În această seară simt nevoia să postez un alt fragment din volumul 2 al lucrării ”Mai mult decât o carte – Adevărul” Așa era fostul meu duhovnic. Acum nu mai e… s-a pierdut… s-a rătăcit… s-a înstrăinat de cel care a fost… 

În curând vă voi spune și ce am hotărât în privința acestui volum.

                                                  * * * 

-Chiar voiam să vă sun pentru a vă trimite un înger de pace, a zis zâmbind.

Îmi simțea tristețea… mă cunoștea prea bine ca să nu poată simți ce era în sufletul meu.

-Am nevoie Preasfințite… încă vă spun Preasfințite…

-Spuneți cum vă este mai ușor…

În dimineața aceea mi-am dat seama de ce refuzam să mă adresez cu noua formulă… Mintea mea se împotrivea nu noii formule de adresare, ci faptului că avansarea pe o altă treaptă, îmi furase bucuria de a-l avea aproape.

-Mulțumesc, i-am zis aproape în șoaptă.

-Nu-mi place să fiți tristă, știți asta.

-Știu Preasfințite, dar… merg la redacție, trebuie să merg.

-Și eu voi intra în curând la permanență. Vorbim mai târziu când prindem un timp.

-Da, sigur. Vă mulțumesc!

Am închis telefonul și în sufletul meu și-a făcut loc revolta. Un gând străin mi-a străfulgerat mintea. Deși eu hotărâsem să-l protejez de gura răutăcioasă a lumii, tot pe mine începuse să mă doară că nu sunt la Constanța, că vede că mi-e greu și nu insistă să vin să-i fiu aproape, că nu-și asumă până la capăt că-mi este duhovnic… începusem să cred că-i pasă mai mult de gura lumii decât de sufletul meu… Gânduri viclene mă făceau să-l judec aspru, așa cum nu ar fi meritat vreodată. Sufletul îmi fierbea a revoltă. Am luat telefonul și cu lacrimi în ochi i-am scris un sms: ”Mă întreb cum poate încăpea într-un suflet și iubire și revoltă?”. Imediat ce a primit sms-ul mi-a răspuns că mă va suna în câteva minute.

Între timp coborâsem din mijlocul de transport în comun. Mergeam îngândurată pe aleea ce ducea către Casa Presei. Bunul meu duhovnic, după cum îmi promisese, m-a sunat.

-Într-un suflet nu poate încăpea și dragoste și revoltă pentru că se exclude una pe cealaltă, mi-a răspuns cu blândețe.

Am oftat. Mi-au dat lacrimile. M-am înspăimântat. Avea dreptate. Atunci când iubești cu adevărat pe cineva nu ai cum să fii și pornit împotriva lui. Iubirea mea pentru duhovnicul meu era doar o părere poleită în cel mai nobil sentiment? Nu, nu era, era doar o ispită peste care trebuia să am puterea să trec.

-V-am judecat și nu meritați asta. Iertați-mă! am îngăimat.

-Nu-i nimic. Important e să vă liniștiți!  

-Mai am puțin și ajung la redacție. Mă voi lua cu una cu alta și poate voi uita, cât de cât, că sunteți… departe.

-Fizic doar.

-Fizic Preasfințite, dar contează atât de mult…

-Se pare că nu ați primit îngerul de pace pe care vi l-am trimis… a zis zâmbind.

-Se pare că n-a ajuns…

-A ajuns sigur, dar nu-l vedeți din cauza tristeții. Spuneți o rugăciune și veți simți îngerul păcii lângă dumneavoastră!

Va urma

–Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul