Azi este ziua mea…

Implinesc 5 anisori si… imi face mami tort… iar voua va pregăteste o mega-surpriză… <3

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

În curând… aici se aruncă bomba…

Pt că tot se doarme pe fb mă retrag și eu o săptămână cred, dar nu pt că vreau să dorm 🙂 ci pt că vă pregătesc ceva. Ceva la care nu se așteaptă și nu s-a așteptat nimeni niciodată. 

Unii vor avea nevoie de batiste, alții de calmante, unii și/sau alții și de batiste și de calmante, 🙂 așa că procurați să nu vă ia prin surprindere momentul 🙂 

Vă spun doar atât: va fi EXPLOZIV! 

Vă îmbrățișez. Vă iubesc! <3

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 5 comentarii

Întâlnirea cu mine – 13

Cu paşi greoi a urmat-o pe tânără care după ce a dus-o în camera bătrânei bolnave s-a retras. Bătrâna când a văzut-o a început să plângă. În muntele de carne din faţa ei, parcă îşi vedea toată vina şi toată indiferenţa.  Samira a rămas în picioare lângă uşă. Și-a adunat puterile şi a îngăimat:

-Eu sunt Samira! Aşa arăt.

Femeia a început să plângă şi mai tare. Printre hohote de plâns a invitat-o să se apropie şi să ia loc pe scaunul de lângă pat. Bătrâna arăta ca o umbră, era slabă, palidă, cu ochii duşi în fundul capului, cu pomeţii ieşiţi, din ea rămăsese doar amintirea unui om. Privind-o prin perdeaua de lacrimi în chipul aproape diform al fetei, a regăsit multe dintre trăsăturile fiului ei.

-De unde aveţi numărul de telefon? a întrebat-o Samira precipitată.

-De la mama ta Samira! Îl am de câţiva ani, am tot vrut să te sun, dar nu am avut curajul sau poate am fost prea egoistă. Din iubirea mea exagerată de mamă am avut un rol foarte important şi nefericit în divorţul părinţilor tăi. Pe nici o femeie până la mama ta nu am considerat-o potrivită pentru fiul meu şi nici pe mama ta. Am căutat perfecţiunea fără să îmi dau seama că de fapt mi-am condamnat băiatul la singurătate şi apoi la moarte.

După divorţul mamai tale, băiatul meu a avut mai multe relaţii şi fie mie nu mi s-au părut potrivite, fie chiar el a fost dezamăgit de unele dintre ele. Acum cinci ani, într-o seară mohorâtă de noiembrie, sătul de singurătate şi de suferinţă băiatul meu s-a sinucis.

Samira nu a avut nicio tresărire. Îi povestea despre un străin cu care ea nu avusese nicio legătură niciodată sau cel puţin nu îşi amintea să fi avut.

-Singurul meu copil Samira, a continuat înecându-se de plâns.

-Şi până să moară, de ce nu m-a căutat niciodată?

-Pentru că mama ta i-a spus că nu vrei să-l vezi, i-a răspuns aproape bâiguind.

-Da? Și de ce m-aţi chemat?

Pe chipul Samirei nu se vedea nici cea mai mică urmă de compasiune sau de omenie. Chiar dacă bătrâna din faţa ei ar fi fost cu adevărat o străină, ar fi trebuit să aibă măcar puţină milă. Samira nu mai avea.

-Te-am chemat pentru că vreau să-ţi las agoniseala mea de o viaţă. Deschide cufărul din spatele tău şi scoate dosarul acela albastru.

Fata a făcut tot ce i s-a spus.

– Deschide-l, i-a zis bătrâna.

Când l-a deschis a rămas uimită, totul era în regulă, testamentul, actele notariale, tot. Îi lăsase moştenire casa şi un cont în bancă în care era o sumă fabuloasă.

– Samira banii aceştia îţi ajung să faci până şi înconjurul lumii.

Un gând viclean i-a trecut prin minte ,,pentru ce mi-aţi făcut toată copilăria tu meriţi să plăteşti pentru tot, voi accepta tot ce îmi laşi şi te voi da afară din casă’’, a respirat adânc şi a închis dosarul.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii