, îi scrie poezii etc.

-Tu știi cum arată Robert pe lângă hidosul ăsta? E fotomodel. E înalt, slab, are mâinile cu degete lungi și are aproape 2 m înălțime, nu ca ăsta. Mie nu mi-a plăcut de la început de el, pentru că e mic (adică scund, dar pentru ea și termenul acesta e prea greu), poartă ochelari și seamănă cu un turc.

Fac o paranteză. Auzi, măi, „deschide închiderea”, băiatul vostru seamănă cu Părintele. Ce faci? Și de el ți-e silă? Este exact cum era Părintele la vârsta la care l-ai cunoscut. Și pe el îl detești?

Revin. Într-un moment de inspirație (care avea să mă ajute mai târziu să aflu cine e individa), i-am cerut o fotografie cu… „Robert”. Și mi-a trimis… pe chat. „Robert”, pe care îl cheamă, de fapt, D. M. 

 

„Am vrut să-l omor pe nenorocit”

În fiecare zi aveam program de ascultare a „nefericirilor” ei, a bocetelor, lamentărilor și a denigrării Părintelui.

Mințea cu atâta nerușinare, încât credea și ea. Găsise „formula magică”, puzzle-ul perfect, după mintea ei: minciunile îmbinate cu lacrimile de crocodil.

Într-o zi însă… i-a luat-o subconștientul înainte și a zis:

-Am vrut să-l omor pe nenorocit. Și nu o dată, ci de mai multe ori. I-am spus și lui, dar nu m-a crezut. 

-Ce-ai făcut? Ai vrut să-l omori?, am întrebat-o șocată.

-Da. Pentru că m-am săturat de el, mi-e scârbă de el, nu-l mai suport.

-Măi, fată, tu nu ești normală la cap? Cum să te gândești să-l omori? Dacă ți-e scârbă de el, ți-am mai spus, divorțează și gata!

-Păi… și unde vrei să mă duc? Ți-am spus că nu am unde să mă duc.

-Atunci așteaptă să termine copilul școala și pleci cu el, așa cum ți-ai propus. Tu crezi că dacă-l omori, rămâi fericită în casă? Nu, fată, te duci la închisoare…

-Lasă, lasă, m-a întrerupt, după care a tăcut brusc.

Probabil a vrut să spună că nu era atât de proastă, făcea să pară o moarte naturală sau un accident.

În toată nebunia ei, miza pe un lucru foarte important și anume că… Părintele nu mai avea pe nimeni. Și de ce nu mai avea pe nimeni, pentru că „doamna” avusese grijă să-l îndepărteze de toate rudele. Spunea că Părintele a îndepărtat-o de ai ei, în timp ce ea vorbea zilnic, la telefon, cu rudele ei, iar Părintele nu mai vorbea cu nimeni din familia dumnealui… de foarte mulți ani. Le mai dădea, de sărbători, câte un mesaj. Atât.

Diabolica „preoteasă” își calculase bine orice mișcare. Îndepărtat de rudele sale, se asigurase că… ”dacă i s-ar fi întâmplat ceva”, le-ar fi anunțat, plângând cu sughițuri, că fără el viața ei nu mai are rost, iar rudele sale nu ar fi cerut nicio expertiză medico-legală, văzând-o așa „îndurerată”.

„Doamnă”, te anunț public, să știi. Am luat legătura cu rudele Părintelui și le-am povestit tot. Absolut tot. Și asta am făcut fără acordul Părintelui. Am considerat că am o datorie morală să le spun care este motivul pentru care Părintele s-a îndepărtat de ele, dar să le și spun și ce calvar a trăit și trăiește bietul bărbat.    

 

Clientă a hotelurilor. Întâlnirea cu „Robert”

A venit și luna august, 2020. Mă trezisem într-o poveste din care nu știam cum să ies, știam însă că trebuie să descopăr cine e acea prefăcută femeie care se dădea victima nevinovată, conturându-și chipul de sfântă, martiră chiar, dar care, în realitate, era și este… un monstru.

Într-o duminică seară, mi-a spus entuziasmată:

-A venit Robert. E de două săptămâni în România. A fost la Părintele… I-a pus niște perfuzii, pentru că nu se simțea bine, a mai stat cu el. I-a adus un aparat auditiv, pentru că Părintele nu mai aude, dar nu-l suportă. Pe aparat nu-l suportă 😊…

După vreo două ore, în care mi-a îndrugat numai minciuni, mi-a zis că abia așteaptă să se întâlnească în următoarea zi cu el, să vadă ce vești îi mai aducea de la „Părintele”. Mi-a mai spus că s-a cazat la un hotel de lângă B——, locul ei de muncă.

În următoarea zi, după ce vorbisem de vreo 2-3 ori la telefon, s-a scuzat că trebuie să plece (eu am zis „Doamne, ajută!”), dar mai târziu mi-a dat un sms în care mi-a spus că s-a întâlnit cu Robert.

După vreo două ore, mi-a dat un alt sms, în care mi-a spus că e șocată de ce mesaje i-a trimis „Părintele”, că i-a vorbit și despre mine și că mă sună imediat ce termină. Asta cu terminatul… depinde ce termina și de câte ori 😊…

După alte 2 ore și ceva, m-a sunat de pe drum. Era „șocată”, dar entuziasmată. Mi-a îndrugat tot felul de minciuni, că „Părintele” a zis… și a mai zis… și iar a zis… Că „Părintele” știa deja de mine, că mă cheamă Mihaela, că am fost jurnalistă și că… surpriză, avea toate cărțile scrise de mine în bibliotecă. Adică în „biblioteca” din vârful muntelui. 😊

Marele duhovnic, de numele căruia s-a folosit cu nerușinare pentru a-și ascunde o aventură care dura de mai bine de 7 ani, e pustnic, după cum am spus, și locuiește în vârf de munte. Mi-a mai zis că… „Părintele” i-a transmis că se bucură pentru faptul că și-a găsit, în sfârșit, o prietenă… etc.

Auzi, cucoană, dar „Părintele” nu ți-a transmis prin „Robert” că EU VOI FI CEA CARE VA DESCOPERI CINE SE ASCUNDE ÎN SPATELE MIRONOSIȚEI CARE TE DAI?

Creatura respectivă mi-a mâncat foarte mult timp cu minciunile ei, dar… deși de la un punct încolo am fost conștientă că mă minte, am continuat să-i las impresia că o cred, pentru a-l ajuta pe Părinte, ca în cazul unui divorț, pe care ea îl vrea cu scandal și prin care vrea să-l distrugă de tot pe soțul ei, cum a spus-o de nenumărate ori, să poată dovedi că mironosița „preoteasă” este, de fapt, o viperă veninoasă.

„Doamnă sfântă”… am și eu o întrebare: Dacă ”Robert” nu este fiul duhovnicesc al marelui duhovnic (și NU ESTE, PENTRU CĂ AM VERIFICAT), de ce te întâlneai cu el? De unde „îți aducea” vești?…

”Robert” a stat atunci, la hotelul de lângă locul ei de muncă, două săptămâni, timp în care s-a văzut cu el în fiecare zi.

Într-o după-amiază („doamna” lucra o săptămână dimineața, una după-amiază), i-a zis Părintelui să o ducă la muncă. Părintele când s-a întors, mi-a zis că nu știe ce e cu soția lui, de i-a zis să parcheze în spatele clădirii unde lucra, adică fix în fața hotelului în care era cazat ”Robert”. Mi-a mai zis că ”Robert” era la balcon și că „doamna” i-a făcut cu mâna, iar întrebată de ce l-a pus să oprească acolo și nu la intrarea principală, unde o lăsase în timpul celor 20 de ani de când lucrează acolo, ea a motivat că… n-a vrut să-i mai ia temperatura la intrarea în clădire. Măi, să fie, dar cum fix când te aștepta ”Robert”, nu ai mai vrut să-ți ia temperatura?

Îmi povestise cu ceva timp în urmă că, citez: „Ți-am spus că toate colegele mele sunt curve. Își povestesc aventurile la serviciu. Una dintre ele și-a prostit soțul de l-a făcut să o ducă la amant cu mâna lui. L-a mințit că trebuie să meargă la o colegă, și soțul a dus-o cu mașina până în fața blocului unde locuia amantul.”

Exact același lucru l-a făcut și ea. Și-a umilit propriul soț, punându-l să o ducă la întâlnirea cu ”Robert”.

Auzi, bre? Dacă colegele tale („că co” la matale merge) sunt curve, matale cum te numești?

 

„Perfuzii” în camera de hotel

În ultima zi în care ”Robert” mai rămânea în acel hotel, „doamna” m-a sunat la ora 8.30, mi-a spus că nu se simte bine, că merge la ”Robert” să-i pună niște perfuzii și că mă sună după ce termină. Evident. Trebuia să fie cu finalizare 😊…

Un renumit chirurg punea perfuzii, ÎN PLINĂ PANDEMIE, într-o cameră de hotel. Individa a crezut că sunt ca ea. Adică… PROASTĂ. Cum aș fi putut să cred așa ceva? Dar m-am făcut că o cred, să văd până unde merge și de ce e în stare.

A ieșit din hotel la ora 13.30 și mi-a spus că a întârziat atât de mult pentru că a fost alergică la un medicament, că i-au ieșit bube pe ea și că a trebuit să-i administreze și un antialergic să-și revină. Cred că a avut nevoie de multă pulicilină, să-și revină… Pardon, mă scuzați, asta… penicilină, se mai încurcă literele pe tastatură 😊 La un articol așa de lung… mai dau și greș.

Deci… și-a „revenit” până la urmă 😊. Mi-a îndrugat tot felul de povești… Îmi spunea cum ea zăcea cu perfuzia în gură… pardon… în mână… 😊 autocorecția e de vină 😊. Știe ea ce să scrie 😊…

Revin… Deci îmi povestea cum zăcea ea cu perfuzia în… nu mai scriu unde, că iar intervine sistemul 😊… și ”Robert” căuta pe internet cărțile mele. Ba, mai mult, că a și făcut comandă.

Vă dați seama unde a dus-o pe aia capul? Să-mi spună că ”Robert” a făcut comandă de cărți, în timp ce urma, a doua zi, să plece în America. Bineînțeles că „am crezut-o”. Chiar i-am zis să-mi spună ce părere are ”Robert” după ce le va citi. Mi-am intrat în rolul de proastă 😊 și i-am scris și lui ”Robert”. L-am întrebat cum i s-au părut cărțile mele 😊, deși eram convinsă că habar nu are de existența mea. I-am scris… așa… doar să-l avertizez că am descoperit cine e.

Bietul om, fiind divorțat și având cariera pe care o are, și-a luat o jucărie sexuală de România, să nu-și facă moară în cap în America, iar jucăria sexuală a vorbit despre relația lor… Curat ghinion 😊, pentru că… în cazul unui divorț CU SCANDAL, așa cum vrea ea, renumitul chirurg va fi „invitat” la proces.

După ce a plecat ”Robert”, deși spunea că îi trimite în fiecare dimineață inimioare, poezii etc., era din ce în ce mai deprimată.

Într-o dimineață m-a sunat și mi-a spus că nu a dormit deloc și că toată noaptea și-a dat cu pumnii în cap.

-Cum să-ți dai, fată, cu pumnii în cap? Nu, nu ești zdravănă? Ce ai?, am întrebat-o.

-Mi-am dat cu pumnii în cap pentru că nu mai suport. Poate îmi spune Dumnezeu vreodată de ce a trebuit să-mi distrug viața lângă nenorocitul ăsta.

Măi, femeie, hai că-ți spun eu. Nu trebuie să-ți spună Dumnezeu. Tu ai zis că… NU DOAR CĂ NU L-AI IUBIT PE PĂRINTE, DAR NICI NU L-AI PLĂCUT FIZIC. Mi-ai mai spus că ai văzut că nu vă potriviți și i-ai zis și Părintelui, dar că te-ai căsătorit cu dumnealui pentru că se ținea după tine.

Nu, femelo, nu pentru asta te-ai căsătorit cu bietul bărbat. Dacă nu voiai, nu voiai și gata. Putea să doarmă la tine la ușă, ca un cățel. Te-ai căsătorit cu dumnealui, deoarece l-ai văzut ca pe un trofeu. Pentru statutul social te-ai căsătorit. Tu știai foarte bine că ești bătută în cap (sau nu știai?!?) și, dacă te-ai fi căsătorit cu un bărbat oarecare, nu ți-ar mai fi sărutat babele mâinile până la cot, după cum îmi spuneai cu mândrie. Te-ai mai căsătorit cu Părintele pentru că te-ai gândit că un Preot are tot felul de avantaje și că altfel este văzut în societate, ceea ce este și adevărat. 

Sigur că și Părintele a greșit insistând să vă căsătoriți, dar… în naivitatea dumnealui, a unui tânăr de 24 de ani… chiar dacă nu te-a iubit, a văzut în tine niște „calități” (înșelându-se, evident), care ar fi definit o preoteasă. A crezut, după cum mi-a spus, că… locuind împreună, iar tu fiind o femeie credincioasă, atentă, bună bucătăreasă, cum te dădeai… la un moment dat te va iubi.

Neșansa Părintelui a fost că a trăit într-o familie în care nu a văzut nici urmă de iubire și nu prea a știut ce este aceea. Dar tu? Tu, care spuneai că părinții tăi se iubesc și acum, nu ai nicio scuză pentru faptul că te-ai căsătorit cu un om pe care NU L-AI IUBIT NICIODATĂ.

Deci ți-am dat răspunsul. Nu-l mai deranja și învinovăți pe Dumnezeu pentru alegerile pe care le-ai făcut DIN INTERES ȘI DIN VICLENIE.

După cum vă spuneam, plecarea lui ”Robert” a băgat-o în depresie. Păi cred și eu. După ce îți pune unul „perfuzii” prin camerele de hotel, să vii acasă să-ți privești soțul în ochi, să mai dormi și cu el în pat și să te mai duci și la biserică și să faci pe sfânta… nu e ușor. Scindarea asta în suflet… te duce la nebunie.

Văzând că era foarte deprimată, am tot îndemnat-o să-i vorbească Părintelui, să-i spună adevărul. Să-i spună că s-a îndrăgostit de un alt bărbat și să găsească o formulă de compromis, să locuiască împreună până termină copilul școala. Mi-a zis că nu poate, pentru că-i e frică de reacția Părintelui.

Nu am condamnat-o nicio clipă pentru faptul că s-a îndrăgostit de un alt bărbat, dar am detestat-o și o detest pentru faptul că l-a făcut pe Părinte să trăiască în minciună, pentru că vrea să-l distrugă, de parcă nu ar fi făcut-o de ajuns, pentru că-i e scârbă de el etc. Niciun om nu merită să trăiască în minciună, indiferent cât de „mic” ar fi.

Speriat că se face disponibilă pentru el, ”Robert” a încercat să rupă legătura cu ea.

După cum am spus, după plecarea lui Robert a intrat într-o gravă depresie. Nu mai mânca, nu mai dormea și… surpriză, îl voia din nou pe Părinte în patul ei… dar nu oricum…

Eu îi tot spuneam că, dacă și ”Robert” o iubește, să divorțeze, să fie corectă, să meargă la episcopul locului și să-i spună adevărul, ca Părintele să poată să rămână preot în continuare.

Ea, nu și nu. O ținea una și bună că vrea să se răzbune pe bietul bărbat, că vrea să-l vadă pe drumuri, boschetar…

Atenție! VOIA SĂ-L VADĂ BOSCHETAR PE TATĂL COPILULUI EI. Sau cumva știe că nu e tatăl lui „Ionuț”? Nicio mamă sănătoasă la cap nu dorește să-l vadă boschetar pe tatăl copilului ei, indiferent cât de mult și-ar urî soțul.

Băi, femelo, stricată la cap, când îți dorești astfel de lucruri… la „Ionuț” te gândești? Chiar dacă l-ai făcut să-și urască propriul tată sau… mă rog… pe cel căruia îi poartă numele și s-a sacrificat pentru el, ce i-ar spune „Ionuț” viitoarei lui soții, când va întreba de tatăl lui? Dacă, ferească Dumnezeu, ar fi așa, ce i-ar spune „Ionuț”? Tatăl meu e boschetar? Sau ce ar face biata fată dacă ar afla? Indiferent câte rele i-ați pune în spate, nicio fată nu ar rămâne lângă „Ionuț”, pentru că s-ar gândi că și el e la fel ca tatăl lui.

Acea mizerie de femeie este în stare să sacrifice propriul copil (veți vedea imediat) pentru a se răzbuna pe soțul ei. De ce? Principalul motiv – nu îl are la pat cum vrea ea.

Revenind la depresia instalată după plecarea lui ”Robert”, când eu tot insistam să pună punct minciunii, ea mi-a reamintit că nu poate fi cu ”Robert”, deoarece el a promis că se va călugări, după ce va ieși la pensie, cu amendament. Mi-a mai spus că… într-un an, când a venit ”Robert” în țară, a înaintat dosarul pentru divorț și că Părintele a rugat-o în genunchi să nu-l părăsească, dar… i-a și ieșit porumbelul. Mi-a spus că… după momentul acela a pierdut legătura cu ”Robert”, pentru că plecase în nu știu ce țară în schimb de experiență și că nu mai dădea de el în niciun fel. Numărul de telefon nu mai era valabil, la e-mailuri nu-i mai răspundea și că… a fost nevoită să apeleze la maica (?!?) Serafima (cea care le-a făcut cunoștință), să o ajute să-l găsească. Și… într-un final… l-a găsit.

Gâsca… nu și-a dat seama că… ”Robert”, când a văzut că ea vrea să se facă disponibilă pentru el, a vrut să scape de ea. Și pe bună dreptate.

Nu vă pot spune cine e ”Robert”, deoarece nu vreau să pătez numele unui om care a muncit și muncește foarte mult, pentru o clientă a hotelurilor proastă, vicleană și extrem de mincinoasă.

”Robert”… este o valoare. Un om cu un CV impresionant, un fin intelectual, un om sensibil, un bărbat de inițiativă… Are o mulțime de calități. Gâsca aia, care spune „deschide închiderea” în loc de „deschide ușa”, nu a înțeles că ea, pentru ”Robert”, era doar de interior. Era bună doar pentru a-i pune „perfuzii” într-o cameră  de hotel. Un bărbat ca el nu s-ar fi afișat NICIODATĂ, DAR NICIODATĂ, cu o femelă ca ea.

Și ca să vedeți cum face Dumnezeu când vrea să scoată adevărul la suprafață. Gândiți-vă puțin! Ce șanse ar fi fost ca eu să-l cunosc pe duhovnicul pustnicului de numele căruia s-a folosit creatura aceea mizerabilă? Și cum de a folosit fix numele pustnicului aceluia la care eu aveam acces?

Văzând încotro se îndreaptă lucrurile, i-am trimis duhovnicului pustnicului respectiv un e-mail, în care am scris povestea pe scurt și am atașat fotografia lui ”Robert”, după ce, în prealabil, vorbisem la telefon cu Părintele.

În mai puțin de o săptămână… am primit răspunsul de la pustnicul respectiv: NU L-A VĂZUT NICIODATĂ PE ACEL BĂRBAT, NU O CUNOAȘTE PE MAICA SERAFIMA, NU A AVUT NICIODATĂ ÎN PREAJMA SFINȚIEI SALE O CĂLUGĂRIȚĂ CU ACEST NUME.

Deși deja cunoșteam adevărul, am continuat să vorbesc la telefon cu individa, ba, mai mult, nu i-am spus nimic nici Părintelui… o bună perioadă de timp.

Credeți că ”Robert” este singurul bărbat care îi pune „perfuzii” prin camere de hotel? Nuuu. „Doamna” se mai întâlnea și cu un fost coleg la care spunea că are datorii pentru că l-a „ajutat” pe soțul ei, dar, de fapt, ea făcuse să pară că l-a ajutat. Zicea că… atunci când se întâlnește cu el, nu știe cum să „scape”. Și o fi „scăpat”? 😊. Acum… depinde cum or fi hotărât să-i plătească… Și ce credeți? Bărbatul acela e… căsătorit… 

 

L-a făcut pe băiat să-și urască tatăl

Deja m-am plictisit să scriu despre scursura respectivă, deși merită să spun multe lucruri, așa că… până la final voi mai scrie și pe repede înainte.

Mizeria numită mamă l-a făcut pe „Ionuț” să-și urască propriul tată, nepăsându-i că-l distruge pe termen lung. Dacă nu vorbim de cele 10 porunci, vorbim despre legile pe care le-a pus Dumnezeu în Univers. Nu există ca vreun om să se ridice împotriva propriilor părinți și să nu plătească.

I-a spus băiatului tot felul de minciuni, de mizerii despre tatăl lui, astfel încât „Ionuț” a ajuns să-l urască de moarte.

Infecta, care cu îndrăzneală se autodefinește „mamă”, doar pentru că a purtat în pântece un copil pe care acum îl folosește ca bici pentru soțul ei, l-a determinat să-i facă Părintelui următoarele lucruri:

1.Fie nu-i vorbește deloc, fie când îi vorbește îl jignește și țipă la dumnealui, ajungând să-i spună că e un ratat;

2.Într-o seară, când s-a întors Părintele de la biserică, a găsit aspiratorul în ușa dormitorului, cu un bilet scris de „Ionuț”, lipit de mânerul aspiratorului, în care i se transmitea să facă ordine în spațiile comune;

3.Într-o zi, Părintele a prăjit în grabă niște carne, au sărit câțiva stropi de grăsime pe aragaz, pe care urma să-l spele când se întorcea de la cumpărături. „Ionuț” a făcut fotografii și i le-a trimis pe WhatsApp cu un mesaj kilometric, în care îi spunea: să strângă jegul după el, pentru că ei nu lasă jeg în urma lor, iar exemplele ar putea continua.

Gândiți-vă cât de dureros este pentru un părinte să primească astfel de mesaje din partea copilului. Ca să nu mai vorbesc de faptul că… a fost ziua onomastică a Părintelui. ”Ionuț”… nu l-a felicitat, nici măcar nu l-a privit, deși s-au întâlnit în ziua respectivă. A fost ziua de naștere a Părintelui. ”Ionuț”… nu i-a dat nici măcar… bună ziua. Nu pot și nici nu vreau să descriu… câtă durere a simțit Părintele atunci. 

Citește… ”Ionuț”! Citește cu atenție! Nu zic să nu o respecți pe cea care te-a crescut, așa cum e, bună sau rea, dar respectă-l și pe bărbatul căruia îi porți numele, pentru că nici tată nu-i mai spui. Tu habar nu ai ce e în sufletul Părintelui… ”Ionuț”… o să  te trezești, o să regreți, dar… să nu fie prea târziu!… 

 

În acest moment ei trăiesc în aceeași casă, dar separați. „Mămicuțu’” cu băiatul și Părintele singur.

Muierea aceea care se dădea sfântă, îmi spunea să-i transmit Părintelui că… dacă mai vrea să-i facă de mâncare și să-i spele, să o plătească. Bineînțeles că nu m-am băgat. I-am zis să-i spună ea.

Ceea ce n-am putut să-ți spun atunci, măi, femelă josnică, îți spun acum. Dacă ai pretenție să te plătească Părintele, atunci și Părintele ar putea să aibă pretenția să-i plătești chirie pentru casa în care locuiești datorită dumnealui.

„Ionuț”… mi-e milă de tine. Ești o altă victimă a acelei femei fără scrupule și fără Dumnezeu.

Aș vrea să-ți spun multe lucruri, dar aici îți spun doar ce pot. Să știi că, înainte de a veni la voi, i-am spus mamei tale că aș vrea să vorbim numai 5 minute, în legătură cu o frământare sufletească pe care o ai. Sunt sigură că, dacă mi-ar fi permis, nu ai mai fi ajuns nici la psiholog, nici nu ai mai fi avut sufletul atât de sfâșiat, dar NU MI-A PERMIS. MI-A ZIS CLAR CĂ NU DOREȘTE SĂ VORBIM ȘI CĂ VEI VENI DOAR SĂ MĂ SALUȚI. I-a fost teamă să-mi permită să mă apropii de tine. Se gândea că te scapă din lesă.

Și mai vreau să știi ceva foarte important. Tatăl tău mi-a spus niște lucruri pe care dorea neapărat să le știi, dar nu avea puterea să ți le spună. Eu l-am rugat pe Părinte să aibă curaj și să te invite să vorbiți. După ce m-am convins că Părintele era pregătit să-ți vorbească, mai ales că tu trebuia să pleci… într-o excursie să zicem, dar știi despre ce e vorba, i-am spus și ei.

Individa, care pretinde că e mamă, a fost foarte categorică. A spus:

-Nu. Sub nicio formă nu vreau să vorbească cu el. Lasă-l să plece așa, cu un ochi râzând și cu unul plângând. Lasă-l să creadă ce a crezut și până acum. Transmite-i să nu se apropie de băiat că nu știu ce fac.

Știind de ce e în stare nebuna, i-am transmis Părintelui, care s-a întristat foarte rău.

Înțelegi, „Ionuț”? Nu-i pasă că ai sufletul sfâșiat. Pentru ea este important să se răzbune pe Părinte.

Acum, după câte s-au întâmplat, după cât de mult l-ai rănit pe bietul tău tată, nu mai este capabil să-ți vorbească… chiar dacă tu ai dori acest lucru. Ba, mai mult, i-ai adus atâta durere în suflet, încât, atunci când se va întâmpla, își dorește să nu vii la dumnealui la înmormântare. Și asta nu pentru că te urăște. Nici n-ar avea cum. Ci pentru că… pe ultimul drum… vrea să-i fie alături doar oamenii care l-au apreciat. În schimb… mi-a lăsat o scrisoare… tulburătoare… pe care m-a rugat să ți-o dau la un moment dat.   

În vizită la ei

Individa a tot insistat să merg la ei, să ne cunoaștem, și poate, văzându-mă față către față, îl conving pe Părinte să-i facă pe plac. Evident că eu nu aveam de gând să intru în jocul ei, dar am fost să-i vizitez.

Când am văzut-o, m-am speriat. Nu este o femeie urâtă, dar… are o privire care sfâșie. O privire plină de venin, de ură și de răutate. Când m-a văzut, a început să plângă. Am fost nevoită să o îmbrățișez… Câtă energie negativă are femeia aia în ea… nu vă puteți închipui. Îmi venea să o iau la fugă pe scări… Nu-mi mai trebuia lift.

În schimb… „Ionuț”… care, după cum a spus ea, a venit doar să mă salute, m-a impresionat foarte mult. Are o privire foarte tristă. E un tânăr profund nefericit. Pe el chiar am simțit nevoia să-l îmbrățișez, dar nu mi-a permis. Mi-a fost și îmi este foarte milă de el. 

 

„Maica înainte-văzătoare cu duhul”

Câteva cuvinte și despre „maica” Serafima, care în realitate nu e maica Serafima.

Această „călugăriță” le-a prezis multe evenimente care urmau să se întâmple în viața familiei lor, toate punându-le pe seama pustnicului înainte-văzător cu duhul.

Faptul că „maica”, prin intermediul acestei femele de cea mai joasă speță, i-a prevenit cu mult timp înainte de a se întâmpla anumite lucruri, mi-a confirmat și Părintele.

Dacă „maica” Serafima nu are nicio legătură cu pustnicul respectiv, trageți voi concluzia de unde știa/ ghicea ce avea să se întâmple? Nu cumva acea „maică” e vrăjitoare?

 

Hrănit cu resturi de mâncare

Într-o zi, vorbind cu „doamna” la telefon și auzindu-mă că tot trebăluiam prin bucătărie, m-a întrebat ce fac. I-am spus că… fac ceva de mâncare.

-Ce?, m-a întrebat.

-Mazăre.

-Și eu am făcut tot mazăre, dar am pus și carne, pentru că așa vrea domnul, a specificat știind că eu sunt vegetariană.

Din acea mazăre, Părintele a mâncat 5 zile, în timp ce ea făcea pentru ea și pentru băiat fripturi, comanda diverse etc.

Acesta e doar un exemplu, dar… de nenumărate ori, când vorbeam cu ea la telefon, îl auzeam pe Părinte când o întreba dacă poate să mănânce și el dintr-o anumită mâncare din frigider, și ea îi spunea că nu, deoarece e pentru băiat.

Făcea câte o prăjitură, un tort, le lăsa câte o săptămână în frigider, timp în care Părintele nu avea voie să se atingă de ele, apoi i le dădea alterate, în bătaie de joc.

 

Calendarele amenințărilor

Într-o zi… mi-a trimis fotografii după niște calendare din câțiva ani consecutivi, unde erau niște date încercuite, cam la 2-3 săptămâni, și-mi spunea că acelea sunt datele la care ea îl amenința pe Părinte că divorțează și că-l distruge și că apoi, 2-3 zile erau foarte fericiți, deoarece Părintele nu mai ieșea din cuvântul ei. Adică era ea fericită, în timp ce în Părintele se adunau tot felul de tensiuni și de frustrări. Așa a trăit bietul bărbat 23 de ani, și individa vrea să o iubească…

În momentul în care a văzut că eu refuz să mă implic în problema lor conjugală, mi-a zis să-l blochez pe Părinte, să rup legătura cu dumnealui, pentru că din cauza mea NU POATE SĂ-L MAI FACĂ OMUȘOR ÎN CASĂ.

Nici n-o să mai poți, femelo! Eu nu abandonez un om care a fost sincer cu mine, doar pentru că vrei tu SĂ-ȚI BAȚI JOC ÎN CONTINUARE DE EL.

 

Preinfarctul închipuit

Și pentru că mintea ei diabolică este inepuizabilă în scenarii și viclenii, mi-a spus într-o dimineață că… i-am salvat viața. A zis că… dacă nu-l trimiteam eu pe Părinte la culcare și nu avea cum să-i ceară un medicament, murea până dimineața. A mai spus că a făcut un preinfarct și că are mâna stângă complet paralizată. Ba, mai mult, în următoarea zi „și-a făcut analizele”, și medicii ”i-au spus” că nu-și va mai reveni niciodată. Era fericită că Părintele va trebui să o spele și să o îmbrace în fiecare dimineață.

Bietul bărbat s-a speriat foarte rău și începuse să aibă tot felul de mustrări de conștiință că din cauza lui a ajuns așa. Eu, fiind sigură că se preface, i-am sugerat Părintelui să nu o ajute câteva zile.

Nu a înțeles de ce, dar eu o urmăream. Mă suna la aceeași oră la care mă suna de obicei dimineața. Deci se trezea la aceeași oră și … ce să vedeți… în același interval de timp, cu „o mână” se spăla, se pieptăna, fundă roșie-și punea 😊, se îmbrăca și ajungea la muncă. Și… muncea cu o mână… 😊

Deși eu îi spuneam Părintelui că se preface, dânsul mă contrazicea și-mi spunea că nu am dreptate, că el stă cu ea în casă și o vede că nu poate folosi mâna aia deloc și că îl cheamă să o ajute la orice.

-Bine, Părinte. Nu vă mai spun nimic, dar mă rog să vă descopere Dumnezeu adevărul, am spus, oprindu-mă din a-i aduce argumente.

Vă dați seama cât de periculoasă este această creatură… de a putut să-și intre atât de bine în rol încât nu a avut nicio fisură în comportamentul de persoană cu handicap? Asta până într-o zi… când mi-a auzit Dumnezeu rugăciunile.

Într-o după-amiază, când se grăbea să plece la muncă, i-a zis nervoasă ceva Părintelui, căci ea mereu e nervoasă… și… a uitat că e „handicapată”. De nervi, s-a legat, în fața Părintelui, cu ambele mâini… la șireturi 😊

„Doamnă”… am multe de scris, dar… poate nu mă mai inviți să mai scriu și alte detalii care te-ar coborî sub regnul animalelor.

Așa că… termină cu jignirile la adresa mea și cu amenințările la adresa Părintelui! Nu e de vină domnia sa că pentru ”Robert” ești doar o jucărie și că NU TE VA LUA NICIODATĂ DE NEVASTĂ. Dacă ți-ai făcut filme că vei ajunge mare doamnă, lângă un bărbat ca ”Robert”, TREZEȘTE-TE! NU E DE VINĂ NIMENI PENTRU ASTA.

P.S. Mulțumesc celor care m-au ajutat să duc la bun sfârșit această investigație, care nu a fost deloc ușoară.

Pe „doamna” o asigur că am detalii pe care Părintele  nu le cunoaște încă, dar le va ști în cazul în care individa va dori divorț cu scandal.

Vă mulțumesc și vouă… dacă ați avut răbdarea de a parcurge acest imens articol.

Noi… ne revedem luni, 21 iunie, cu impresii despre cărțile pe care am spus că le citesc, dar și cu articolul „15 ani închis într-un beci”. Avem și bonus 😊, la cererea unora dintre voi, un nou articol despre ce s-ar fi putut afla în cămara vrăjitoarei oarbe.                                                                          

[1][1] La un moment dat, am auzit-o că bate în geam și spune: „deschide închiderea” 😊. Inițial… am crezut că glumește și eram la un pas de a izbucni în râs, dar… deoarece avusesem timp să-mi dau seama că e puțină la minte, m-am abținut și am preferat să-l întreb pe bietul ei soț, când am prins momentul, dacă a glumit sau a vorbit serios când a zis: „deschide închiderea”. Rușinat, bărbatul mi-a spus că… nu vrea să vorbească despre acest subiect. Deci… „doamna”… nu glumea. Vorbea serios.

Unele dintre preotese – cele mai mizerabile femei

Când bărzăunele e mare pe căciula cuiva…