Leonard Coca a postat un articol
(https://www.facebook.com/photo/?fbid=236594384696614&set=a.104174261271961)
în care face apel către Teodosie să-i redea parohia Părintelui George Ciulei.
La această postare, tatăl Părintelui a scris două comentarii care m-au impresionat foarte mult.
Iată!
Ciulei Mihai; Dumnezeu este sus şi puternic în toate, poate candva dreptatea va fi de partea noastră. Aşa este ura acestui om, este prea mare pentru semenii lui! Un act dureros pentru noi, o suferinţă prea mare, greu de suportat, fapt care a dus la… un eșec!!!! De ce oare există şi un om ca el fără suflet şi remuşcări??? Fie cu noi cel… ATOTPUTERNIC!
Ciulei Mihai: … numai eu știu, prin ce-am trecut, pentru ca el, să ajungă acolo! Fiind premiant în toți cei 5 ani de… SEMINAR, apoi FACULTATEA!
Încă de atunci am vrut să scriu și eu ceva, dar nu mi-a permis timpul.
Citește Teodosie, recitește comentariile acestui tată căruia i-ai sfâșiat sufletul! Te-ai întrebat câte sacrificii au făcut părinții Părintelui Ciulei pt a-l ține în Seminarul Teologic, apoi la facultate? Poate de multe ori au adormit nemâncați sau poate au dat ultimul bănuț sau și mai rău, s-au împrumutat numai să-și ajute băiatul pt a-și urma visul.
Părintele Ciulei, de la seminaristul silitor și respectuos, ajunsese preotul respectat și iubit de credincioșii săi. Numai că… în urma unui nefericit accident, în care a fost la un pas de a-și pierde viața, Teodosie a hotărât să-l oprească din drum, deși este nevinovat. Iar Teodosie știe asta. L-a oprit din drum… pt că așa a vrut el.
Teodosie… mi-ai spus că… dacă își cere iertare public, îi redai parohia. Deci ai recunoscut că e nevinovat și că-l pedepsești din orgoliu. Pt ce să-și ceară iertare? Pt că n-a îngenuncheat la comandă și nu ți-a mai dat bani? Păi… câți bani mai voiai? Că ți-a tot dat.
Omule, dacă te mai poți numi om, când l-ai chemat la tine să-l anunți că nu va mai sluji, nu era recuperat. A venit sprijinindu-se în cârje. Nu ți-a păsat. Ai lovit în continuare într-un om care era deja căzut.
Zici că ești păstorul dobrogenilor și că-ți pasă de ei. Părintele nu făcea parte din eparhia ta? În loc să-l întrebi dacă îl poți ajuta cu ceva, să-l întrebi care e starea lui sufletească, dacă a rămas cu traume, dacă are coșmaruri noaptea etc., tu l-ai chemat să-i spui că nu va mai sluji. N-ai pic de milă, n-ai empatie, nu mai ai nimic bun, dar joci rolul marelui sfânt – ”patriarhul” proștilor.
Când l-ai văzut plecând sprijinindu-se în cârje… cu încă o povară în plus, când s-a închis poarta reședinței, nu te-ai gândit ce va face omul acela? Nu. Deoarece nu-ți pasă. Pt tine… răzbunarea e importantă.
Să știi… Teodosie cel nemilostiv… că… atunci când a ieșit pe poarta reședinței, cu încă o durere în plus, acasă îl aștepta băiatul cel mare – Andrei, care… când avea 6 anișori… își alesese deja drumul. Voia să fie preot. Privește fotografia! Poate ceva în conștiința ta se cutremură.
Tu, cățărătorul pe cisterne, biserici și pe ce mai apuci, ai furat și visul unui copil… ucigașule de vise, de speranțe, de drumuri, de familii…
Andrei… anul acesta împlinește 14 ani. Nu mai visează la drumul către Seminar, către Facultatea de Teologie și apoi către Altar. La fel de grav e că… poate în adâncul sufletului lui a rămas cu impresia că toți ierarhii sunt ca tine. La fel de grav e că nici acum nu înțelege de ce tati nu mai e preot.
Înțelesese că tati a avut un accident, înțelesese că tati trebuie să se refacă, dar de ce tati nu a mai ajuns la Altar… poate nici acum nu-i e clar, dar nu mai pune întrebări. Așa copil cum e… simte că nu trebuie să mai deschidă niște răni, să pună niște întrebări la care tati nu are răspunsuri.
Poate acest copil va purta toată viața… în tăcere… amintirea unui vis ucis de Teodosie – ”păstorul” dobrogenilor.
Fără milă ai aruncat pecetea durerii peste familia Ciulei și peste câte alte familii? Peste câți alți tineri? Peste câți alți oameni? Despre durerile și lacrimile victimelor tale s-ar putea scrie romane, dar… toate suferințele provocate semenilor tăi s-au înscris deja în ceruri, unde Dumnezeu te așteaptă la scaunul Judecății. Și vei ajunge. Pt că și energia ta se va sfârși într-o zi și viața ta se va sfârși într-o zi, chiar dacă te comporți de parcă ai fi nemuritor.
Te-ai întrebat ce a făcut Părintele Ciulei cu veșmintele? Spun asta pt ca să-ți mai fie o piatră pe conștiință. Le-a donat unei biserici dintr-un sat uitat de lume. A dorit ca măcar prin veșmintele pe care le iubea atât de mult… să aibă continuitate la Altar.
Nu l-am întrebat ce a simțit în momentul în care le-a împachetat… obligat PE NEDREPT să-și încheie drumul preoției. Nici n-aș fi putut. Dar îmi pot închipui mâinile tremurânde, lacrimile sfâșietoare… I-ai frânt sufletul, Teodosie! Jumătate din sufletul său a rămas în veșmintele acelea, în biserica în care a slujit. Și ne mai mirăm de ce nu dormi noaptea? Păi… cum să mai dormi? La câtă durere ai semănat în lumea asta, cum să-ți mai găsești liniștea? Parcă ai fost născut să înmulțești suferința.
Nu te bucura că ești pe val! Că prostești niște tâmpiți, care merg ca vitele după trăsura în care te plimbi crezându-te împărat! Nu te bucura că ”slujind” zi și noapte ți-ai ”câștigat” aureola de sfânt… în fața proștilor. Nu slujești pt că vrei, pt că-ți place, pt că te-ai pocăit… ”Slujești” pt că… după ce mai nenorocești un tânăr târându-l prin patul tău, după ce mai faci o nedreptate etc., ai impresia că ”baia de mulțime” îți spală păcatele. Nu, Teodosie! Nu ți le spală, ți le înmulțește. Pt că… peste mizeria din care ai ajuns să fii făcut, îți arunci veșminte strălucitoare… Pt că te minți și minți pe alții… Pt că distrugi în continuare și nu regreți nimic…
”Ascensiunea” asta a ta fulminantă… ar trebui să te înspăimânte. Dumnezeu te lasă să te urci pe norii cerului, pt că doar de acolo căderea îți poate fi fatală.
Tu mi-ai spus cândva că atunci când lumea te va lăuda tot mai mult, înseamnă că Dumnezeu te-a părăsit. Să nu uiți asta, Teodosie! Tu mi-ai spus! Și pe tine, da, Dumnezeu te-a părăsit demult. Te-a părăsit încă de pe vremea când erai asistent la facultate și ”dormeai” cu un copil de 13 ani în pat…
Te-a părăsit, dar în marea lui milostivire ți-a lăsat timp să te întorci și tu ce faci? Sfidezi tot! Te crezi deja Dumnezeu. Nu ești. Va veni ziua când vei cădea… iremediabil.
La data de 06.10.2015, ajungând într-o stare critică, preotul Ciulei, la îndemnul familiei, prin avocatul său (așadar, un slujitor al Bisericii în care ar trebui să sălășluiască Lumina și Adevărul, are nevoie de un avocat care să le arate calea luminată spre Adevăr!) s-a adresat din nou Arhiepiscopiei Tomisului, solicitând să se revină asupra sancțiunilor aplicate și repunerea sa în drepturi.
Din acest moment s-a declanșat hărțuirea sa agresivă, astfel că în dimineața zilei de 07.10.2015 a primit peste 15 apeluri telefonice prin care era chemat de urgență la sediul Arhiepiscopiei. Motivația? Cum de a îndrăznit un avocat să se adreseze acestei instsituții? („Ce să caute un avocat să pună o hârtie la noi?“).
Presiunile asupra preotului au fost inimaginabile, astfel că, la data de 09.10.2015, acesta a fost din nou chemat la Permanența Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei și, timp de o oră și jumătate, i s-a cerut imperios să renunțe la avocatul său („Renunță, mă, la avocat!“) și să scrie o hârtie prin care să își retragă sau să anuleze solicitarea făcută prin apărătorul său, „cerându-ți iertare față de ierarh“, pentru că acesta „s-a simțit jignit“ din cauza termenilor avocățești cu referire la sancțiunile „nelegale si abuzive“. Mai mult decât atât, preotul Ciulei a fost amenințat că, în caz contrar, va fi trimis în judecata Consistoriului (instanță judecătorească ecleziastică; organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici)
Articolul integral… aici: http://timpul.info/articol/14551/pieirea-ta-prin-tine-israele-teodosie-netrebnicule-jos-labele-de-pe-preotul-ciulei.html?fbclid=IwAR3C1bQ8SzYWWnF1HeHVzuva-gbLGeWX4gh1439rWIGFVthOwsO4TJ6EsyY
Comentarii recente